27,712 matches
-
1949 și explicându-i foarte clar directorului închisorii că nu are voie să raporteze nimănui măsurile care se luau în penitenciar, nici măcar partidului ori Direcției Generale a Penitenciarelor, întrucât tot ce urma să se întâmple respecta ordinul direct al ministrului adjunct Marin Jianu. Mai mult decât atât, Țurcanu s-a deplasat la Jilava, unde a avut probabil mai multe întâlniri cu reprezentanți ai oficialităților pentru a primi instrucțiuni. Nicolae Itul s-a întâlnit cu el în această perioadă și a încercat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a ocupat de implementarea directivelor în închisori a fost, într-un fel, și el un simplu instrument. Traversând de sus în jos sistemul ierarhic, personajele cu funcții dintre cele mai înalte care au răspuns direct de Pitești au fost miniștrii adjuncți Gheorghe Pintilie și Marin Jianu. Cei direct implicați au fost reprezentanții Biroului de Inspecții din cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor: coloneii Iosif Nemeș, Tudor Sepeanu și Ludovic Zeller (Cseller)-oamenii de teren-, dar și Mișu Dulgheru (Dullberger) și Alexandru Nicolschi, care
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lărgită la care a participat activul din București. Atunci au fost maziliți Gheorghe Apostol, Alexandru Drăghici ș.a.m.d. Fusese prezent la eveniment și un coleg, un excelent observator și critic al fenomenului literar, C. Stănescu, atunci redac‑ tor-șef adjunct la Scânteia tineretului. Ne știam din stu‑ denție și funcționa între noi - la fel și astăzi - o compli citate de care nu ne-am dezis nici după Revoluție, când eram pe poziții publice contrare. Când a revenit în redacție, l-
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
acum că unii nu puteau să termine ce aveau de vorbit. Și primeau din sală întrebări de genul : „Cum se explică dezastrul economic ?“. Se trimiteau întrebări pe bilețele. țin minte pe unul căruia o dată i-au dat lacrimile. Era ministru adjunct al Economiei. S-a oprit, s-a uitat la noi și a zis : „Tovarăși, asta-i o întrebare de-a dreptul dușmă‑ noasă !“. Dar la „Cadre de bază“, la care n-am fost nicio‑ dată, venea Nicu Ceaușescu în fiecare
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
eu ce-mi doresc ?“ Eu nu știam cum să scap din Iași. Deci să rămân în Iași, după rezidențiat, unde fusesem dintotdeauna, mi se părea un ideal absurd. Și cum s-a întâmplat de-am plecat ? Când eram redactor-șef adjunct la Opinia studențească, vreo câteva texte ale mele au fost reluate în revista 22 și au avut un mare impact. În toamnă s-a făcut un sondaj și eram unul din cei mai populari autori, deși nu știa nimeni, în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cuvântului, ziar independent de limbă română din regiunea Cernăuți, săptămânal, cu un tiraj total de 9735 exemplare se difuzează pe bază de abonament, cu o reducere de 30%, are sediul temporar în Cernăuți, str.A. Mickiewicz nr.5, redactor șef adjunct pentru ediția românească Romeo Crăciun. În 16 pagini, în 30 ianuarie 2004, ajunsese la al 78lea număr (Format 29x42 cm). Cuprinde: comentariul săptămânii, actualități, evenimente, în ajutorul profesorului, criminalitatea, diverse, societate, radio-Tv, cateheză și calendar, pagina sport, sănătate, Week-end, publicitate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
folclor, apare la Cernăuți-Biserica Albă, în mai 1993, sub egida cercului „Arboroasa” și a Institutului Obștesc de Istorie și Restituiri Literare și Folclorice, „Dimitrie Onciul”. Colectivul de redacție: Dumitru Covalciuc, redactor șef, Vasile IzvoranCernăuțeanu, Ion Mihalca, Gheorghe Moiș (redactor șef adjunct), Florea Șapcă. Coperta realizată de Al. Timciuc. Tehnoredactare și multiplicare: An. Vâsoțchi și Theodor Cosma. Multiplicată la șapirograf. Tiraj: 525 exemplare. „Apariția primului număr al revistei semestriale „De la Nistru pân' la Tisa” este rodul unor oameni tineri din nordul Bucovinei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și dintr-un „manuscris ocult tibetan”... „din care păstrez, la Paris, un fragment...”