7,862 matches
-
mai credea în zâne. Ceva tot nu le dădea pace: se îndepărtau de borcan, râdeau cam galben, se uitau cu un ochi la mica bestie și cu celălalt la autorul glumei. Să fi fost doar o glumă? Poate că, în adâncul sufletului, crede și el ce spune... Și chiar am ajuns să cred. La urma urmelor, existau semne de netăgăduit: broasca nu ajunsese aici din întâmplare. Iată, de pildă, cum am prins-o. La începutul lui noiembrie, după o lungă perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
în Béarn, pe lângă valea Aspe. "Lou pedescaou" (descălțatul, așa este numit aici) nu s-a arătat. Prea rar ca să poată fi zărit, din prea multă teamă de om, are lucruri mai bune de făcut decât să vină la noi; în adâncul bârlogului său, cred că se gândește deja la afinele care acușica se coc. Am încercat pur și simplu să văd muntele așa cum îl vede ursul, ceea este deja un pas înainte. Am văzut cirezile de vaci și turmele de oi
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
la două mii de metri de granița cu Spania. La sfârșitul lunii iunie, mergea câte opt ore cu vacile, cu caprele și cu cele trei sute de oi ale lui, pentru a ajunge la pășuni, pentru a ajunge la cer. Cioban în adâncul sufletului. "În fiecare zi, spune suspinând, mă așez o clipă în fața ușii și privesc spre înalt. Nopțile sunt minunate, acolo sus. Noaptea, lumina piere, doar stelele mai luminează.". Jean Labarère este și cioban și poet. Se emoționează când vede o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Deoarece "Cuceritorul Mongol" pe care îl evocă Saint-John Perse este, prin esența sa, un cuceritor, un hoț, un prădător al pământului, o brută avidă, pentru că îi lipsește poezia și pentru că se simte obligat de teamă să nu piardă ceva din adâncul ființei sale să "ia cu sine", o dată cu pasărea, și cuibul, teritoriul, țara, lumea cărora ea le aparține. Spiritul, cuvântul, arta ar fi putut produce același rezultat. Dacă ne gândim doar la gestul acesta (gestul, deci intenția), trebuie să acceptăm că
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
în acest deșert, mai exact în masivul Hoggar, a fost descoperit cel mai vechi schelet post-nuclear. Datat la câteva secole după dezastru, acesta alimentează ipoteza conform căreia câteva specimene de șobolani (ratus vulgus), după ce au supraviețuit în mod miraculos în adâncul grotelor, după ce s-au înmulțit în întuneric, ar fi migrat spre tărâmurile Nigerului, unde s-ar fi sedentarizat, iar mai apoi s-ar fi metamorfozat. Schimbându-și morfologia și moravurile, aveau să formeze la capătul acestui drum prima civilizație șobolină
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
morman de dărâmături, orașe, sate-fantomă, câmpii de țară tăcute, pustii pustiite de viață, asemenea fluviilor și oceanelor. O liniște de moarte domnește peste întreg pământul, dar, cu toate acestea, în inima munților arizi care se ridică în mijlocul deșertului saharian, în adâncul grotelor inaccesibile, subzistă scânteia vieții, jăratecul inteligenței: câțiva șobolani refugiați în aceste nișe, hrănindu-se cu te-miri-ce (rădăcini, poate niște larve sau viermișori care vegetează în pântecele pământului), așteaptă cu prudență ca aerul să redevină respirabil, pentru a se aventura
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
autohtone. Emanație specifică a orizontului nostru spațial, a gliei românești, Mihai Cămăruț s-a simțit puternic legat prin sine însuși, prin părinții săi și prin toate generațiile de țărani români care s-au sedimentat la temelia ființei sale și din adâncurile cărora s-au ivit, o dată cu harul de a le zugrăvi, cuminte și frumos, chipurile și meleagurile, năzuințele și aleanurile, strădaniile și împlinirile, roadele muncii lor și ale pământului străbun. Prin asemenea relații cu viața, cu uimitoarele frumuseți ale naturii și
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
pe cele șapte sfetnice înalte de pe masă. La început au luat chipul îndurării înseși și păreau îngeri albi și plăpânzi, care veneau să mă mântuie, dar deodată un leșin de moarte îmi năpădi sufletul și simții că mă înfior până în adâncul ființei, ca și cum m-aș fi atins de firele unei baterii galvanice, în vreme ce îngereștile chipuri se preschimbau în stafii fără noimă, cu frunțile în flăcări, și văzui că din partea lor nu voi avea ajutor. Mai apoi mi s-a strecurat în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
conceptuală a conștientului, dorințele acestea sînt refulate. Ele pot fi refulate pe două căi: descărcarea lor este blocată, iar înțelegerea lor este SIMBOLIC VOALATĂ. Dar tocmai din cauza faptului că aceste dorințe ilogic exaltate nu încetează să se manifeste energic din adîncul subconștientului, mijlocul de refulare a energiei lor împrumută pentru a se exprima simbolismul acestora și rămîne susceptibil la o traducere în limbaj conceptual și conștient. Grație acestei traduceri care ridică dorința refulată la nivelul conștientului blocajul este compromis. Odată restabilită
