6,323 matches
-
fost, totuși, o „monstruoasă coaliție“), interesate și unul, și altul, dar în măsuri diferite, în acțiunea de modernizare a țării. Imaginea unui partid care, odată revenit la guvern, ar fi încercat să anuleze legile și măsurile stabilite de celălalt, este absurdă. Atât conservatorii, cât și, mai ales, liberalii (deosebirile în favoarea liberalilor, mai cu seamă în timpul lungii guvernări a lui I.C. Brătianu au fost de ritm și de intensitate) au contribuit la crearea structurilor economice și po litice ale României moderne care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
într-un cearșaf alb și sosea în odaie sunând dintr-o tigaie purtată sub cearșaf, agitând un băț aprins și spunând cu glas răgușit vorbe amenințătoare. Aceasta, când copiii făcuse[ră] „nebunii“. Apariția înfricoșătoare se numea „Joimărița“. Sistem de educațiune absurd, la îndemâna oamenilor inculți, care contribuia să înmoaie curajul copilului, să-l facă fricos și laș și să-l dezarmeze în viață. Mai era și descântecul: când un copil avea durere de cap sau altă indispoziție, se aducea un pahar cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
celelalte elemente ale puterii armate îndată ce faptul s ar fi petrecut între doi ostași pe timpul aflării lor sub arme. Ministru de Război, general Florescu“ Nu-mi amintesc ca dispozițiunile acestui ordin să fi fost aplicate vreodată, de altfel dispoziția era absurdă. Fără un text de lege, și numai pe baza unui ordin ministerial să se proceadă la arestarea martorilor, cari puteau fi și din elementul civil, era un lucru copilăresc. De aceea ordinul a căzut în desuetudine. statuia lui mihai viteazul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
am fost chiar martor ocular. Într-una din zilele începutului lunii mai, se aude deodată tunul bubuind. În câteva minute panica cuprinde orașul, magazinele încep a se închide și lumea aleargă îngrozită pe străzi. În timpul acesta știrile 73 cele mai absurde încep să circule. Se spunea că un număr de câteva sute de bașbuzuci au debarcat, că măcelul populației a început și că în același timp câteva vapoare de război bombardează orașul. În realitate era altceva. Trei monitoare turcești de un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Pantazescu era o absurditate întrucât el nu mai avea decât foarte puține zile de stat în temniță până ce să-și sfârșească termenul. Pentru care folos ar fi încercat o evadare? Bineînțeles, ancheta oficială a conchis la o evadare, oricât de absurdă era versiunea, însă faptele, cât și convingerea generală a fost că Pantazescu fusese asasinat din ordin superior. Asupra acestui asasinat au circulat două versiuni. Întâia: Pantazescu, atât prin furtul de la Muzeu, cât mai ales prin dibăciile dovedite cât timp a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de aplicare justă a criteriului estetic. La noi, o asemenea disociere e rareori posibilă. *Ca și ieri, ca și alaltăieri, ca și de un an și ceva încoace, am avut o dimineață cu stări și gînduri contradictorii: unele iuți, drăcești, absurde - „fiori de nebunie” -, altele, stimulate de voință - calme, pozitive, frumoase. Semn, probabil, de nevroză, anumite stupidități și vulgarități, auzite ici-colo, îmi invadează, cînd nici nu mă aștept, mintea, iar faptul că nu le pot alunga imediat mă irită, îmi produce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la sfîrșit. Mă refer, mai jos, strict, la lucruri care mi s-au întîmplat mie, însă sînt numeroși, cred, cei ce au fost „jucați pe degete”, într-un moment sau altul al vieții lor, obstrucționați de personaje asemănătoare, cu „explicații” absurde, deviați de la rosturi sau (în cazul celor slabi de fire) intimidați, manipulați. Povestea e simplă. În perspectiva revenirii la periodicitatea lunară, revista „Ateneu” trebuia să aibă, din nou, propriul ei redactor-șef. Comitetul de Cultură a formulat trei propuneri: Constantin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
repezit în jurul ei. Fremătam de sete. Dar după ce-a fost scoasă prima găleată, unul dintre ofițeri a strigat: „Nu bea nimeni! Apă otrăvită!” înmărmuriți, am privit cum o varsă la picioarele noastre. Scena mi s-a părut atroce și absurdă. Dincolo de rigorile exercițiului, era și un anume sadism în gestul său. Cred că-i făcea plăcere să ne vadă suferind. Popasul a fost scurt. Ne-am încolonat pentru a ne întoarce în tabără. Din cauza luminii puternice și a colbului ridicat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s-a referit la acordurile de la Yalta, în urma cărora „o parte a Europei a fost sacrificată dominației sovietice”. Despre el ca scriitor au vorbit trei sau patru critici de teatru, între care și Martin Esslin, inventatorul