6,798 matches
-
stă pe gol, locomotiva în tunel, cîinele frate cu flămîndul, repezindu-se, ne-am făcut iar de brad, solia lui nimic a dat-o, cît de darnic zero, s-a impus și el inventat! Silhoasa tunel, i-a revenit zgomotul agățat la fereastră, partea muzicală a lumii cînd a cerut-o Enescu de la Eminescu, în aceeași burtă de mamă botoșană Ilvele străbunilor lui Creangă, paloarea nopții în primul alb de biserică, Lunca Ilvei "Todică Emil" țigle pe acoperișul casei, biblioteca din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
gîndesc la ea, / Mă doare! /joc al meu în alienare / Ești fata care-mi place, / Mă gîndesc la ea, / Mă gîn-desc la ea! ce fac ăștia înăuntru, dorm? atuncea nu mai cînt! mai cîntă, să nu te depărtezi, să te agațe băieții! dar stau cu ea aici și poliția e aproape! Vineri, 24 august, ora 0,28, în rapidul Botoșani București, după Pașcani, trei minute cît n-a scris pixul s-au strîns oamenii, Franța transversală esențială pentru centrele regionale, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
urmă, la instalarea francilor în peninsulă. Dacă grecii sînt alungați din Spania de vizigoți începînd cu 625, trebuind să evacueze și Magrebul cu jumătate de secol mai tîrziu, sub presiunea atacurilor cuceritorilor arabi, ei vor reuși încă să se mai agațe de ultimele lor poziții italiene, și aceasta pînă la mijlocul secolului al VIII-lea. Nu fără mari greutăți, însă, căci atacurilor longobarzilor li se adaugă rezistența opusă puterii exarhului din Ravenna de către populațiile italiene, care suferă că trebuie să se supună
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
al secolului al XIX-lea. Tocmai aceste avantaje le-au permis acestor state, în calitatea lor de puteri dominante în matricea geopolitică a sistemului interstatal, "să reziste presiunilor la nivel de sistem ce favorizau educația de masă și să rămână agățate de forme mai vechi de organizare care le-au adus succese în trecut, chiar dacă o asemenea rezistență avea să se dovedească ca fiind dezavantajoasă pe termen lung" (Ramirez și Boli, 1987, p. 4); c) construirea retorică a educației, cale urmată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
era cașerată cu un carton uriaș pe care era desenat un zid, "Zidul propagandei" în subtext, pe care președintele juriului trebuia să-l spargă, dând cu capul, ceea ce s-a și întâmplat cu Ion Besoiu. În sală, la balcoane, erau agățate bannere cu mesaje precum: Când omu' se împotrivește, inteligența contraatacă". La intrarea în scenă, Mircea Ignat era cu un măgar adus de la o fermă. Floareș s-a blocat, se uita la noi ca la niște nebuni. Și a și fost
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
D. T.: La vârful UASCR-ului nu s-a făcut foarte mare tapaj, pentru că nu știu să fi fost implicați studenți. S. B.: Erau foarte mulți cercetători și niște lideri de opinie. De la Academie era Alexandru Surdu, care a fost agățat, și Andrei Pleșu, tânăr estetician, cunoscut în presa culturală. Erau oameni cu o anumită vizibilitate și de aceea vă întreb: nu v-au prelucrat? Într-o ședință, Leonard Constantin atenționa: "Ați văzut ce s-a întâmplat cu transcendentalii!". D. T.