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
-o evita. Cum însă nu îi era dat să pună întrebarea esențială în mod logic, el nu i-a putut găsi un răspuns logic. Punînd-o, sau mai curînd trăind cu toată forța ființei lui, el a dat un răspuns din adîncul sufletului său abia desprins de natură; iar natura i-a răspuns în el însuși. E dificil să ne închipuim ce lucruri vii au constituit pentru cei din vechime figuri și imagini mitice. Nu numai că ei le datorau întreaga lor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
întrucît se pare că, potrivit promisiunii făcute de dogmă, nu numai sufletul, ci și individul real care a trăit ca atare, trupește, pe pămînt, va continua să trăiască veșnic într-un "Rai transcendent" sau în "Iad", imaginat ca aflîndu-se în adîncul pămîntului. Este inutil să adăugăm dovezi în sprijinul a ceea ce a fost deja dovedit. Datorită puterii extraordinare de condensare caracteristică exclusiv limbajului simbolic și complexității temelor, va fi însă util să le rezumăm și să le amplificăm semnificațiile. Ca om
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
esența. Realizînd-o, omul ar deveni liber, deoarece a fi liber este sinonim cu a putea face ceea ce vrea; dar nu ceea ce dorește întîmplător și greșind asupra naturii sale și a adevăratei lui nevoi, ci ceea ce vrea cu adevărat și din adîncul întregii sale ființe. Libertatea constă în a putea realiza dorința esențială a armonizării care guvernează deliberarea, intenția ei motivantă fiind unirea dintre elanul animant și misterul animării. Chiar dacă ființa umană ar înțelege nu doar supraconștient, ci conștient legea naturii ei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și atunci cînd un țel oarecare este viciat de vanitatea superiorității sau a arivismului, se va desfășura tot cortegiul resentimentelor: triumfuri și vexări, ranchiune și plîngeri excesive împotriva nedreptății oamenilor, ale vieții și chiar împotriva nedreptății lui Dumnezeu. Deoarece în adîncul vanităților se ascunde plîngerea împotriva nedreptății grației divine: acuzația și vexarea de a nu fi primul dintre toți oamenii. Datorită cărui fapt ar avea alții meritul de a fi gratificați cu daruri și cu talente superioare și mai ales să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Este vorba aici despre sarcina exaltată în toată amploarea lipsei ei de măsură: vanitatea geloasă. Bineînțeles, ea este abia conștientă și refulată, acesta fiind motivul pentru care se manifestă cu toată forța ei obsedantă și fals motivantă. Ea derivă din adîncul subconștientului, necunoscut deoarece este dispersat în nenumărate motivații și justificări false, este sarcina exaltată în principiu, principiul patogeniei, purtînd în ea însăși propria ei sancțiune, iar din punct de vedere mitic "Prințul răului", ispititorul Satan. Lipsa meritelor înseamnă dispersia imaginativă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
bucurie esențială, această dovadă salutară este cea care conferă relatării morții lui Iisus o frumusețe unică nu din punct de vedere sentimental, ci tragic, mișcător. În momentul în care totul este împlinit, în clipa agoniei, cînd într-o tresărire, doar adîncul sufletului se mai poate exprima, plenitudinea inepuizabilă își găsește exteriorizarea cea mai perfectă, expresia bunătății nealterate de lume și de nedreptatea ei: "Iartă-i că nu știu ce fac". Împlinirea este atît de inegalabilă, încît ne putem întreba dacă nu ar fi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Sefirot, de care ne putem folosi pentru a putea urca mai apoi ca pe scara lui Iacov. Identificarea, percepția acestei lumină-energie se poate realiza în rugăciune și bucurie, în fapte bune și închinare înfiorată. Ea se află în noi, în adîncul cel tainic al inimii și nu așteapă decît a fi slobozită ca să ne identificăm cu ea și astfel să ne reîntoarcem la Tatăl. Există similarități între gnosticismul antic și gîndirea lumii postmoderne. S-a spus că existențialismul, poststructuralismul și postmodernismul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nu pierdea nici o ocazie să se adreseze oamenilor pe probleme de doctrina. Nu ni s-au păstrat prea multe predici de la el, dar cele pe care le avem la îndemână și sunt recunoscute că autentice, revelă pe ierarhul convins până în adâncul ființei sale de adevărul că predică constituie o necesitate absolută pentru mântuirea credincioșilor, adică pentru refacerea sau întărirea comuniunii lor cu Dumnezeu și cu ceilalți semeni. Predicile sale erau cunoscute până în Italia, unde Sfanțul Ambrozie a utilizat unele dintre ele
