31,399 matches
-
să-mi spui tu, a răspuns ea pe un ton scăzut, dar amenințător. —Ești o femeie ciudată, asta ești, i-a declarat bărbatul sfidător. — Nu mai spune? În ea, Julia era îndurerată de respectiva acuzație, dar, la exterior, n-a afișat decât o expresie oripilată. Și pedeapsa cea mai potrivită pentru comportamentul meu „ciudat“ a fost să te duci și să-ți lași sămânța în altă femeie, nu? N-a fost așa. Vocea lui James s-a voalat ușor, așa că Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
acum ca să mă roage „respectuos“ să convoc alegeri în cel mai scurt timp, pentru a evita vărsarea de sânge. — Al Humaid! — Ali Madani își dădu seama că și vocea sa se tulbură și că, asemenea celuilalt, încerca, fără succes, să afișeze un calm pe care nu-l simțea. — Dar Al Humaid vă datorează totul... Era un comandant obscur, care niciodată... — Știu, Ali, știu - îl întrerupse glasul nerăbdător. Dar acum este aici, e guvernator militar într-o garnizoană-cheie, cu cele mai puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bătaie de cap și fript de dorul fraierului și idiotului ăluia de Milică. Și lui, și tuturor din școală, le era limpede de-acum că n-avea să se mai întoarcă. Lipsea de trei săptămâni. Vineri dimineață, când s-a afișat programul cu repartiția personalului pe ture, Rafael văzu că-i dăduseră pe altcineva în locul lui Milică. Madam Trifu Ortansa, ce nenorocire, nici că s-ar fi putut mai rău de-atât. Mai lucrase cu ea sporadic, câteva luni, cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Trebuie să mâncăm, râse Rafael. Îmi place de tine, Rafaele, că ești om de înțeles. Complimentul ăsta îi întețește râsul, și că scuză-mă, ce-i aia, ce înseamnă om de înțeles? Glumește, desigur, ca să-și înveselească proaspătul prieten, care afișează o figură gravă, conformă cu situația lui Rafael. Atâta că Mărgărit n-o ia ca pe o glumă. Îi explică pe un ton de o naivitate senină cum că-i om de înțeles, fiindcă ei doi se înțeleg și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
deschizând pentru prima dată gura și lăsând să se audă o voce studiată. Părul Îi era legat la spate cu o fâșie de catifea, ca cele purtate de școlărițe. Altă blondă. Tare aș fi vrut să știu cum să-mi afișez disprețul. — Ne-am gândit că ar fi perfecte pentru weekenduri la țară. Știți, vara, cu capota mașinii lăsată. Vor arăta splendid pe scaunul din spate. Fliss ridică din umeri și le numără restul. Tânărul Îndesă poșeta-pudrieră Într-una din valize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
atât de jenată că eram de față, Încât nici nu deschideam gura și mă străduiam să mă fac invizibilă. Având În vedere că purtam haina violetă, care bătea nițel la ochi, eforturile mele erau oarecum zadarnice. Dar continuam să nu afișez nici o expresie, iar ochii mi-i ațintisem pe fațada barului, sperând ca atunci când Derek se va uita la mine, așa după cum și făcea din timp În timp, nu va observa că Îmi pierdusem orice interes față de discuție și Încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
intelectualii radicali de operetă, despre care, cu cât spunem mai puține, cu atât mai bine. Plantele de ghiveci erau moarte. Poate că, În loc să le ude, stăteau de vorbă cu ele. Acum puteți intra În biroul lui Gavin, mă anunță secretara, afișând un nivel impresionant de familiaritate față de șeful ei. Pun pariu că individa ar fi fost concediată imediat din majoritatea cabinetelor de avocatură din zona asta, dacă i s-ar fi adresat altfel decât cu „Dl Pritchett“. Gavin, așa cum cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
chiar dacă scrie asta clar pe etichetă, Îndepărtându-se apoi, fără măcar un cuvânt de mulțumire. — Fliss? am Întrebat ezitant. Ea privi Împrejur și, când mă zări, tresări surprinsă. Pe chip i se citea o prudență pe care n-o mai afișase până atunci. Se lăsă pe călcâie, Își Îndesă degetele mari În buzunarele din față ale blugilor și mă măsură cu privirea. Geaca de pilot neagră și lucioasă și tunsoarea periuță o făcea să arate, de la distanță, ca un skinhead. — Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