. Ar fi interesant de știut de cepăstrase Așugustț Sștrindbergț acest manuscris până în 1897, douăzecide ani după cercetările sale privind legăturile Suediei cu Extremul Orient (pe când era „ajutor adjunct” la biblioteca regală din Stockșholmț). Încă un detaliu curios: în scrisoarea din 5 octșombrieț 1898, el anunță trimiterea unui „prim eseu kabbalistic aplicat la chimie. În această vară mi-a căzut Kabbala în mână și... am descoperit că metoda mea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sau poate fără, într-o lume paralelă, desprinsă de realitatea terifiantă a vieții de zi cu zi, aflată sub teroarea comunistă, în care toată floarea intelectualității, întreaga elită românească, era decimată, cu program, în temnițele regimului. La indicațiile redactorului-șef adjunct de la "Contemporanul", își scrie Cronicile pe baza cuvîntărilor lui Gheorghiu-Dej sau funcție de anumite evenimente politice. Nu a ales calea lui Blaga sau Ion Barbu, dintre foarte puținii mari scriitori nearestați, care au refuzat să scrie. A considerat mai utilă înregimentarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Capătul lui Teohari Georgescu era executarea sumară a vinovaților și îngroparea de către localnici în marginea satului ca, astfel, înspăimîntați de ce i-ar fi putut aștepta, să-și predea fără crîcnire cotele și să se înscrie în gospodăria colectivă. Și ministrul adjunct Pintilie Gheorghe îndrumă partinic într-o Ședință cu comandanți de Regionale și Județene de Securitate din 1 martie 1950. O preocupare a adjunctului este racolarea de informatori: "am spus în felul următor: ce înseamnă tovarăși, fiecare meseriaș, fiecare doctor, orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
condus pe atunci de Silviu Brucan: Citind numai "Scînteia" de acum, sîntem înarmați și cu directivele. Arestările în rîdul populației erau executate de Securitate în funcție de necesitățile lagărelor de muncă în maniera sovietică, preluată și de naziști. Ilie Bădică, director general adjunct al Direcției Recrutării și repartizării forței de muncă, audiat în 1968 la Comitetul Central declară: "Arestările acestor deținuți se făceau după nevoi și în special după nevoile Canalului Dunăre-Marea Neagră. Dacă la Canal trebuiau 5.000 de oameni, tovarășul Hosu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mele, pe care le posedați Dv. (...), vă voi trimite completarea celor ce vă lipsesc. În acest scop vă anexez lista cu ultimele lucrări. Vă trimit și 2 fotografii. Cea mai bună e la Liceul „N. Gane” trimisă la cererea directorului adjunct dl. Ilioaia (prin d. prof. Aurel Stino, pe care aș dori să-l cunoașteți și să lucrați Împreună . E fostul meu elev și fiul fostului meu bun coleg, prof. Gh. Stino. Cu el scot Împreună Monografia Dragoslav). Vă trimit și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
să faci mata investigațiile necesare și să-mi comunici, căci nu mai vreau să dau lucrarea la București. Stăruie, parcă, un regionalism, regretabil, Încă. Ce zici? Se poate? După plecarea matale am primit o scrisoare de la tov. Ilioaia - vrednicul director adjunct al liceului „N. Gane”, prin care-mi face cunoscut, că s-a fixat Sărbătorirea Centenarului la 13, 14 și 15 septembrie. E mare succes. Într-adevăr, cu oricare fost elev mă Întâlneam, se plângea de data de 1 noiembrie, știindu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Bogza, el însuși „pisat” de Nichita Stănescu, față de care avea o mare slăbiciune poetică - Bogza se voia în primul rând poet! -, Gafița, politruc și probabil informator al securității (după vreo zece ani, M. Preda, directorul Cărții Românești, unde-l avea adjunct pe Gafița, cu care era prieten, mi-a arătat o notă informativă a acestuia față de unele „foruri”, în care se dădea raportul despre starea și conținutul manuscrisului romanului meu Bunavestire, ca și despre opiniile mele față de obstacolele cenzurii și ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
comuniste, aveau o reală mândrie a „legitimității” regimului pe care-l slujeau, orgoliul și satisfacția că „patria și istoria” sunt avizate la serviciile, la devotamentul lor. Când un lăcătuș ajunge colonel în șase luni sau un chelner ori sudor, ministru adjunct în doi ani, când lipsa de randament și competență a administrației nu devenise flagrantă și când granițele și informațiile din afară erau perfect filtrate, dacă nu brutal manipulate, nu puțini dintre aceștia credeau a trăi cu adevărat o „eră nouă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
blândețea” cronicilor sale și refuzul de a admonesta impostura literară, drapată, nu rareori, de o teamă politică prostituantă? Avea o teorie (cred că sugerată lui de Matei Călinescu, care m-a rugat și el să-l angajez într-un post adjunct din cele două pe care le mai aveam libere și nu am făcut-o de teamă să nu intrăm în conflict, cel puțin în „primul an”! Nu bănuiam că va trebui să părăsesc revista protestând de la Paris, după „Tezele din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
destins - din aceasta am dedus că el „e șeful”. Mi s-a dat voie să plec, unul din colonei mi-a purtat manuscrisul gros până la ieșire. Urma să-l văd pe același Pleșiță, după un an, de data aceasta ministru adjunct sau plin, nu mai știu exact, al aceluiași minister cu ocazia unei alte anchete care avea ca scop să „mărturisesc” cum de a ajuns totuși manuscrisul Bunavestirii în Suedia. Nu știu de unde aflaseră, dar era adevărat. Trimisesem manuscrisul, și încă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