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
vieții mondene" a bărbaților dincolo de limitele căsniciei (dacă platnica e nevasta) sau ale altor cadre (nu le vom numi) se numesc "fouineurs de braguette". Cândva Nietzsche spunea că de-ți arunci privirea în hău, hăul își va fixa privirea în adâncul tău. Cei/cele cu ochii fixați asupra interjambei pizzoline ("o fi cocotier, o fi pălmaș, o fi poponaut") trebuiau să știe că același lucru se întâmplă când ochii (cei conectați la sistemul nervos sau doar cei ai minții) fixează abisul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
din care va da deoparte progeniturile ieșite din ouăle titularilor, viermele care va distruge, insidios, mărul crescut pe crengile plopului, insula plutitoare (plaurul) împiedicând navigația lotcilor avizorale și obturându-le vederea spre cerul patriei viețuitoarelor subacvatice (aflate cu misiune în adâncuri sau urmărind mișcarea la suprafață a OPN-urilor). Cârtița care surpă făcându-și propriile-i galerii istmul ce leagă în România lui Ceauș-Vodă Partidul de Intelectuali și face să se amestece valurile culturii sănătoase și umanist-socialiste cu apele spurcate ale
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ensemble dans la même direction". Raporturile cu apele ale lui Elpi intră astfel pe un teren extrem de delicat, ale cărui repere nu sunt cele ale scăldătorului din piscină, nomad pentru un interval nu prea lung pe malul mării. Privirea spre adâncuri sau spre cer făcea parte din gesturile reflexe ale înotătorului, încărcarea acestora cu valoare semantică presupunea familiarizarea cu o serie de coduri. Viața și scrierile lui Caraman apar evocate în diverse (ad)notări ale lui Luca Pițu, personajul (intrat într-
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
legi, decrete, norme. Nu poți evita contactul, trebuie să fii însă în stare să nu accepți permanentizarea lui contractuală, supunerea ca modus vivendi. Lupta omului modern ar consta spun filosofii de la Hegel încoace în debarasarea de "Statul interior", întrupat în adâncul ființei 129. Pițu îi dă o formulare concisă: principiul non-aderenței, "refuzul de a imita stridiile și imbecilii qui, seuls, adhèrent (...). Pot imagina un refus de faire chorus fără a cădea în atitudine aristocratizantă"tttt. Notă Stridiile nu pot face "chorus
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
MX: În ce se vor împielița, mă rog? DAK: În pui de cajvanez atras de luciul apei și căutând acolo umbra vieții lui. Unii vor arunca nada la suprafață dar cât mai departe, alții vor lăsa firul să meargă spre adâncuri, spre fundul de ochi al lumii de dincolo. Nu contează ce prinzi și cât prinzi, e important doar ceea ce te prinde din ce simți când stai acolo. MX: Așa o fi dar despre cuvântul-nadă de la început nimic n-ai spus
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
se face prin 5 ecluze. Prin navigația pe canal se evită furtunile puternice din Oceanul Atlantic și nordul Scoției. Loch Ness își leagă renumele de existența unui animal ieșit din comun, ca formă și mărime, numit Nessie. Legenda monstrului preistoric, din adâncurile lacului, a luat naștere acum 1500 de ani. Călugărul irlandez Columban, care călătorea în Munții Scoției pentru a răspândi cuvântul lui Dumnezeu printre păgâni, a zărit un grup de oameni ce înmormântau un bărbat ucis de Nessie. Prezența unei creaturi
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
iraționalul eclipsează înțelepciunea, nu se poate face abstracție de Nebun, carte ce-l pune pe Calvino în rezonanță tot cu literatura. De exemplu în "Castelul ...", Nebunul e Orlando dezlănțuit printre ororile câmpului de luptă, cu mintea-ntunecată de gelozie în adâncul umed al pădurii feminine (Eros-Angelica-Medoro); în schimb în "Taverna ..." locul lui Ariosto e luat de Shakespeare, Nebunul fiind Oedip ce-și ucide tatăl fără să știe, sau Hamlet ce se preface a-și fi pierdut mințile în confruntarea cu unchiul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să-i scrie romanul, în detrimentul sau falimentul teoriei, al discursului rațional, dar și al forțelor realiste, luciferiene ce bântuie climatul și viața Abraxei, poligon unde se dă "o acerbă și neîntreruptă luptă pentru existența materiei, apocalipsă consumându-se mult în adâncul infinit al lui aici ... ". Petru Cimpoeșu, spre disperarea cititorului de Balzac și G. Călinescu, refuză premeditat să dea o identitate în spațiu și în timp țării, provinciei și orașului în care evoluează personajele. Aflăm doar prin proceduri echivoce dar recurente
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]