era cuprins Într-un singur cuvânt magic: Shuster. Rolul său Îl depășea acum, din plin, pe cel al unui simplu trezorier general. El a fost acela care a sugerat Parlamentului să-l scoată pe fostul șah În afara legii și să afișeze pe zidurile tuturor orașelor țării un „Wanted” În cel mai pur stil Far West, oferind sume importante persoanelor care ar contribui la capturarea rebelului imperial și a fraților acestuia. Ceea ce desăvârși În ochii populației discreditarea monarhului Înlăturat. Țarul nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de rău, căci cine îndură la nesfârșit să doarmă cu rivalul lui într-un pat? Rival, înțelegi? Ei, nu-i nimic dacă nu înțelegi. Așadar, fiule, mă aflam în capitală de două săptămâni și era data când urmau să se afișeze rezultatele la examene. Dădusem examenele după câteva zile de la sosire și știam că m-am descurcat bine. Totuși, când am deschis ochii dimineața, m-am simțit încordat și abătut, căci, pe lângă notele la examene, mă mai aștepta și căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o glumă. „Ei, micuțule, how is life?” m-a întrebat și mie întrebarea mi s-a părut cunoscută. Mi-o pusese Paolo în italiană, însă el mă privise în ochi, iar vocea lui era blândă și puțin răgușită. Tata a afișat cel mai reușit râs al lui, a început să povestească despre zbor și așa mai departe, iar domnul Sanowsky s-a oferit să-i ducă unul din geamantane. În fața scării rulante, mi s-a făcut frică. Numai cât mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înăuntru, vedeai lacul la fund de tot. Printre altele, am învățat niște expresii noi ca găoaza ta de târfă, găoază puturoasă, otravă bătrână, găoaza mă-tii. Le-am ținut minte și l-am întrebat pe tata ce înseamnă. El a afișat o figură ca a mamei, când făceam eu vreo boacănă. Mă încurca îndeosebi cuvântul găoază, pentru că nu puteam să-mi închipui despre ce ar fi vorba. Știam doar atât, că avea legătură mai mult cu femeile decât cu bărbații. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Asta Înseamnă că de fapt nu credeți În viața veșnică, Ne facem că credem. Timp de un minut nimeni nu mai vorbi. Cel mai bătrân dintre pesimiști lăsă să i se răspândească pe chip un surâs vag și suav și afișă aerul cuiva care vede Încununată de succes o experiență de laborator dificilă. Așa stând lucrurile, interveni un filozof din aripa optimistă, de ce vă sperie atât faptul că moartea a Încetat să mai existe, Nu știm dacă a Încetat să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
spună că, dacă tot era așa, ar putea să folosească timpul pentru a-și face testamentul pe care Întotdeauna refuzase să-l facă, sau dacă voia să-l cheme pe văr ca să se Împace cu el, nici nu puteau să afișeze ipocrizia obișnuită care consta În a-l Întreba dacă se simțea mai binișor, stăteau și contemplau chipul palid și istovit, apoi se uitau la ceas pe furiș, așteptând să treacă timpul și trenul lumii să revină pe linia obișnuită ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ca musca, himenoptere, ca viespea, lepidoptere, ca fluturele-cap-de-mort, coleoptere, ca scarabeul, și, În sfârșit, tizanure, ca peștișorul-de-argint. După cum se poate vedea În imaginea din carte, fluturele cap-de-mort e chiar un fluture, și numele său latin este acherontia atropos. E nocturn, afișează pe partea dorsală a toracelui un desen asemănător unui craniu uman, atinge doisprezece centimentri În anvergură și este Închis la culoare, cu aripile posterioare galbene și negre. Și Îl numesc atropos, adică, moarte. Muzicianul nu știe, și niciodată nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
umplu privirile, iar eu tocmai de aceea mă holbez la toate astea, cum este posibil așa ceva, distrug cafeneaua, dărâmă și ultimul monument; îl privesc pe Udi cutremurată, distrug cafeneaua, spun eu, dezvăluind dintr-odată tulburarea care mă invadase, iar el afișează pentru o clipă un zâmbet strâmb, plin de mister, de parcă el ar fi fost acela care stătea în spatele acelui foc alb. Poate că lui i se părea chiar un lucru potrivit să fie distrusă, pentru că, la câteva luni după întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