etichetei de „teatru al absurdului”, veche de trei decenii (e, pare mi-se, de prin 1952-1953) și încă rezistentă. În specatcol, 11 studenți au jucat șapte schițe. Complimentîndu-i, dramaturgul a afirmat: „Actorii joacă întotdeauna mai bine decît scriu autorii”. Cum să-mi închei această „fișă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mari revoluționari. Cert, nu m-aș fi amestecat cu acuzatorii și n-aș fi făcut parte din „mulțime”. *Mă simt adesea scindat: o parte din mine face eforturi de a fi onestă, de a gîndi ireproșabil, de a alunga viziunile absurde, de a reprima pornirile spre vulgaritate, de a strivi suficiența, iar cealaltă parte îmi maimuțărește strădaniile, le ridiculizează, se înfruptă din pubela vorbelor porcoase, tulbură clipele cele mai idilice cu imagini bizare, mă trîntește din înălțimi în gura de foc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
regimul Ceaușescu”, „cel mai odios din Europa” („Time”)! Azi a fost citit un articol din „Harper”, despre experiența ieșeană a unei foste lectorițe la Universitatea „Al.I. Cuza”. Ce descrie ea? Oameni care tînjesc după o portocală, o cafea, „penuria absurdă” din magazinele de orice fel, frica de a comunica deschis: acum, cică, primește scrisori prudente, compuse pentru ochii nimănui. Pur retorică, întrebarea pe care și o pune e: „De ce nu protestează, de ce nu se revoltă oamenii aceștia?” Nu se poate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-i spun lui Nicolae Mihail care mi-a încredințat spre lectură versurile scrise în ultimii ani? A progresat sub raportul meșteșugului, dar nu și sufletește. E, cam peste tot, confortabil, n are lărgime, nici adîncime. „Eroul (său) liric” face gesturi absurde sau vagi. Micile explozii de vigoare se traduc prin cuvinte „grele”, nepotrivite. La fel și melancoliile. O scurtă reflecție (despre cum pătrund ca piatra în apă gîndurile negre în om) și cîteva note de peisaj sînt singurele lucruri bune pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care declara recent în „Les Nouvelles de Moscou” (nr. 39/1989) că a strîns, timp de 15 ani, „les tickets de rationnement”, adică tot felul de cartele. Propriu-zis, eu nici nu am intenția de a face o colecție. Dar măsurile absurde la care s-a ajuns în ultima vreme m-au determinat să păstrez ori să transcriu cîteva „documente” de acest tip, întrucît ele atestă „adevărata stare de lucruri”. Iată, de pildă, unul despre oțet: „Oțetul se vinde la populația din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
uman, cu care s-a deschis demonstrația, ne-a înfățișat și ne-a reținut atenția asupra unui singur lucru: apărarea patriei! De cine? Și pentru ce? O paradă militară pusă la punct de un regim care propovăduiește numai pacea pare absurdă Și totuși, așa a fost. Până și copiii care au urmat altor și altor formațiuni erau înarmați cu puști (veritabile sau nu, nu mai interesează), dar o psihoză armată a pus vreme de aproape 45 de minute stăpânire peste Piața
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
veche amenințare culturală, pe care o credeam cu toții îngropată de mult. Iată însă că, și în acest caz, ca și în multe altele, tenacitatea tipică a stalinismului de a reveni mereu și mereu la aceleași proiecte sinistre, la aceleași planuri absurde de distrugere a trecutului unei țări, la aceleași păcate ale tinereții, cum ar spune un clasic al nostru, această tenacitate tipic stalinistă deci se manifestă din nou, în toată urâțenia și brutalitatea ei. Despre ce este vorba? în urmă cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
însă se modelează foarte profund, la nivelul trăirilor individuale secrete și subiective. Acest nivel, a cărui forță potențială e necunoscută, scapă controlului istoricilor, al politicienilor și al indivizilor înșiși. De aceea istoria ia de atâtea ori o înfățișare tragică sau absurdă. Aceste aspecte ale istoriei n-ar putea lua ființă dacă noi ne-am da seama că trăim în istorie, facem corp cu ea, că de fapt noi suntem istoria, deci nu ne putem sustrage ei, chiar și atunci când credem că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
om, plus șperțurile. în acest punct, în care este vorba de mii și mii de destine individuale, deci despre drepturi fundamentale ale omului, gândirea comunistă se abate de la făgașul bunului-simț și se aventurează pe meleagurile dialecticii marxiste, deci îmbrățișează logica absurdului. Recenta vizită în Germania Federală a președintelui român a avut o mare pondere politică. În contextul confruntării dintre cele două mari puteri și după ce, sub presiunea Moscovei, Erich Honecker și Todor Jivkov au trebuit să-și anuleze vizitele în RFG
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
