6,232 matches
-
producă sub controlul statului sau al normelor impuse din exterior. Așa cum afirma Radu Ioanid, în decembrie 2005, atunci când se coboară de la conducerea ministerelor de Externe și al Educației la șefii birourilor de rangul doi sau trei, apar puternice rezistențe față de adecvarea memoriei și a discursului istoric la realitatea Holcaustului 13. Cu ocazia audierii în Senatul de la Washington, la 20 octombrie 2005, în vederea numirii sale în postul de ambasador al Statelor Unite la București, Nicholas F. Taubman se declara impresionat de faptul că
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
din natură. Satisfacerea cerinței pragmatice face „imaginile“ adecvate (zweckmässig). „Imaginile“ sunt cu atât mai adecvate cu cât ele exprimă mai multe relații din natură și conțin mai puține relații de prisos sau vide, adică cu cât sunt mai simple. Cerința adecvării se realizează prin denumiri, definiții, prescurtări etc. care exprimă decizii ale cercetătorilor. Cele trei cerințe se raportează la natura gândirii noastre, a lumii exterioare și la descrierea corelațiilor ei prin „imagini“. „Ceea ce revine imaginilor pentru ca ele să fie permise este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
experiență și din decizii ale cercetătorilor. Numai „imaginile“ clare din punct de vedere logic, adică cele care satisfac în mare măsură prima cerință, vor putea fi examinate din punctul de vedere al corectitudinii, precum și comparate din punctul de vedere al adecvării lor. Merită amintit aici că Hertz vedea exigențele „purității logice“ drept esențiale pentru calitatea științifică a legilor și teoriilor fizice. Cu referire la ceea ce numea „prima imagine“ sau primul sistem al mecanicii el scria: „Sub semnele «forță» și «electricitate» au
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cuvântului, de semnalizare a unui avertisment (mărirea ușoară a ochilor, deschiderea gurii, ridicarea mâinii). Arta de a comunica eficient în relația educativă presupune cunoașterea regulilor comunicării și trăirea unei dispoziții emoționale tonice, capacitatea de a sesiza și descifra mesajele gestuale, adecvarea la tempoul mediu al elevilor. Competența nonverbală a cadrului didactic deține un rol important în comunicarea eficientă, indispensabilă pentru a fascina elevii. 1.11. Accepțiunea semiotică Rădăcinile semioticii au pornit de la perspectiva lingvistică a lui Ferdinand de Saussure și de la
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
recomandă identificarea sensului în funcție de context); • utilizarea figurilor și procedeelor retorice deși elevii nu au capacitatea semio-cognitivă și lingvistică pentru a înțelege anumiți termeni. Un alt aspect esențial al dimensiunii semantice se referă la construirea unui discurs coerent, ceea ce presupune o adecvare semantico-pragmatică a comunicării (repertoriul comun de cunoștințe, impactul parametrilor paraverbali, ritualul sociolingvistic al actului de comunicare). c) Analiza pragmatică a discursului didactic Dacă aspectele legate de sintactică și semantică au fost îndelung studiate, astăzi capătă o importanță tot mai mare
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
social etc. 2) Conținutul (ce?) se referă la: • definirea tipului de conținut (informativ, interpretativ, inovativ, relațional, evaluativ, pragmatic, emoțional etc); • identificarea unităților de învățare (teme principale și secundare, subteme) și realizarea conexiunilor dintre acestea; • referințe la alte conținuturi/tematici complementare; • adecvarea conținutului cu forma discursului. 3) Elevii (cui?) se descriu prin: • determinarea grupului de elevi (nivel de instruire, dinamica grupului de elevi); • definirea personalității elevilor pe baza parametrilor bio-psiho-sociali mai sus menționați; • identificarea blocajelor care împiedică decodarea mesajului de către elevi. 4
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
