6,732 matches
-
cosmic și, de aceea, are nevoie de ghizi pricepuți. Conducătoarea „alaiului vânătoresc” este o cățea cu o funcție narativă în creștere pe parcursul baladei, ea fiind, precum Fulga sau Mama câinilor în colindele de cioban, toată nădejdea eroului. Apariția suitei provoacă admirație instanței narative și, prin ea, întreaga comunitate percepe natura excepțională: „Un voinic călare,/ Voinic iortoman;/ Pi-un cal dobrogean,/ Ficior de mocan./ Cu șoimii pe mână,/ De m-e de minună,/ Cu ogarii-n pază,/ De m-e de mirază
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
foarte bun, căci eu nu am găsit în Iași unul pe gustul meu, și la despărțire mi-a urat „buen camino”. Mi-a mai spus că vrea să se reîntoarcă pe acest drum, dar pe bicicletă. L-am privit cu admirație și respect, și apoi m-am întors la Iași pe o vreme ploioasă, semn de belșug, eu așa o consider. O altă persoană minunată ce a parcurs Camino de mai multe ori este Ramona Venturini, din Timișoara, pe care am
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
dorința mea de odinioară este înconjurată acum de o multitudine de alte idei care alimentează un fel de miraj al meu, și mă întreb acum ,,de ce?” Aceeași întrebare mi-au pus-o colegii din Seminar. M-au privit puțin cu admirație și mi-au urat succes. Nu caut admirația nimănui. Dar și eu mă întreb din nou: ,,de ce?„ Nu am un răspuns clar, precis. Știu doar că simt în mine un fel de foc ce mă mistuie, o bucurie interioară ce-
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
o multitudine de alte idei care alimentează un fel de miraj al meu, și mă întreb acum ,,de ce?” Aceeași întrebare mi-au pus-o colegii din Seminar. M-au privit puțin cu admirație și mi-au urat succes. Nu caut admirația nimănui. Dar și eu mă întreb din nou: ,,de ce?„ Nu am un răspuns clar, precis. Știu doar că simt în mine un fel de foc ce mă mistuie, o bucurie interioară ce- mi înseninează gândurile. în zilele anterioare, antrenându-mă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
timp mă apropii de cei trei pelerini, îl salut respectuos și cu emoție în glas pe bărbatul cu proteze iar el îmi răspunde calm, liniștit, continuându-și drumul. îmi vine să mă apropii mai mult de el, să-i declar admirația și respectul meu, dar mă abțin pentru a nu risca să devin teatral. I-aș strânge mâna cu mult respect dar din nou mă abțin. Mi se pare că orice gest ar fi deplasat. Mă îndepărtez dominat de imaginea acestei
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
replică în franceză: Ion, este incredibil, să nu-mi spui că te-au numit pe tine ambasador în locul, scuză-mă, micului imbecil ce vă reprezenta până nu de mult? Este o mare plăcere să te văd aici. Am avut întotdeauna admirație față de modul delicat în care îți apărai țara, mai bine spus pe demnitarii ei, deși am fost mereu de părere că nici vouă nu vă place ce se întâmplă acolo. Domnule ambasador, vă rog, să nu ne întoarcem la dialogurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
despărțit la plecarea lui spre La Paz. Nu ne-am mai întâlnit niciodată. Presupun că acel tânăr care mă impresionase plăcut să se fi întors în țară, deși, undeva în sinea mea, amintindu-mi de conținutul convorbirii noastre și de admirația lui nemascată față de locuitorii Boliviei, de frumusețile ei naturale și umane, de mai multe aspecte ale vieții acestui stat, am fost înclinat să cred că probabil își găsise o latino-americană și se stabilise poate pentru totdeauna în America Latină. Oriunde ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
dar unele aprecieri și citate din acest interviu le voi evoca totuși. În câteva fraze introductive ale interviului, Benedetta Craveri face un fel de captatio benevolentia, justificând interviul de apropiata apariție în limba italiană a volumului lui Cioran Exerciții de admirație și face o apreciere asupra omului Cioran: De obicei, Cioran se apără cu îndârjire de întrevederi, dar când capitulează ele se desfășoară sub semnul unei infinite amabilități. Arta provocării și a paradoxului cu el, scriitorul care a hăituit carte după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
se transformă în contextul conversației, într-un joc al seducției, se diluează în zeflemea și autoironie. Cioran pare că a absorbit câte ceva din grația mondenă a memoraliștilor secolului al XVIII-lea, pe care îi admiră atât de mult... Exercițiile de admirație sunt un fel de galerie de tablouri ale scriitorilor pe care Cioran i-a iubit și cunoscut bine, așa cum au fost Eliade, Michaux, Beckett, Ceronetti.. . Din răspunsurile lui Cioran la întrebările scriitoarei italiene, am consemnat următoarele: Desigur, ideea mea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
