7,971 matches
-
Enjambamenturile, dizlocările, absența conectorilor sintactici, într-un cuvânt distanțele dintre cuvinte constituie o parte esențială a mozaicului poetic quasimodian; ele contribuie la accentuarea unor vocabule-cheie, valorificând totodată capacitatea combinatorie a fiecăreia. Cuvintele vor parcă să se elibereze de greutatea contextului, alunecă spre generic, spre vag: tind uneori să se separe de curgerea frazelor și să se distanțeze tocmai datorită spațiilor de tăcere ce le preced sau le urmează. Totuși, este de la sine înțeles faptul că intensitatea fiecăruia ar rămâne abstractă și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
romanticului provenea din conflictul omului cu natura și era combătuta cu disperarea celui care, așa cum reiese din versurile poemului Ginestra, conștientizase necesitatea solidarizării tuturor oamenilor împotriva acestei forțe malefice covârșitoare. Spre deosebire de viziunea otocentescă totalizatoare, cea a poeților de secol XX alunecă pe un versant subiectiv. Fiind un dat acceptat ce ținea mai degrabă de universul intim al fiecăruia, solitudinea lor autoconfesivă nu genera revoltă și putea fi uneori utilizată că zid de apărare ridicat în jurul propriei liniști și slăbiciuni.373 Deși
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ancorate în realitate, afirmația se poate justifica numai dacă accentul se menține pe adjectivul nocturne.380 În vreme ce primele volume sunt presărate cu viziuni onirice, foarte frecvente în ciuda numărului mic de ocurente, după 1945 visul este din ce in ce mai prezent că vocabula, motivul alunecând pe nesimțite spre cel al amintirii, cu care deseori se contopește. La granița visului cu amintirea, sicilianul reia uneori abrupt tematica leopardiană a iluziilor, grație cărora copilul și omul primitiv cunosc fericirea: copilărie greșită, moștenire de vise (Lângă un turn
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
necunoscătoare de adevăr, atât de dorită de Leopardi, a cărei pierdere devine izvor de tristețe, revine în versurile lui Quasimodo: Suflet bătrân, încărunțit, (...) Și te-ntristezi mai mult de-auzi, iar șuierul / care se depărtează-ncet spre mare / unde Venus alunecă acum spre dimineață: / vântul freamătă-a jale / în gâtlejul rotarului ce suie iar / colina înlunată, agale, / în murmurul măslinilor mauri (Drum la Agrigentum, trad. MB). În versurile sicilianului vorbește Leopardi din Amurg de luna: și căruțașul tânguindu-și jalea / c-
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
civilizație, de parcă un vifor pustiitor ar sta pregătit să măture fața pămîntului și s-o curețe de păcate. Miroase a război, deși parcă tot nu ne vine să credem. O lume bezmetică și inconștientă, iresponsabilă de actele sale, pare să alunece, cu fiecare pas, în direcția confruntării. Administrația Bush a inițiat cîteva măsuri care țin mai mult de logica unei economii de război, demonstrînd că nu a glumit atunci cînd a declarat că țara sa se pregătește pentru o confruntare de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
întrebare care se impune aici este: dacă democrația americană și drepturile civile tradiționale pot fi compatibile cu acest rol hegemonic pe care America se vede obligată să și-l asume? Lumea are nevoie de această hegemonie, fără de care ar putea aluneca într-o anarhie extrem de nocivă, avînd în vedere, în primul rînd, răspîndirea armelor de distrugere în masă. "Avînd în vedere rolurile contradictorii pe care le joacă în lume, America este menită să fie catalizatorul fie pentru o comunitate globală, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în căutarea asociațiilor de idei involuntare sub structurile voite ale textului. Tehnica trebuia (provizoriu) să le anuleze pe acestea din urmă pentru a permite apariția celor dintâi (ibidem). Charles Mauron urmărește în primă etapă corespondența, pentru ca ulterior privirea criticului să alunece de sus în jos, până ajunge să relaționeze asociațiile de idei descoperite în opera unui autor cu elemente biografice fără a distinge biografia intelectuală de cea biologică. Relevanța intertextualității se dovedește tocmai în proba biografiei intelectuale, în sensul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
alegorice, care trebuie numaidecît descifrate. Agasat de prezența stăruitoare a sclavului Babo între el și Cereno, căpitanul american intuiește că la mijloc ar putea fi ceva necurat (mai ales după ce, bărbierindu-l pe Don Benito, Babo a lăsat briciul să alunece încet pe jugulara stăpînului său, în butaforia vagă, dar morbidă, a unei amenințări enigmatice). Ca atare, el simulează părăsirea vasului chilian, oferind totuși, într-o sugestie destul de evidentă, căpitanului sud-american ocazia de a sari în barca sa pentru vînat balene