are, din start, șansa unei reușite, fiindcă despre acest eveniment s-au scris biblioteci Întregi. Altceva este dacă ne vom intitula studiul Participarea unor clujeni la Revoluția de la 1848, În lumina unor descoperiri recente de arhivă. c) Încadrarea În subiect, adecvarea conținutului la tema aleasă. Foarte multe texte, inclusiv științifice, nu corespund orizontului de așteptare al cititorului, În sensul că nu există o respectare a promisiunilor din titlu. d) Revizuirea textului. Se recomandă ca, după ce am finalizat o lucrare, să o
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cauză încredere în propriile forțe și o motivează pentru lucru în grup; • reasigurarea propriei valori: se referă la faptul că acceptarea, iubirea și respectul pe care le primim de la alții ne susțin propriile sentimente de stimă de sine și de adecvare cu sine. Privind comparativ, se observă că persoanele care au ca dominantă trebuința de afiliere se raportează la performanță diferit decât cele care au ca dominantă trebuința de realizare. Astfel, cei care urmăresc cu prioritate realizarea își aleg drept parteneri
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
crearea precondițiilor pentru o politică activă în domeniul ocupării imigranților, creșterea antreprenoriatului și ocupării pe cont propriu. Strategia este implementată de administrația muncii printr-un program de ocupare orizontal și orientare către performanță. Evaluările regulate conduc la concluzii legate de adecvarea la mediul de operare aflat în continuă schimbare. * * * Sistemul național privind politicile de ocupare a forței de muncă și formare profesională continuă în România are ca repere instituționale esențiale Parlamentul României, Guvernul României - Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Agenția Națională
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
DE MEDIU TULBURĂRI PSIHICE PRIMARE CU SUBSTRAT CONDIȚIONAT REACȚII DE ÎNCĂRCARE ANORMALĂ PRINTR-O LIPSĂ A PROCESULUI DE ÎNVĂȚARE REACȚII DE DEZVOLTARE ANORMALĂ PRINTR-UN PROCES DE ÎNVĂȚARE NEADECVAT PREDISPOZIȚII LA TULBURĂRI (EXOGENE) PREDISPOZIȚII LA TULBURĂRI (ENDOGENE) MODEL MALADIV DE ADECVARE AL COMPORTAMENTULUI ÎNVĂȚAT MODEL MALADIV DE ÎNVĂȚARE AL COMPORTAMENTULUI SENSIBILIZARE FORME INADECVATE COMPORTAMENTULUI ÎNVĂȚAT TULBURĂRI ORGANICE CEREBRALE TULBURĂRI SIMPTOMATICE MANIFESTĂRI INCIPIENTE MANIFESTĂRI TARDIVE I) Tulburările psihice primare condiționate de mediu cuprind: 1) Reacții de încărcare anormală printr-o lipsă a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
INADECVATE COMPORTAMENTULUI ÎNVĂȚAT TULBURĂRI ORGANICE CEREBRALE TULBURĂRI SIMPTOMATICE MANIFESTĂRI INCIPIENTE MANIFESTĂRI TARDIVE I) Tulburările psihice primare condiționate de mediu cuprind: 1) Reacții de încărcare anormală printr-o lipsă a procesului de învățare și ele constau din; a) modelul maladiv de adecvare al comportamentului învățat; b) modelul maladiv de învățare al comportamentului. 2) Reacții de dezvoltare anormală printr-un proces de învățare neadecvat în care sunt incluse următoarele: a) sensibilizarea; b) formele inadecvate ale comportamentul ui învățat. II) Tulburările psihice primare cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
situația unui anumit om. Pentru K. Schneider, diferența dintre „reacțiile normale” și „reacțiile anormale” constau în faptul că cele anormale se definesc prin raportarea lor la cele normale, ele caracterizându-se prin următoarele aspecte: - intensitate neobișnuită, zgomotoasă, - sunt lipsite de adecvare în raport cu acțiunea, - sunt diferite ca durată și aspect în raport cu reacțiile normale, - au o ținută anormală a conținutului lor. În psihanaliză se consideră că „funcțiile reacționale ale Eului” sunt conduite și comportamente elaborate de Eu pentru a lupta, sau mai exact
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