se spune, limba ideilor clare și precise. Este în grad suprem limba nuanțelor. Dacă îmi amintesc bine, a fost un efort monstruos, dar, în fond, viața este suportabilă numai dacă te pui cu întreprinderi nemăsurate. Benedetta Craveri: În "Exerciții de admirație" citim că "a scrie este un viciu". În ce constă acest viciu ? Cioran: Unii scriu pentru a susține o teză, alții scriu din vanitate, eu am scris întotdeauna numai ca să scap de o profundă angoasă, pentru a mă lupta cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
din Roma (Italia), Grenoble (Franța) și Oxford (Anglia). Ca profesor a ținut cursuri care s-au bucurat de audiența studenților prin claritatea expunerii, logica demonstrațiilor, organizarea exemplară a seminariilor și lucrărilor de laborator, prin aprecierea rezultatelor la examene, toate stțrnind admirația și aprecierea cursanților săi. A pregătit numeroși doctoranzi în fizică la Facultatea de Fizică - Matematică a Universității ieșene. Publicații: A desfășurat o largă activitate publicistică atât pe linie didactică, științifică și de cercetare. Astfel: - Are publicate șapte cărți de specialitate
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
istoria noastră să fie legat și de numele generalului, dar și de cel al colaboratorilor săi, care au îngrijit, au studiat, au curățit și restaurat, cînd era necesar, comoara de artă romînească, cu o dragoste, cu o înțelegere și o admirație pe care n-o putem prețui îndeajuns și pentru care le sîntem recunoscători. Generalul Vedenin ne-a mai dat încă o serie de informații utile, pentru cine dorește să aibă o idee despre valoarea artistică și istorică a pieselor în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
noii locuințe, mutarea acareturilor și aranjarea casei pentru un eveniment unic În viața familiei. Am intrat În priză și la data stabilită (16 septembrie 1978) totul a fost cum trebuia să fie. Efortul a fost mare, dar am intrat În admirația tuturor. Slujba de sfințire a casei și de logodnă a fost oficiată de părintele Porcescu, noul vecin, În bibliotecă, iar masa (bufet rece) s-a servit În sufragerie, bibliotecă și camera noii familii. Au participat aproape 50 persoane, dintre care
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
în dialog cu o mulțime de (alți) confrați, scriitori care au lucruri importante de spus. Lista lor e așa de mare, încât îmi este imposibil să o întocmesc fără să las pe dinafară nume importante de care mă leagă fie admirația de cititor, fie afecțiunea de prieten. Poate că voi recupera în perioada următoare. Aceste dialoguri pot fi citite, cu un pic de imaginație, drept o serie de piese de teatru în care două personaje discută despre starea lumii, a sinelui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Aici nu poți avea modele. Modelul existențial Baudelaire înseamnă sinucidere. Modelul Eminescu, cine l-ar putea urma? Nici seninul Goethe nu e ușor de imitat. Prin urmare, în poezie trebuie să-ți urmezi propriul puls existențial. Sigur, poți avea o admirație nemăsurată față de anumiți scriitori. Asta e altceva. Aici nu încap prea multe discuții. Probabil ai vrut să mă întrebi ce scriitori mi-au influențat creația. Nu-i așa? Dacă mi-a fost rușine când cei din jur au descoperit că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Will Roberts a apelat, paradoxal!, nu la limba galeză cum ar fi fost normal, dacă e să o luăm după mesaj, ci tot la limba engleză!... Globalizarea reprezintă, desigur, un pericol pentru culturile naționale. Cum să-ți spun, am toată admirația față de acești bravi galezi care au reușit să-și păstreze identitatea și sub ocupație romană, și sub cea britanică. Dar acum trăim în epoca informațiilor în care e mult mai greu să reziști influențelor din afară decât în trecut. Soarta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care se relateză în paginile publicației mai sus amintite. Fiecare scriitură poartă în sine tâlcul ei: „Eri, la orele 9, greviștii și-au dat cu toții întâlnire în curtea Atelierelor din Nicolina. Măreața adunare, calmă și disciplinată în atitudinea ei, atrage admirația întregii cetățenimi din cartierul Socola. Prezidează mecanicul Adamiu, aducând la cunoștință tel. of. No. 1272 care anunță că toate condițiunile fiind obținute, întregul personal C.F.R. e rugat a-și relua serviciul azi la ora 18. „Semnul convențional e la muncă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