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
diverse și de importante în natură, dar atât de puțin cunoscute încă. Relațiile trofice puse în evidență în lucrările Profesorului Gheorghe Mustață ne relevă o natură de o complexitate extraordinara, nebănuită. Parazitoizi de diferite ordine, ca niște păpuși Matryoshka, “mumii” agățate de frunze, coconi fini de mătase Țesuți pe corpul unor omizi muribunde - iată un univers ce pare desprins din ficțiune. Studiul complexelor de parazitoizi și prădători care mențin sub control speciile fitofage ne dezvăluie o diversitate impresionantă de specii, o
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
înghesuiau în căutare de oferte ocazionale, când Yoffe a simțit deodată că cineva a prins sacoșa ce atârna de umărul lui și se crampona de ea să n-o scape din mână. Yoffe s-a întors către omul ce se agățase de sacoșă și acesta, un bărbat mărunt cu o față chinuită și cu o chelie pronunțată, când în sfârșit a întâlnit privirea lui Yoffe, a slobozit în limba rusă o frază care pe mine m-a răvășit cu totul. Bietul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Dar nu mi-or fura ceva de la ea? Roțile, casetofonul, știu eu ce? Păi, ce să zic? La prostii i-or duce capul! Dar mă duc să aduc calul și o lăsăm la mine în curte. Îmi vine să plîng. Agăț mașina de scut. Hai, Ducipal, îndeamnă românul calul. La volan și cu piciorul pus ușor pe frînă, ca să nu iau calul înainte, la vale, mă bucur că nu sînt văzut de multă lume. Sufletul meu însă era încărcat și doream
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o scară mai lungă. Duhan, om voinic, nu se dădea mort cu una, cu două. Băuse din zeama aceea scîrboasă pe săturate. Îi crăpa stomacul de plin ce era. Sătenii se zbat, îl trag, îl scapă și, în sfîrșit, îl agață. Scos afară, aproape înecatul mirosea ca naiba. Oamenii își țineau respirația. Duhan își băga mereu degetele în gît, gîdilînd omușorul. Ce faci? întreabă Luca. Vreau să vărs, răspunde Duhan. Nu, ține în tine spurcatule! Mănîncă-ți supa dracului, e opera ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lăsat-o mie. Trebuie s-o refac, dar nu mă îndur. Ca să nu-i stric șarmul... Deschide ușa de la intrare. Scîrțîie, așa cum îi stă bine unei uși vechi. Se deschide pînă la un punct, apoi nu mai vrea, că se agață de dușumea. Spre deosebire de alte uși, aceasta se deschide spre interior. Holul de la intrare te întoarce în timp. Sculpturi vechi și incomplete. Lipsesc nasuri, mîini, capuri, picioare. Un cal cu călărețul său n-are prea multe lipsă. Doar coada, care stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai corect, ciugulesc de pe ici și de pe colo cîte o feliuță de te miri ce. Conștient că n-am nevoie de multe calorii, trec și eu cu un aer de nepăsare și mă mir de cît de abstinent sînt. Mă agăț de lactate și abia dacă ating "carnatele". Doar cîteva felii de somon subțiri de să vezi prin ele se strecoară printre dieteticele chestii alese cu grijă. Marea majoritate a meselor sînt libere și aleg un loc cu vedere spre aeroport
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să scoată lacrimi chiar și de la o statuie din piatră: Domnule președinte Băsescu, ați zis că sînteți președintele tuturor românilor. Adică și al celor șase milioane aflați peste hotare. Eu sînt un român de peste hotare, trimis de PSD, dar... Mă agăț, plin de speranță, de o scară lăsată la apă. Stai! tună o voce. Era chiar președintele Băsescu, în carne și oase. Eu sînt român trimis în misiune în afara granițelor, latru jalnic și fără convingere. Președintele nostru era un Saint Bernard
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
accentuîndu-i o stare de extrem disconfort. Într-un tîrziu pleacă spre casă. Pe același traseu. Ajunge în locul fatidic. Cercetează balta de sînge. Mii și mii de furnici curăță locul. La lumina chibritului pata pare scîrboasă. Modesto ajunge acasă foarte tulburat. Agață bastonul în cuier și nu răspunde nimănui din casă. Se așează în fotoliu cu fața spre baston. Tu, tu ai făcut fapta asta... șoptește sfîrșit. Ba tu, tu ești ucigașul, se rățoiește bastonul. Să nu ridici tonul la mine, mizerabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu era treaba mea! Dar mașina, ce număr avea? Dar ce, asta-i treaba mea?! Au venit la revizie, ce treabă am eu? Chiar, señor López, ce treabă ai mata cu... Ochii îi strălucesc a interes. Mă privește și se agață de un pai: Nu-i așa, excelență? Era treaba mea să... Nu, nici vorbă! De ce să mă amestec? Transmitea prin satelit direct. Și telefon și internet și fax, toate ilegal. Fără nici un control. Nu mai spune? Asta-i chiar culmea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
treaba că Ghedeon, mitropolitul Moldovei, avea talent la întocmit blesteme. Nu știu dacă și la predici creștinești. Patriarhul Ierusalimului, însă, a cam „luat-o pe scurtătură”, cum se spune. Furat de tonul molcom al Spiritului domnesc, am rămas cu privirea agățată de crucea turlei clopotniță a bisericii, cu gândurile răvășite...Revolta din mine nu se mai potolea însă. Am stat așa câtăva vreme, până când vocea Spiritului domnesc s-a auzit din nou: - Dragule, mă tem că nu prea mai avem ce
