6,595 matches
-
că vederea celor doi prizonieri ar fi fost peste puterile lui. Și, desigur, era clar că strategia lui Hideyoshi consta în a distruge moralul oamenilor din castel. În timpul nopții, sosiseră fugari răzleți din armata lui Katsuie, astfel că acum castelul adăpostea cam trei mii de suflete, inclusiv necombatanți. În plus, Genba și Katsutoshi fuseseră prinși vii de inamic și nici chiar Katsuie nu-și putea alunga gândul că-i sosise sfârșitul. Tobele de atac ale armate inamice nu mai conteneau. Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru a completa Sfânta Treime a calităților, mai era și un bețiv notoriu. În clipa în care intră în sufragerie, Derek se holbă la jucărioara lui Beverley cu o privire de fanatic, de sub bretonul lui pleoștit care trebuie să fi adăpostit imaginea unui milion de labe plătite la cursul zilei. Înțelese totul. Mai târziu, după încă niște păhărele golite, se luă la harță cu Beverley; întâi o numi comunistă, apoi jidancă și abia la urmă lesbiană. Carol se gândea cu groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai multe atribuții decât aparent, așa că am stabilit să o așteptăm acolo. Ajunsesem într-o poieniță. Hamsterii și-au dat jos rucsacele, bombănind nemulțumiți. Acum o să vină noaptea și ne-a prins aici. Dacă plouă, navem nici măcar unde să ne adăpostim... Ce-ar fi să faceți voi un adăpost din crengi, dacă tot vreți așa ceva? le-am propus eu. Ei s-au uitat unul la altul, apoi s-au ridicat amândoi deodată. Noi mergem să căutăm crengi. Foarte bine, le-am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Franța și excomunicat de Papa pentru că se casatorise în taină cu Berta , sora împăratului . După o pribegie lungă și plină de suferințe , umblând pe jos ca niște cerșetori , Milon și soția sa au ajuns la Sutri în Italia , unde se adăpostiseră într-o pivniță și în acea pivniță a venit pe lume Roland . Mama a rămas să trăiască acolo din mila țăranilor vecini , în vreme ce Milon porni din nou la drum în căutare de faimă și bogății . Roland a crescut printre copii
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
îmbarcat pe o corabie care mergea spre Franța. Vasul a ajuns cu bine la destinație, iar călătorii noștrii debarcând în Provența, și-au continuat drumul pe uscat. Într-o zi, încinși de căldură și obosiți, ei au căutat a se adăposti de arșiță în pădurea Ardenilor, iar întâmplarea a îndreptat-o pe Angelica spre fântâna Silei din ale cărei ape a băut cu lăcomie. Plecând deacolo, contele și cu prințesa au întâlnit un cavaler. Acesta nu era altul decât Rinaldo, care
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
avut un răsunet ce s-ar fi lățit de la Hydaspes și până la cea mai îndepărtată apă a Apusului; dar, neștiind dacă se află pe pământ sau în aer, a hotărât, în cele din irmă, să se întoarcă la peștera care adăpostea mormântul lui Merlin, spre a-i cere s-o îndrepte către locul unde se afla acela pe care-l căuta. În vreme ce acest gând îi stăpânea mintea, Melissa, vrăjitoarea cea înțeleaptă I-a apărut deodată înainte. Aceasta descoperise prin vrăjile ei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
el cu câțiva dintre oamenii săi și ne-am îndreptat spre uscat. Atinserăm malul după nesfârșite primejdii și când simții pământul sub picioare, am îngenunchiat mulțumind Providenței care mă apărase. Țărmul părea nepopulat. Nu văzuserăm nicio locuință care să ne adăpostească, nici un drum care să ducă spre un loc mai ospitalier. Înaintea noastră se ridica un munte înalt ale cărui poale coborau deadreptul în mare. Aici, nemernicul Oderic,în ciuda lacrimilor și ale rugămințișor mele, m-a vândut unei bande de pirați
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
el cu câțiva dintre oamenii săi și ne-am îndreptat spre uscat. Atinserăm malul după nesfârșite primejdii și când simții pământul sub picioare, am îngenunchiat mulțumind Providenței care mă apărase. Țărmul părea nepopulat. Nu văzuserăm nicio locuință care să ne adăpostească, nici un drum care să ducă spre un loc mai ospitalier. Înaintea noastră se ridica un munte înalt ale cărui poale coborau deadreptul în mare. Aici, nemernicul Oderic,în ciuda lacrimilor și ale rugămințișor mele, m-a vândut unei bande de pirați
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