le înțepe. Sunt uimită să văd cum picioarele înghit acul, iar Udi nu spune nimic, cum acul își continuă drumul în susul și în josul picioarelor, apoi un ciocan micuț le lovește, lovește genunchii inerți, ca niște buturugi, iar Udi continuă să afișeze zâmbetul acela plin de sine, mândru asemenea unui fachir, până când medicul își introduce toate instrumentele înapoi în buzunar, privește carnețelul atașat de pat, după care se oprește dintr-odată, avem nevoie, în primul rând, de o radiografie, să vedem dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
transparent cu un copil în el, îmi vin imediat în fire și mă ridic, privirea ei mă urmărește curioasă, dar eu mă simt prost, de parcă m-ar fi prins prefăcându-mă, mă grăbesc spre camera lui Eti, la capătul culoarului, afișez un zâmbet înghețat, acesta este întotdeauna momentul cel mai greu, ce să îi spui, cum să o feliciți, când ziua nașterii se transformă într-o zi a despărțirii. Etile, bravo, încerc eu, am auzit că ai fost pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sub pătură, nu deschide, mami, mă roagă ea, prefer să nu vină nimeni, decât să fie doi-trei, care să vadă că nimeni altcineva în afară de ei nu a venit. Eu o aprob din toată inima, cine are acum puterea de a afișa o față fericită pentru un copil sau doi, dar bătăile în ușă nu se opresc, convinse că cineva este în casă, îi întind o mână, hai să deschidem, Noghi, nu ai de ales, tu i-ai invitat, nu poți renunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
invadarea Asiei de către americani. Era atmosfera obișnuită a pauzei de prânz din campus, dar privind cu mai multă atenție, am devenit conștient de un lucru: fiecare, în felul său, părea fericit. Nu știu dacă erau chiar fericiți sau numai își afișau fericirea, dar mie mi se păreau fericiți în acea după-amiază de septembrie și din această pricină m-am simțit cumplit de singur. Era o senzație nouă și aveam impresia că doar eu eram străin de atmosferă. De fapt, dacă stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și-a mai luat o bere din frigiderul s\u mic. — Ești sigur că nu te deranjez? am întrebat eu. — Cum să mă deranjezi? Mă plictiseam de moarte. Chiar nu vrei o bere? — Nu, chiar nu vreau. — A, s-au afișat rezultatele. Am reușit! — La examenul pentru Ministerul de Externe? — Da. Oficial se numește „Examen pentru personalul calificat din domeniul serviciului public al afacerilor externe“. Ce tâmpenie! — Felicitări! i-am spus eu, întinzându-i mâna stângă. — Mulțumesc. — Nu mă miră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Tu nu tre’ să mai zbori cîteva zile, da’ noi ieșim mîine și ce vrei tu să ne povestești, pe lîngă că-i interesant, e și foarte important. PĂi am făcut un raport. Puteți să-l citiți la unitate. O să afișeze o copie. — Hai, Cheliuță, termină cu prostiile. PĂi dac-aveți răbdare o să v-o descriu, spuse Cheliuță clipind des. Salut, tovarășe Moș Crăciun, Îi spuse apoi lui Al. O să v-o descriu eu. Voi nu trebuie decît să m-ascultați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
suflet nobil, spuse apoi. — Ieși dracu’ odată, spuse unul din negrii care jucau cărți. — La revedere, domnilor. — Noapte bună, domnule, spuse bucătarul. După aia am ieșit. Ne-am Întors În vagonul nostru și George se uită pe un tabel - erau afișate două numere, 5 și 12. George trase de o chestie micuță și numerele dispărură. — Stai jos, fă-te comod pînĂ mă Întorc, Îmi spuse. L-am așteptat În toaletă cît s-a dus la compartimente. S-a Întors repede. — Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
birou, îndatoririle cu pricina îmi vor fi transferate cu viteza luminii, dacă nu voi fi fermă de la bun început și nu le voi sugera că n-am de gând să port un șorț imaginar. Barney, un mascul relativ neevoluat, a afișat la început o oarecare supărare, deoarece nu făceam minuni ca el să găsească mereu în bufet napolitane învelite în ciocolată cu migdale, dar s-a liniștit când a văzut că nu am de gând să mișc un deget decât pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mă simt un pic cam prost, mai ales pentru că sunt cam cu trei metri deasupra plebei, care se întreabă ce am făcut să merit asta. Lui Daisy nu prea pare să-i pese. Își bea băutura obișnuită pe gratis și afișează zâmbetul ei larg, fermecător, care îi face pe toți bărbații să o dorească imediat. N-o invidiez. E înaltă, blondă, zveltă și are ochi albaștri, se îmbracă numai cu haine foarte scumpe și întotdeauna trebuie să aibă măcar un umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]