luminoasele elanuri spre viitor și perfecțiune umană!” 3 După perioada sa de „glorie”, când „îmbrăcase” posturi impresionante în ierarhia stalinistă culturală - director la cenzură, unde, în acei ani, erau ciuntiți Caragiale și Eminescu, excluși Blaga și Arghezi, apoi redactor-șef adjunct la E.S.P.L.A., un monstru editorial care îndeplinea și rolul de monopol al valorilor și aparițiilor -, „sărmanul” Ali a „căzut” din treaptă în treaptă până s-a „stabilizat” la „cimitirul elefanților staliniști” care erau publicațiile pentru străinătate, La Roumanie d’aujourd
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Roumanie d’aujourd’hui în diverse limbi, aflat și sub „incidența” Externelor și, mai știi, și a „Internelor”! Când l-am cunoscut eu, prin ’62-’63, se afla încă într-un post de conducere, în nomenclatură, adică era redactor-șef adjunct la revista, unică, de tineret literar Luceafărul. Unde, în acea vreme, redactor-șef, mi se pare, era Dan Deșliu, urmând să fie înlocuit nu peste multă vreme de viguroasa stea ce răsărea a prozei - dar și a naționalismului comunist! - Eugen
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
comunist! - Eugen Barbu. Depusesem la Gica Iuteș, responsabila cu proza a revistei și șefa tinerelului, blondului și îndrăcit de talentatului Fănuș Neagu, câteva schițe ce zăceau în sertarele secției când, spre uimirea mea, am fost invitat la nou-numitul redactor-șef adjunct, Al.I. Ștefănescu, un omuleț vioi, extrem de agreabil în mimică și aparentă curtoazie umană, care, după ce-mi puse cele câteva uzuale întrebări la ora aceea, de unde vin, din ce familie și cu „ce se ocupă părinții”, acceptându-mi jumătățile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
frigiderul cu sticle de vin și m-am apucat de treabă. Voiam, în naivitatea mea, să scriu un roman polițist, auzisem că la Editura Tineretului, a doua editură a țării, condusă de dna Mihăileanu, soția lui Ion Mihăileanu, redactor-șef adjunct la Contemporanul, caută autori pentru nou înființata colecție policieră - „Enigma”. Auzisem de un caz ciudat petrecut la Nădrag, o mică localitate industrială situată în munții blajini ai Banatului, la nord de Caransebeș: o triplă crimă perpetrată de un psihotic, un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în sfârșit, celebru”. M-am întors în țară și, într-o seară prelungită la restaurantul U. Scriitorilor, Geo Dumitrescu, împreună cu (încă!Ă fidelul Adrian Păunescu, m-a convins să „vin cu ei în echipă la R. literară”, în calitate de redactor-șef adjunct. Avusese între timp loc conferința U. Scriitorilor, de care am spus că fusese prima - și ultima, dar nu aveam de unde s-o știm atunci! - adunare generală democrată a noastră, a scriitorilor, aproape toți activiștii culturali fuseseră scoși, adică au căzut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au criticat romanul au fost critici de primă mână!..” Valeriu Râpeanu, fost critic, la începuturi la Gazeta literară, lui Paul Georgescu, apoi, hotărându-se probabil să facă carieră politică, se’nțelege, a intrat în „trustul ziarelor centrale de partid”, ajungând adjunct la Scînteia și, în ultima perioadă a dictaturii, membru în comitetul central, a desființat literalmente romanul, artistic și mai ales politic, subliniind ne-atașamentul autorului la „regimul nostru”, ca și accentele sale vădit dușmănoase. Cum avea s-o facă, câțiva
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
s-a apropiat, se pare, decis, de mine și mi-a fost „fidel locotenent” în luptele literare pe care le inițiasem împotriva grupului Barbu, omnipotent în acei ani, ’66, despre care am relatat deja. Am „funcționat” astfel, ca redactor-șef adjunct, mai bine de jumătate de an, ocupându-mă mai ales de sectorul de arte, evident nelăsându-mă absorbit de o funcție mai mult sau mai puțin administrativă, cum fac, de altfel, și azi! Mă preocupa deja desenul îndrăzneț al viitorului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
generație literară, mă acceptă ca prieten; și cred că și el avea o bună părere despre literatura mea. Cu atât mai surprinzătoare „chemarea mea la ordine”, reproșul că nu veneam zilnic la revistă și că „nu-mi făcusem datoria ca adjunct”! Adjuncții, Horea, Dimisianu și eu, trebuiau, pe rând, fiecare în altă sătămână, să fie cumva responsabili de număr și mai ales să poarte discuții cu forurile, în speță cu secția c.c. unde lucrau un grup de activiști la cenzurarea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]