9,447 matches
-
Șede-a casă la citit; Când mi-i dor de sărutat Șede a casă la scriat; Când mi-i dragostea mai dulce Ia cărțile și se duce, Se duce străin la școală, Eu rămân cu mare boală Și cu inima amară. Îl aștept să vie iară, Eu L-aștept și el nu vine, Oh, amar și vai de mine! De ți-i rușine de mine Fă-mă brâu pe lângă tine. 96 - Țucu-ți, nană, gura ta. - Măcar o țuci, măcar ba; - Țucu-ți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la scriat; Când mi-i dragostea mai dulce Ia cărțile și se duce, Se duce străin la școală, Eu rămân cu mare boală Și cu inima amară. Îl aștept să vie iară, Eu L-aștept și el nu vine, Oh, amar și vai de mine! De ți-i rușine de mine Fă-mă brâu pe lângă tine. 96 - Țucu-ți, nană, gura ta. - Măcar o țuci, măcar ba; - Țucu-ți, nană, ochii tăi. - Țucă-i, bade, amîndoi! 97 Răsări soare, sus la deal, Vino
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ceea stea, Dar eu nu mă voi opri 168 {EminescuOpVI 169} {EminescuOpVI 170} {EminescuOpVI 171} Până nu te-oi întîlni, Și eu mândră nu voi sta Până nu te-oi săruta. Ploaie, Doamne, o ploaie mare Mult mi-s zilele amare, Ploaie Doamne dintre nori Mult mai vărs la lăcrimiori. Că eu dintr-aceea sară Ce-am pășit în altă țară Cu jele și cu suspine Mă pierdui prin țări străine. De-atunci, Doamne, nu-mi timnește, Nu-mi timnește nici o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-ntreabă ce-am lucrat. Dar eu tac, nu zic nimică, Doar din ochi-mi lacrimi pică; Iau naframa și le șterg, Ele tot mai tare merg; Ele pică la pământ De sălbatecă ce sunt; Ele pică pe obraz De atât amar necaz; De mănânc pâine uscată Ea-i cu lacrimi picurată. 112 De-ai juca ca nuca-n ciur La străini tot nu ești bun, De-ai juca ca aluna Străinu-ți bagă vina; Că să aibă strinul vreme Către mine - ar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
una ca mine Dumnezeu să-ți dee bine, Iar dac-o fi mai frumoasă Dumnezeu să-ți facă casă, De-o fi una bălăioară Dumnezeu să-ți-o omoară. 138 Frunză verde rosmalin, După nor vine senin, După dulceață venin. Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin. Săracă inimă arsă Varsă lacrimile, varsă, Săraca față frumoasă De lacrimi e toată stoarsă. 186 {EminescuOpVI 187} Mult mă-ntreabă inima De ce m-am stricat așa? De-aș trăi cât aș trăi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ochi-i lacrimi pică Neștiind ce să mai zică. Plânge dup-a sa soție, Veselia n-o mai știe. Oh, vai! nu se poate scrie - Mai mult moartă decât vie. Așa și eu plâng de jele, De plânsul iubitei mele, Amar și necazuri grele - Cum să pot trăi cu ele. Oh! jalnică despărțire, Face să-mi țin chinuirea, Face dorului prăznuirea, Inimei mele peire. Pre întristătoarea soarte Rău se bate să mă poarte, Dorul mă ajunge foarte Vai, necazuri pân-la moarte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Oh, nu păși așa tare Nu-mi da pași de alergare. Oh, vai, nu-mi duce dulceața Și nu-mi întrista viața, Nu mai vesteji verdeața Ca soarele rujii fața. Leagănul brațelor tale Îl duce și nu cu cale, Ah, amar necaz și jale, Cum curg lacrămele vale. Mai sărută-mă odată Să mă lași mai mângâiată, 196 {EminescuOpVI 197} {EminescuOpVI 198} {EminescuOpVI 199} Că rămâne supărată Inima mea cea stricată. Mai pică-mi din buze miere, Ah, miere fără putere
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
eu rău te-oi blăstăma, Să îmbli tu țările, Țările străinele. Când în țară am îmblat Nici un bine n-am aflat. Când doriam p-ai mei părinți Plângeam cu lacrimi fierbinți, Când doriam dup-a mea țară Plângeam cu inim - amară, Când din țară c-am venit Nici un bine n-am găsit. Oh, amar inimei mele! Mă gândii unde m-oi duce Și mă dusei la o mătușă. Și mă dusei la fereastă, Nu mă lăsa nici în casă, Mă scoase
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
țară am îmblat Nici un bine n-am aflat. Când doriam p-ai mei părinți Plângeam cu lacrimi fierbinți, Când doriam dup-a mea țară Plângeam cu inim - amară, Când din țară c-am venit Nici un bine n-am găsit. Oh, amar inimei mele! Mă gândii unde m-oi duce Și mă dusei la o mătușă. Și mă dusei la fereastă, Nu mă lăsa nici în casă, Mă scoase pe poart - afară. Da eu rău mă supărai Cu glas mare că strigai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mare rău, Că doi ani și jumătate 211 {EminescuOpVI 212} Eu am îmblat pe lumea toată, Mai bine aș fi murit eu Să nu ajung atâta rău. Uite, Doamne, cătră mine Și sara și dimineața Cum îmi petrec tinereața, Cu amar și cu necaz Și cu lacrimi pe obraz, Da după lacrimi nu bag samă Că le șterg cu eașt - năframă, Ci bag samă pe obraz Că îneacă-n mult năcaz. Doamne sfinte, nu ți-i greu După un voinic ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