filozofii luau în discuție limba în general pentru a determina coordonatele acestei realități umane, a mijlocului de bază de numire și de comunicare, se poate spune că ei realizau, în principiu, o filozofie a limbajului adică a (facultății lingvistice, a adecvării și limitelor ei), dar nici atunci nu se puteau sustrage modelelor și șabloanelor unor limbi concrete, a limbilor lor materne în primul rînd, încît filozofii deveneau treptat analiști ai unor limbi anumite și astfel filozofi ai limbii, iar nu ai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
determinată 174. Curentul lingvistic neogramatic, care a avut mulți aderenți începînd cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se înscria, prin fundamentul filozofic și prin metodologie, în ambianța creată de pozitivismul ce urmărea apropierea de realitatea cercetată și adecvarea la ea prin găsirea unor mijloace eficiente de investigare. Ca atare, în activitatea de cunoaștere și de explicare a fenomenelor, lingviștii și-au construit o sumă de concepte specifice și au realizat metode de cercetare proprii domeniului cercetat. Uneori, concepte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
deci frazele realizate în fapt, relevă performanța, modalitățile prin care competența se aplică la cerințele comunicării, fiind direcționată și delimitată prin aceste cerințe. Dar, realizarea propriu-zisă a textelor (vorbite sau scrise), adică finalizarea concretă și coerentă a discursului printr-o adecvare la situație și prin atingerea exigențe-lor de acceptabilitate din punct de vedere lingvistic, implică mai multe tipuri de competențe, corelate între ele și subordonate acelorași obiective comunicative: a) competența lingvistică, care presupune selecția corectă a unităților discursive ale limbii și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbă și de redare particularizată a unui mod individual de a interpreta realitatea, imperativul de a sugera acest specific inițial și, de aceea, în cazul textelor esențiale ale culturii universale, realizarea mai multor traduceri constituie un exercițiu fertil spre o adecvare tot mai pronunțată a textului-scop la textul-sursă, iar analiza versiunilor din perspectiva originalului poate contribui la rîndul ei la această adecvare. Filozofia și poezia ca realizări individuale ale spiritului Problema relației dintre filozofie și poezie are două laturi: una de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de aceea, în cazul textelor esențiale ale culturii universale, realizarea mai multor traduceri constituie un exercițiu fertil spre o adecvare tot mai pronunțată a textului-scop la textul-sursă, iar analiza versiunilor din perspectiva originalului poate contribui la rîndul ei la această adecvare. Filozofia și poezia ca realizări individuale ale spiritului Problema relației dintre filozofie și poezie are două laturi: una de conținut și una de expresie. Chestiunea care privește conținutul are la rîndul ei mai multe aspecte, deoarece, pe de o parte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în folosirea limbii (porniri izvorîte de obicei din lipsa de idei410). Așa cum, în cazul gîndirii întemeiate, controlul rațional împiedică dezlănțuirea intempestivă a ideilor, tot așa, la nivelul expresiei lingvistice, aceeași raționalitate trebuie să producă un echilibru al mijloacelor întrebuințate, prin adecvarea la necesitățile comunicării eficiente, economice și exemplare. Filozofia limbii se constituie numai prin cercetarea limbii din perspectiva unei viziuni filozofice, căci filozofia limbii nu este în măsură să se substituie filozofiei, ea fiind, eventual, doar un capitol al acesteia, indiferent
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cap, dar șoferul n-a pățit nimic, distanța inferențială e minimă: în universul de opinii al oricărui vorbitor este de așteptat să preexiste o opinie ca " Atunci când mașina se rostogolește, e foarte probabil ca ocupanții să se accidenteze grav", deci adecvarea mesajului este asigurată (presupoziția asociată lui dar, AB este satisfăcută pragmatic fără nici un calcul inferențial, iar aserțiunea, A∩B, o contrazice, conform tiparului logico-semantic al conectorului). În schimb, în (1) A fost profesoară, dar a devenit una din cele