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cinemato grafică de Douglas Wick, producătorul faimoaselor Memoirs of a Geisha/Memoriile unei gheișe și Gladiator/ Gladiatorul) are suficient rafinament epic pentru a nu-și dezvălui "mesajele" subterane prea devreme. Scriitoarea își lasă cititorul (fie el sofisticat sau nu) să alunece pe panta plăcută a thriller-ului psihologic (și istoric), expunîndu-l abia ulterior unei simbolistici culturale, unei filozofii artistice cum ar veni, pentru care el nu fusese prezumtiv pregătit. Însăși structura textului se articulează din nenumărate "învăluiri", liniaritatea povestirii repugnînd, se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tratat problema destul de detașat, spunînd că, în Turcia, tehnicile intertextualității postmoderne sînt, deocamdată, neclare. Reacția sa superficială nu a rezolvat însă controversa, discursul despre posibilele fragmente plagiate din cărțile sale continuînd să se dezvolte mediatic!) În perfectă manieră romantică, autorul alunecă în paseism, Istanbulul trecutului ("de aur") copleșind, prin strălucirea lui, palida imagine a prezentului. Substratul acestei mitologizări irepresibile trebuie căutat în biografia lui Pamuk. Scriitorul mărturisește, într-un interviu, că a scris Istanbul într-o perioadă de derută personală. Proaspăt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
întorci, De ce nu m-aș întoarce printre pomi)"99. Totuși, purificarea prin iubire, chiar dacă este eliminată, carnalitatea "se transformă într-un joc cu accente tulburătoare"100: "Iubitul meu, ești fiul meu./ De-aici răsare totul./ Ce nu se poate distruge/ Alunecă între părinți și copii,/ Nu-ți stinge auzul/ Cu legile lumii acesteia,/ Întreg universul atârnă/ În firul de sânge care ne leagă pe noi/ Ca o taină curată./ Tu apleacă-te doar și, copilărește,/ Sărutându-mă pe gură, tată". (Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ce au valențe perturbatoriiă. 3. În sfârșit, etica În afaceri riscă să devină În Întreprinderi un subtil instrument - de departe mai puțin costisitor - de „autoreglare perversă a comportamentelor, ce se substituie vechii autorități de control. Din considerente de adaptare, etica alunecă Peripatethice astfel spre gestiune și apoi spre manipulare.” Câteva cursuri sistematice de morală, despre corectitudine și satisfacția lucrului bine făcut pot fi net mai ieftine decât punerea la punct a unor sisteme suplimentare antifraudă sau de control al calității. În
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
în cartea de față, răspunde însă unei aspirații profunde a omului contemporan, care încearcă să evadeze din mijlocul unei realități neconvenabile, triviale, într-o lume ideală, de vis, unde iubirea e încă posibilă iar sentimentul nu-i vorbă goală. Chiar dacă alunecă în clișeu, o astfel de literatură ("comercială", într-adevăr, și de un artificiu vădit) e de preferat, crede domnia sa, autenticismului vulgar, ce oferă oricărui neavenit iluzia că are de spus ceva important umanității. Mărturisirile nu fac o literatură, fiindcă literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
îl garantează. Dacă, în economia reală, experiențele planificării centralizate au fost practic tot timpul sortite eșecului, aceasta se întîmplă din pricina faptului că idealele condiții ale lui Arrow-Debreu sînt imposibile, iar informația este imperfectă. Dacă, în revanșă, economiile de piață nu alunecă în haos, este pentru că descentralizarea deciziilor și încercările concrete ale agenților, care își corectează progresiv erorile, constituie modul cel mai sigur de a tinde spre un echilibru, cînd acesta nu este cunoscut. Pe de o parte, imposibilitatea reală a definirii
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
alții propun îmbracă veșminte paradoxale în dorința de a regăsi totodată identitatea și diferența, dar o identitate atît de pură, atît de strălucitoare, încît ne obligă să o citim ca diferență. De fapt, e vorba despre o veritabilă metamorfoză. Scriitorul alunecă din identitatea sa originară și își croiește o altă piele, plină de toate parfumurile pe care le poartă noua sa limbă de expresie, care de acum nu mai e nici cu totul aceeași, nici cu totul o alta... Rezultă o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
exclus pe motiv de stîngăcie și timiditate, condamnat să rătăcească între cluburi naturiste, cercuri de eșanjiști, cercuri orgiastice sau comunități New Age, înainte de a eșua într-o clinică psihiatrică. Adesea ridicoli sau patetici, deși inteligenți și educați, Michel și Bruno alunecă într-o derută fatală, care le înghite și pe cele două femei care i-au iubit. Cît despre Orsenna, grațioasele sale volute lirico-exotice, amestecînd tonuri și paradisuri vegetale, de la Paris la Sissinnghurst și de la Alcazar în China, învăluind în demnitate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