că acum sunt păzit de un număr infinit mai mare de securiști și milițieni decât atunci când eram închis și această situație a creat o stare de semidetenție pentru toate cele 40 de familii de pe scara unde locuim. Mi se pare absurdă și monstruoasă această plasă în care suntem prinși, acest continuu lanț care ne înconjoară, inutila și enorma cheltuială de energie umană (fără inteligență) și de bani pentru a oprima un om care nu a propovăduit decât credința și dragostea, ridicându
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lumea a treia, a căror structură administrativă de dată recentă justifica nevoia unui spațiu de utilitate publică și de reprezentare adecvată. Dar niciuna dintre națiunile implicate nu a procedat la sacrificarea unui oraș existent. O astfel de soluție a părut absurdă până și în Nigeria, unde urbanismul este în cel mai bun caz rudimentar. Au fost cercetate două tipuri de soluții: înălțarea unei noi capitale pe teritoriu virgin, ca în cazul Braziliei, sau construirea la marginea celei existente a unui centru
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
-și vadă zilnic supușii la picioare, decât proiectul de sistematizare a unei capitale europene. Dar, pe măsură ce arhitecții dezvăluiau în fața ochilor rezidențiali, incapabili să citească abstracția unui proiect, machetele lor artizanale din poliester expandat, incredibilul, demonstrația inutilității tindea să îmbrace veșmântul absurdului. Pe cea mai înaltă cotă a Bucureștiului urma să se înalțe Casa Republicii, viitorul adăpost al Comitetului Central, al Consiliului de Stat și al Guvernului pentru a conferi demnitate și măreție capitalei țării, patriei noastre socialiste. Proiectul sfida nu numai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
parte însemnată din oraș. Un proiect de o cinică inutilitate și oricum irealizabil transformă pe zi ce trece Bucureștiul într-un morman de ruine. În fața acestei ambiții neroniene s-au ridicat în timp glasuri de protest, încercând să stopeze distrugerea absurdă de valori spirituale, materiale și de vieți omenești. Tentative generate de neliniște, revoltă contra bunului-plac, abuzului, tiraniei. Mihai Ion Cojan, București, [vara] 1985, difuzată la 25 iulie 1985 Numele meu este Mihai Ion Cojan [ ], împreună cu soția mea Iolanda Cojan și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Ne putem Întreba de ce a pus prozatorul acolo citatul acela din Shakespeare? «Te du și povestește mai târziu că un nebun ți-a spus să fugi.» Ne putem Întreba: să fugim de cine? De viață?” Bâlbâiala limbii de lemn În fața „absurdului” ne-partinic, a imaginației imprudente incriminează, firește, abaterea de la normele scrisului oficial, de la „marile Înfăptuiri” și de la marile visuri „angajate” ale maselor angajate. Agresaserăm, trebuia să recunoaștem, nu doar canonul pionierilor și al forțelor armate. Încheierea dădacei de la Luceafărul nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atât a conecției, cât și a inevitabilei „contrarieri”. Exasperat de ceea ce mă Înconjura și asfixia, nemulțumit de cât izbutisem să fur din Frumusețe și să posed din Adevăr, mă simțeam solidar, În pofida Înstrăinării, cu cei lângă care trăisem În vremuri absurde. „Căruța cu proști” era chiar viața care ne Întâmpina la fiecare Întredeschidere de ușă, și nu era vorba doar de proștii de la putere. Pledoaria pentru „impuritate” mi se părea onestă și Îndreptățită, chiar și din punct de vedere literar. Deși
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
așa cum o trăim după război până astăzi. Mai sunt vreo două-trei astfel de elemente, dar Dumneavoastră ați scris despre unul care le presupune pe celelalte. Sunteți primul scriitor de la noi, de după război, care nu trunchiază perspectiva, limitând-o abuziv și absurd, și o dă ca și Întreagă. Respirați normal, respirați aerul planetei, nu al urâtei celule de Închisoare fără fereastră, În care se zbat, patetici și grotești, atâția. Respirația normală a Dumneavoastră este un fapt senzațional. Aceasta este actualitatea, aceasta este
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
după 1946, anul apariției acelui text juvenil al lui Paul Georgescu, solicita, firește, asiduu judecata și opțiunile sale ulterioare. Simpla Încrâncenare a „fidelității” făcea, după patru decenii comuniste, cuvinte ca surâs, ironie și spirit critic irelevante, dacă nu și ridicole, absurde, grotești. Autorul lumina cu acuitate și umor contradicțiile, dar nu putea admite, totuși, că „polivalența necesară” aparține, helas!, doar imperfectei democrații. Nevoie de a sfida zădărnicia printr-una mai vastă și devastatoare? Înlănțuire de un rug? Un „bordel În flăcări
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]