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
din punct de vedere sintactic și semantic pe care îl conferă - caracter adecvat exigențelor discursului mediatic. Acest caracter "deschis" al enunțului rezultant face diferența în raport cu structurile copulative corelative discutate mai sus, a căror utilizare este limitată la situațiile de evidentă adecvare obiectivă. Cu toate acestea, sporadic, dar și își transgresează vocația solitară și intră ad hoc în corelații, de multe ori deviante în raport cu norma: (41) Patriarhia a dezaprobat imediat gestul, vorbind nu doar despre încălcarea canoanelor, dar și despre influențarea negativă
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
însemna, în consecință, că „orice creator mare și original [...] a fost realist” (Bazele esteticii, 1933). Indiferent de amplitudinea atribuită sferei conceptului, esteticienii și teoreticienii literaturii sunt unanimi în a considera drept principiu definitoriu al artei realiste veridicitatea, prin aceasta înțelegând adecvarea imaginii artistice la obiectul ei, selectat din existența obiectivă. Pentru cât mai multă precizie, unii definesc r. ca reflectarea obiectiv exactă, relevantă, a ceea ce realitatea are esențial, semnificativ. Dar ce e realitatea? Realul, afirmă Wellek, include totul, deci și lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
din natură. Satisfacerea cerinței pragmatice face „imaginile“ adecvate (zweckmässig). „Imaginile“ sunt cu atât mai adecvate cu cât ele exprimă mai multe relații din natură și conțin mai puține relații de prisos sau vide, adică cu cât sunt mai simple. Cerința adecvării se realizează prin denumiri, definiții, prescurtări etc. care exprimă decizii ale cercetătorilor. Cele trei cerințe se raportează la natura gândirii noastre, a lumii exterioare și la descrierea corelațiilor ei prin „imagini“. „Ceea ce revine imaginilor pentru ca ele să fie permise este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
experiență și din decizii ale cercetătorilor. Numai „imaginile“ clare din punct de vedere logic, adică cele care satisfac în mare măsură prima cerință, vor putea fi examinate din punctul de vedere al corectitudinii, precum și comparate din punctul de vedere al adecvării lor. Merită amintit aici că Hertz vedea exigențele „purității logice“ drept esențiale pentru calitatea științifică a legilor și teoriilor fizice. Cu referire la ceea ce numea „prima imagine“ sau primul sistem al mecanicii el scria: „Sub semnele «forță» și «electricitate» au
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
transformă Într-una valoric semnificativă. Conform tipologiei weberiene, o acțiune valoric rațională consideră valorile și principiile drept scopuri În sine, nu doar mijloace pentru atingerea altor finalități. În concepția lui March și Olsen (1984), instituțiile impun acțiunii o logică a adecvării, și nu una a consecințelor. Actorii vor Întreprinde acțiuni adecvate social, nu neapărat acțiuni ce au consecințe utilitare. O logică a consecințelor Întreabă: „care Îmi sunt interesele și cum sunt afectate ele În această situație?”, În timp ce o logică a adecvării
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
adecvării, și nu una a consecințelor. Actorii vor Întreprinde acțiuni adecvate social, nu neapărat acțiuni ce au consecințe utilitare. O logică a consecințelor Întreabă: „care Îmi sunt interesele și cum sunt afectate ele În această situație?”, În timp ce o logică a adecvării Întreabă: „ce se așteaptă de la mine, având În vedere rolul meu În această situație?” Dispozițiile subiective astfel constituite, spune Bourdieu (2000), sunt mai degrabă rezonabile decât raționale, În sensul că sunt conforme unor așteptări social construite. Perspectiva instituțiilor ca sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]