altceva să fac cu personajele simpatice decît să le ucid"! Iat-o deci pe drăgălașa Annabelle, de care Michel este platonic îndrăgostit din copilărie, stingîndu-se treptat de-a lungul aventurilor sentimentale trăite cu alții, înainte de a-l regăsi, de a aluneca cu el în improbabilul miraj al iubirii și al zămislirii, pentru a dispărea apoi la fel de brutal și de neverosimil cum reînviase. Cît despre Christiane, buna și mămoasa naturistă a tuturor spațiilor posibile, care cu tandrețe și o schiță timidă de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
provoace, să neliniștească. Oh, primul cuvînt cu care se întîlnesc ochii cititorului, ultimul pe care îl pronunță eroina, Michèle, cuvînt intens, sacadat, percutant, asemenea celor treizeci de zile din viața unei femei, pe care le povestește textul. De fapt, Djian alunecă el însuși în pielea femeii, și de acolo tot mai departe și mai adînc, prin sex și nebunie, spre moarte. O ambianță de altfel familiară scrierilor sale, care nu au mai cunoscut pînă anul trecut febrilitatea maladivă a cursei către
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aflat în concediu medical, care dezvoltă o întreagă psihoză, un dezgust tenace față de mizeria intelectuală a semenilor săi, a elevilor, a fostei amante, a lui însuși. O retorică a urii, pe fond de muzică de Bach, o conștiință bolnavă care alunecă spre dezavuare generală și crimă, cultivîndu-și resentimentele la adresa ticăloșilor de editori care îi resping, rînd pe rînd, manuscrisele! De parcă Mérot și-ar fi înscenat romanesc propriul destin editorial... Dezvăluirea dedesubturilor pestilențiale ale unei gîndiri dezaxate, chiar dacă atinge convingător multe din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
reconsiderări pe care, poate, încercăm prea adesea să le ocultăm sub pulpana amăgitoare a timpului iertător. Lupi și rîndunici Ești așezat în fața calculatorului tău care e deschis și privești pe ecran mesajele electronice pe care le-ai primit, faci să alunece mouse-ul calculatorului pe covoraș, deplasezi mica săgeata pe ecran, o pui pe mesajul care are drept titlu "19 motive", dai un click cu arătătorul drept pe partea stîngă a mouse-ului, vezi afișîndu-se mesajul și îl citești: "19 motive pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fapt, lumea e o chestie stranie), apărută în 2010 la editura Robert Laffont. Insolenta erudiție plurivalentă a lui Jean d'Ormesson nu încetează să ne uimească și să ne încînte. Ca și autorul însuși, jovial, deschis, histrionic, dar care-ți alunecă printre degete în clipa cînd crezi că ai început să-l înțelegi. Sunt ceva decenii de cînd Jean d'Ormesson încarnează spiritul francez prin excelență, un spirit șampanizat, malițios, care forfotește spumos în mintea cititorului. Și asemenea băuturilor fine, se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ambalată sub etichetă suntem cei care simțim nevoia de a ierarhiza totul și de a percepe rațional. Între este un ne-loc, un spațiu al libertății aproape absolute, pe care cotidianul euclidian și artistotelic ni-l interzice. Cioran preferă să alunece între frontiere, să se cunoască în imposibilitatea unei cuprinderi globale, unitare, situîndu-se simultan "în" și "înafara" universului personal, de unde un fel de bisau plurilocație și de dedublare a subiectului, potrivit unei logici "fisionale", cum o numește Jean-Claude Kaufmann. O a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a scriiturii este cu sens unic ; autorul este, poate, satisfăcut, dar cititorul rămîne flămînd. Acest posedat dostoievskian, care și-a impus cămașa de forță franceză a stilului secolului al XVIII-lea și suferă într-o limbă gramaticală, se lasă să alunece insidios între eu și eu, ridicînd versatilitatea la rang de perfecțiune formală. De fapt, o spusese deja în Cartea amăgirilor: "Tragedia omului este de a nu putea trăi în, ci numai dincoace sau dincolo", la care face ecou o remarcă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
am creat, ci pentru că ne dau această iluzie imersivă a cufundării într-un între, un neloc, un spațiu al libertății aproape absolute, pe care cotidianul euclidian și aristotelic ni-l interzice. Roussy alege absurdul fantezist și virtualul, Cioran preferă să alunece între etichete, să se cunoască în imposibilitatea unei cuprinderi globale, unitare. Alături de ei, ne aflăm simultan "în" și "în afara" universului personal. "Mă dezindividualizez văzînd cu ochii", constată Cioran, "Să o terminăm odată cu acest Eu învechit!" (C) Iar frontiera lumii reale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
atît, o fac cu speranța de a găsi într-o zi o singurătate mai mare decît a mea" (p.592), explică el. De fapt, Cioran citește pentru a încerca să-și epuizeze sinele instabil, pentru a fixa locul acestui eu alunecînd în diversele instanțe exterioare în care curge : "Eu, eu, eu ce oboseală!" (p.134). În fond, e un joc pierdut dintru început cu acest eu pe care nu-l va cunoaște nicicînd, pentru că rana fracturii absolute nu va fi niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]