unei ape ce străbătea șerpuind, o livadă smălțuită cu flori. Copaci înalți ale căror vârfurei se îmbinau formând o boltă, umbreau râulețul, iar zefirul care le legăna frunzișul tempera căldura. Aici veneau ciobanii să-și astâmpere setea și să se adăpostească de arșița amezii. Aerul îmiresmat de flori le turna parcă puteri noi în vine. Roland a simțit imediat o înrâurire binefăcătoare, deși era în armură. El s-a oprit la acest umbrar minunat, unde totul părea să te îndemne la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
inscripție. Dând cu ochii de ea, deznădăjduitul paladin a tras sabia din teacă și a lovit în stâncă până ce a făcut-o pulbere. Nefericită grotă! De acum nu vei mai atrage cu umbra șirăcoarea ta. Bolta-ți nu va mai adăposti nici ciobanii și nici oile. Nici tu, fântână rece și limpede nu vei scăpa furiei lui Roland! El a aruncat în aceasta trunchiuri de copaci smulși din pământ, bolovani rupți din stâncă, buruieni desrădăcinate, pline de pământ, ierburi și tufișuri
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vaccinul antiviperin și antidotul contra săgeților otrăvite. Ia lucrurile în serios. Trebuie să prinzi ceva din șiretenia junglei. Acum mă îndreptam, în cușca mea fierbinte, spre țara pieței de carne de pe maidanul din West Village. Aici magaziile din cărămidă roșie adăpostesc carcasele animalelor tranșate și roiurile de șobolani, fauna din Manhattan fojgăind printre cei vii și cei morți. Aici găsești adevăratele vizuini ale curiștilor, la Spike, la Water Closet, la Mother Load. Nimeni nu știe ce se întâmplă în locurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ai auzit niciodată de inflație? N-am ce-i face. — Ah, păstrează restul. Trebuie să faci față noii situații. Nu ești realist. Taximetristul își văzu plictisit de drum. Vizavi am văzut niște intrări în pantă într-un pir de garaje, adăpostite de băile unor camioane. Pe una din aripile burtoase ale acestor mașini moarte sau fosilizate se răsfiraseră torsurile bronzate a trei tineri Doi aveau busturile dezgolite, slăbănoage, păroase, în timp ce al treilea era o adunătură chircită din petice de piele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
puțin cam trăsnită, Suzanne ar fi spus: „Asta trebuie să fie sora mea.“ — Vorbește-mi despre tatăl tău... — Bietul de el s-a pitit într-un pod, la dracu-n praznic, n-avea decât o sobă înghețată, acolo se mai adăpostiseră și nu știu câte pisici. Îmi făceam atâta sânge rău că l-am lăsat acolo... — Mă întreb cum îi era tatălui tău în ascunzătoare? — Înnebunea, săracul. A ieșit din pod după ani de zile. Eu nu l-am mai văzut deloc. Îi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ea trecuse de zece ani, eu de-abia mă nășteam. Vine din Germania, eu nu am trecut niciodată peste graniță. Drumul ei până la mine constituie o poveste pe care nu o cunosc îndeajuns. Știu doar că, mai înainte, a fost adăpostită de către un doctor. Profesor-doctor, cam așa ceva, vârstnic, mort până să aflu de Erika. „Adăpostită”, fiindcă, după câte am auzit, între ei nu a existat o legătură comparabilă cu a noastră. A fost tratată ca un obiect. Ceva care ocupă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu am trecut niciodată peste graniță. Drumul ei până la mine constituie o poveste pe care nu o cunosc îndeajuns. Știu doar că, mai înainte, a fost adăpostită de către un doctor. Profesor-doctor, cam așa ceva, vârstnic, mort până să aflu de Erika. „Adăpostită”, fiindcă, după câte am auzit, între ei nu a existat o legătură comparabilă cu a noastră. A fost tratată ca un obiect. Ceva care ocupă un loc în casă, un spațiu fix, bine precizat. Nu au fost niciodată, împreună, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nici un membru al ei, întocmai ca de la o religie. Chiar dacă treceau anii și înainta în vârstă, cele mai multe colege ale ei fiind deja la casa lor, ea nu concepea să cucerească un bărbat, apelând la tertipurile sexului frumos, numai ca să se adăpostească sub acoperișurile instituției numită căsătorie. Își consuma timpul într-o așteptare răbdătoare, așa cum îi stă bine unei fete care se respectă. Avea o vagă presimțire totuși că de curând apăruse o stea pe cerul vieții ei, chiar dacă lumina acesteia nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
rușinat de întârziere, mi-a dat parola și ne-a indicat bacul german pe care, degrabă și ușurați de bagajele aruncate în mare, am îmbarcat pe vas toată compania. În destoinicia sa, caporalul Gliga mi-a arătat buncărul care-i adăpostea pe comandanții Batalionului 9 Vânători de munte, vrând chiar să mă însoțească până la ei. I-am ordonat să urce pe bac, și într-o fugă am ajuns la superiorii mei: “Haideți, că pleacă ultimul vas și rămânem prizonieri!”. Coloneii Paraschivescu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