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
este foarte vechi, primit și oferit la orice vârstă. Roșul simboliza sănătatea fizică și robustețea, iar albul simboliza puritate, gingășie, curățenie, sănătate, morală. Iar banul înseamnă prosperitate și bogăție. Mărțișorul se poartă până la înflorirea primului pom, în ramurile căruia se agață, iar ca dată calendaristică este Duminica Floriilor. Paștele, erau sărbătorile care aveau darul de a complecta bucuriile anotimpului florilor, natura trezită la viață și pe oameni din felul de bucate specifice acestor sărbători : pască, cozonac, ouă roșii, friptură de miel
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
fotolii și demnități, pentru că n-are la ce se întoarce. Întrucât altceva nu (mai) știe, e musai să rămână în front până la moarte. Iubit sau nu, eficient sau nu, util sau dăunător, el se va strădui din răsputeri să se agațe de scena publică împotriva tuturor evidențelor. Ce altceva să facă? Degeaba obține la alegeri procentaje stingheritoare, degeaba nu-și găsește locul în nici o gașcă, degeaba îi întorc spatele și foști aliați, și foști adversari. Omul va gravita impenitent în jurul puterii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pentru picioare, o masă de perete. Pe pereți, două barometre (dintre care unul cu termometru), un tabel manuscris cu elemente de teorie muzicală și un altul cu o listă a erelor geologice, indicând roci terțiare și secundare. Deasupra patului, stă agățat un cozoroc de hârtie perga mentată, destinat să protejeze ochii în zilele prea însorite. Cele trei încăperi sunt precedate de o anticameră, în care se găsesc dulapuri cu fragmente minerale și un ceas de nisip. Toate laolaltă alcătuiesc ceea ce Goethe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Pentru ei, acesta era un duh supranatural, reprezentat prin măști cu înfățișare umană prevăzute cu guri interșanjabile, numite „a ursului”, „a lupului”, „a corbului”, „a broaștei”, „a peștelui”, „a anemonei-demare”, „a stîncii” etc. Dansatorul purta aceste accesorii într-un coș agățat de cingătoare și le înlocuia discret una cu alta pentru a acompania derularea mitului. Este semnificativ că, într-un caz, mitul pune accentul pe limbajul articulat, iar în celălalt, pe muzică, fiindcă, pentru greci, muzica, mult superioară cuvîntului, era un
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
român smulse de vicisitudinile istoriei, reunindu-le Împreună cu tot ceea ce le aparține: cultura și pământul moștenite și apărate din moși-strămoși. Dacă părinții noștri n’au putut-o face, dacă nici noi nu putem astăzi, să nu Îngreunăm sarcina urmașilor noștri, agățându-le de picioare ghiuleaua unui tratat nedrept. Pe vremea lor, NATO nu va mai exista, dar tratatul da. Să le lăsăm și grija și dezonoarea de a găsi calea prin care un tratat devine un simplu petec de hârtie? Poporul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ajustări, căptușiri... - nu e decât un pretext pentru a afla și alte conotații ale cuvântului; sau eufemisme, căci pălărie se cheamă și partea superioară, aceea care străbate solul, a unui zăcământ de minereu; sau dispozitivul cu care se găsește și agață o prăjină de foraj ruptă undeva În adânc și scutul care protejează colivia cu care minerul coboară, precum noi În lift, În mină; sau chiar o parte a piesei esențiale a unei corăbii, un fel de coloană vertebrală, chila. Dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
uitând realitatea locală. Dar să alătur o frumusețe: mărțișorul, poate obligat de acele vremuri a fi oferit - oricum romanii nu-l puteau dezrădăcina, și a dăinuit până astăzi - pe 1 martie, dar purtat până Înfloresc pomii, de care să fie agățat, mai pe la echinocțiu adică. Iar pomii știu mai bine de care calendar să asculte, chiar dacă un Îngheț târziu și capricios Îi mai Înșeală uneori, o dată pe secol... Și mai adaug Încă o frumusețe, ghiocelul, nu acela forțat să-și ridice
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aduna. Cu condiția ca ventilatorul să dovedească fumul... Discuția se prelungește, căci caseta e nouă. Și, la un astfel de subiect, nici nu-i de mirare: e o problemă mai mult decât sentimentală, ținând de sufletul unui popor, care se agață de un simbol. Poate fi regenerat teiul sfânt? Al lui Eminescu? Voi vedea pe urmă, după fonotecare, ce-or să devină „bucatele“ așezate pe „masă“... A rămas ceva, ceea ce puteți citi acum. Teiul sfânt e Înainte de toate viață, iar asta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unitate a românimii și pentru că au văzut contemporaneitatea rusificării, de exemplu. Inginerul modelează. Și așa, pentru toate mințile Renașterii, cu toatele - omit retoric scriitorii - și Înainte de toate inginerești, omul era un mecanism, chiar dacă tare complicat, iar aștrii un fel de felinare agățate de un complicat sistem de pârghii, scripeți și alte alea, adică ce foloseau ele În activitatea practică a vremii. Dar ce face ecologul? Acela iubește; iubește chiar Împotriva voinței, subiectivismului, pe care-l maschează. Iubește și șobolanul de care alții
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]