prieteniei româno-sovietice. De asemenea, vrem să arătăm datorită faptului că Comitetul de Partid nu a reușit să conducă în întregime organizația ARLUS dânșii organizau anumite acțiuni fără a ne cere sprijinul”. Tema prieteniei româno-sovietice reprezintă una dintre obsesiile anilor `50. „Admirația” pentru marele vecin de la Răsărit răzbate din paginile informărilor asupra evoluției relațiilor internaționale, cele care - obligatoriu - deschideau ședințele de partid, în cadrul fiecăreia dintre numeroasele secții ale fabricii Nicolina. Orice muncitor, membru de partid, trebuia să fie la curent cu ce
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
pentru locuitorii urbei noastre. La toți mă gândesc sincer recunoscător, pentru efortul lor și sper că o ediție viitoare, beneficiind de același suport intelectual, le va aduce o mai mare satisfacție. Este un prilej special de a-mi exprima deosebita admirație și prețuire pentru prof. univ. dr. Gh. Buzatu. Reputatul istoric, modelul multor profesori din generația mea, a binevoit să încurajeze încă o dată munca unui istoric hușean și să aprecieze rezultatele ei într-un mod foarte stimulator. Mulțumirile speciale ale autorului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
îngropat în mănăstire în Putna. Iară ce va fi lucrat înlăuntru sau în țară la noi, dispre partea judeților și a direptății, nu aflăm, ci cunoaștem că unde nu-s pravile, din voia domnilor multe strâmbătăți să faac”. Cu mare admirație pentru fiul marelui voievod avea să scrie mai târziu cronicarul Nicolae Costin: „Plinindu-se domniei lui Bogdan Vodă ani 12 și luni 9, datu-s'au datoria omenească, murind în târg în Huși, și de acolo i-au adus oasele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
acest ținut. Consider Hușul unul din locurile consacrate ale românismului, ca și Ipoteștii sau Lăncrămul, un loc capabil să producă și în viitor mari personalități harismatice care să salveze poporul român”. În 1989, scriitorul Costache Olăreanu, vizitând Hușii, privea cu admirație „înălțimile verzi troienite de culori”. În „orașul dintre vii”, între cele patru dealuri Ochi, Dobrina, Corni, Dric, „aerul se mișcă într-un anume fel, are o consistență pe care aș asemăna-o cu cea a orașelor italiene din nord; cerul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
propus să consemnez o "întâlnire" idealizată între Hemingway și Cuba. Și Hemingway și Cuba n-au nevoie de artificii și cosmetizări, sunt frumoși și luminoși cu istoriile și poveștile lor adevărate. A fost cred o întâlnire fericită, o relație de admirație și respect reciproc, bărbătească și sinceră. Ca atare cred că Papa colindă și acum prin "El Gran Rio Azul", prin "Insule în derivă" în jurul Cubei, cu Pilar, Gregorine la timonă, instrumentele de pescuit pregătite, o carte, un pahar de rom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de la maici, luaseră și de la Lia câteva broderii mai frumoase, și pe masa principală - fotografia familiei imperiale, nu știu de unde găsită! Mi-a mărturisit în urmă că un ochi nu l-a mișcat după unul din ofițeri care, cu multă admirație, tot învârtea o față de masă cam scumpă. Opiniunea publică, după experiențele făcute, a devenit teribilă. Tülff a voit să trimită un ofițer la noi ca să întrebe de suntem acasă. Popa Costică însă, cunoscându-ne ideile și crezând că ne face
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
încet, lin și falnic, până ce au pierit spre apus în razele soarelui, pe un cer stră lucitor. Am tresărit din somn, inima îmi bătea strașnic. De două ori am readormit și s-a repetat acel vis care mă scutura de admirație și emoție. Nu cred în visuri, dar [cred] în legătura inconștientă cu alte ființe îndepărtate. M-am sculat repede, stăpânită de un simțimânt puternic de înălțare sufletească. Se făcuse ziuă, m-am îmbrăcat și am pornit la pădure pe când răsărea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de Crăciun. Ei umblau bine și au încremenit înaintea bradului. Sandu, îndată ce a primit o jucărie, s-a dat în lături, iar fetița, cât au fost lumânările aprinse, nu a înce tat să-i dea ocoale și să fluiere de admirație. Primind o mică oglindă și văzându-și chipul, a crezut că era un portret și l-a sărutat îndată, cum fusese învățată când i se arătau fotografiile părinților.](Ibidem, p. 273.) Germanii însă nu voiseră să știe de sărbătorile noastre
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]