vremii și a neobositei clepsidre ce s-a scurs prăfuind timpul, au mai fost restaurate, însă această piesă păstrându-se intactă, nu a avut nevoie de restaurare. E drept că timpurile au fost mai blânde în tainițele mănăstirii ce au adăpostit-o în clipele tulburi. Acest Epitaf a fost lucrat la Constantinopol de o monahie pe nume Filoteia și dăruit mănăstirii de către ctitori, boierul Nestor Ureche și soția sa Mitrofana, în anul 1608. La el s-a lucrat timp de 6
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Mănăstirii Secu mulțime de credincioși și-au plecat genunchii, așezând la iconostase o rugăciune sau un suspin adânc adus de departe ... Întregul complex monahal din chinovia mai sus amintită are aspectul unei cetăți medievale. Cronicarii spun că aceste ziduri au adăpostit în vremuri de restriște mulțime de oameni ce găseau aici scăpare de iataganul cel rece și greu al cotropitorilor. Multe lacrimi, multe taine ar șopti aceste ziduri pentru inimile aplecate să le asculte. Locul are o frumusețe aparte prezentând în
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
întâmplă în lume este supus schimbării de la o zi la alta; și opiniile, și oamenii și toate lucrurile pământești. Există un singur lucru care nu suferă nici o schimbare: Dumnezeu. El rămâne neschimbat și veșnic. Schimbării au fost supuse și odoarele adăpostite de aceste ziduri istorice. Mitropoliții și episcopii care s-au ridicat din darul lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor din Mănăstirea Secu nu și-au uitat niciodată mănăstirea de metanie, locul unde s-au format duhovnicește și unde au îmbrăcat
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Arhieraticonul Sfântului Ierarh Varlaam Moțoc, Mitropolitul Moldovei, mitra, sacosul verde cu pietre nestemate, omoforul, stiharul și epitrahilul aceluiași sfânt părinte au fost duse la Iași, la Mitropolie, iar de acolo purtate pe căi străine. Ceea ce părinții bătrâni ai mănăstirii au adăpostit în acele vremuri tulburi, la ceas de mare taină, în timpul când apa și codrul dorm, există și astăzi spre mângâiere și spre aducere aminte în mănăstire. Ce s-a putut salva de la „drumul Moscovei” sunt doar o părticică din inima
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
la Episcopia Romanului, fie la Mitropolia Iașilor. Pe la 1740 era mitropolit al Moldovei Antonie. În acele vremuri ținutul Moldovei a fost călcat de armata rusească. La 2 septembrie 1740 a intrat în Iași beizadea Constantin Cantemir, fiul lui Antioh Cantemir, adăpostit în Rusia de frica turcilor. Acesta venea din partea Rusiei ca domn. Mitropolitul Antonie, cu căimăcănia și boierii țării, i s-au închinat lui predându-i cheile țării. El s-a așezat cu curtea și oastea sa în Mănăstirea Frumoasa, la
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
au mai aflat în el sfintele moaște. În locul unde a fost piciorul s-a găsit o bucată de lemn, asemănătoare osului, mărturie ce se păstrează cu tristețe până astăzi în acea raclă. De asemenea nici moaștele împreună cu chivotul ce le adăpostea ale Sfântului Teodor Tiron nu au mai fost înapoiate. Probabil că aceste scumpe sfinte moaște au fost oprite în casa Mavrocordaților și de acolo li s-au pierdut urma. Părinții mănăstirii le-au căutat multă vreme prin toate părțile, fără
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
prestigiul culturii și a neamului nostru. Recunoștință vrednicilor noștri conducători care ne învață să ne împlinim viața și valorile ei. Protos. Siluan Starețul Sfintei Mănăstiri Cocoș-Tulcea * 25 iunie 1976 Undeva, între brazi, se înalță feciorelnic, dar cu siguranță, căci sunt adăpostite bine, zidurile albe ale unei biserici: este biserica Mănăstirii Secu. Fără sfială - căci de jur împrejur sunt chiliile călugărilor ce o-nconjoară ca un brâu, dând mănăstirii un aer de cetate - ea stă în mijlocul curții inundate de verdeață și de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
în această casă a rugăciunii pentru a mă întări spiritual. Dana G. Vizitând Mănăstirea Secu, am rămas profund impresionați de opera arhitecturală a acestui sfânt lăcaș, de așezarea ei pitorească în inima Carpaților și de sfintele odoare pe care le adăpostește, expresie a ortodoxismului românesc și a măiestriei creatorilor anonimi. Prof. Dr. Florin Bucescu 10 octombrie 2001 Cu binecuvântarea Tatălui Ceresc, a Mântuitorului lumii, Iisus Hristos, a Sfântului Duh, a Maicii Domnului, împreună cu cei doisprezece Apostoli, a tuturor sfinților, îngerilor și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]