hainele, Nici ea să nu le vândă - Numai ea să le aprindă Colo-n celea trei hotară, Să le deie foc și pară Că io-s în lume și-n țară. 192 Draga mea cea primăvară, Tu ești dulce și amară 222 {EminescuOpVI 223} Când primăvara sosește Cătana la drum pornește, Din bogăția ce-o are Ia borneul pe spinare Și pleacă la drumul mare. Drumu-i lung și fleștărît, El pleacă tot amărât. Unde stă și hodinește Ia lula și duhănește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un cal sur și-o iapă neagră, Cal sur n-am văst de când sunt, Iapă neagră nici de cât. 214 Peste Mureș, peste Tisă Este - o nanuliță --mprinsă Cu lacrimi pe alba-i față Cu un pruncușor în brață. Ea amar se tânguia, Pruncușorul tot plângea, Plânsul lui mi se lăția. Și pe ea că mi-o-ntîlnea Doisprezece tîlhărei; Și hotnogiul dintre ei Cătră ea Așa grăia: - " Nană, nanulița mea, " Țipă pruncul focului, Sui cu mine codrului. Eu pruncul nu L-oi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rândul că au venit La Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul. Iar a sa sor prea iubită Întru toate iscusită, Ea de veste că prindea, Și afară că eșea, Fața-n cap că-și sgîria, Părul galben că-și rumpea, Cu amar tare plângea Și din gur - așa zicea: Mare păcat și mai greu Ce-au căzut pe capul meu. Frate - său o auzea Și din gur - așa-i zicea: Surioară, surioară, Scârba mea te împresoară? Au că tu te-ai supărat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și nu mai suspina C-am pierdut suflarea ta. Ochilor de plâns topiți, Închide-vă-ți și muriți Căci lumina vi s-au stins Și-ntuneric v-au cuprins. Iată ceasul amărât, Ceasul cel de despărțit, Ah! cu cîtu-i mai amar De cât al morții păhar. Ochilor de plâns secați, Trup și suflet vă iertați, Căci de-acum aveți să fiți În veci de veci despărțiți. 9 Ochișori frumoși, Dulci și mângâioși, Ochișorii tăi Samănă cu - ai miei. Sprincenele tale Vor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-ți drumul ce-a arăta. 14 Viață bună vreodată De - am gândit ca să trăiesc, N-au fost chip nici cu putință Că-n tot ceasul pătimesc. (bis) Ah! amoriul, ticălosul, M-au făcut nenorocit Ca să plâng în tot minutul Cu amar necontenit. Stau în gânduri toată noaptea, Ziua mi-i spre suspinat. Amar mie! oare cine Făr-a ști m-au blestemat. În mormânt chiar de va merge Trupul meu cel muritor, Sufletul meu pentru tine El va fi răsplătitor. Lumea dar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca să trăiesc, N-au fost chip nici cu putință Că-n tot ceasul pătimesc. (bis) Ah! amoriul, ticălosul, M-au făcut nenorocit Ca să plâng în tot minutul Cu amar necontenit. Stau în gânduri toată noaptea, Ziua mi-i spre suspinat. Amar mie! oare cine Făr-a ști m-au blestemat. În mormânt chiar de va merge Trupul meu cel muritor, Sufletul meu pentru tine El va fi răsplătitor. Lumea dar este făcută Spre pierzarea omenirei, M-am născut și eu într-însa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și pre pământ, Eu ș-atunci în neființă Zic c-oi fi înnorocit, Că le trag, le sufăr toate Pentru una ce-am iubit. 18 Simte, soro, nu e glumă, Simte că sunt om pre lume, Simte că mă prăpădesc - Amar mie, mă sfârșesc. Pentru tine sunt în stare Să mă plâng la mic și mare, Pentru tine sufăr toate, Pentru tine rabd și moarte. Ș-alt nimica nu voiesc Decât un ceas să vorbesc Să-ți spun a mele dureri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
agiuns. 398 {EminescuOpVI 399} De trăiesc, trăiesc, Viața nu voiesc, Trăiesc pentru tine; Ochii când clipesc De plâns se topesc, Viața nu-mi rămâne. Pieptul se desface, Tremur ah! noroace. Ah noroc, noroace, Lasă-mă în pace. 21 Mă sfârșesc - amar mă doare, Milă nu am cui să cer, Toate sunt nesimțitoare Pre pământ ca și în cer. S-au răpus milostivirea, Viața mea-i numai un chin, Și răsuflul și simțirea Le am numai de suspin. Hotărăsc dar o sfârșire
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
veninat, Amoreza m-au lăsat. Spune-mi, puică, ce-am greșit În vremea, ce te-am iubit, Dacă la a mea durere Vei ave milostivire. Liră jalnică, duioasă, Ce mai răsuni în zadar, Când fericirea și viața Se sfârșește cu amar? Ah - fericirilor trecute Care n-o să mai veniți, Truda gândurilor mele, Pomeniri, ce mă munciți? 29 M-am rănit făr de nădejde, Ah. mă cunosc săgetat, Simt că arde-n pieptul meu Un foc mare nencetat. (ah! ) A-l stinge
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Vărsând lacrimi nencetat, Socoteam că-i prin putință Inima ta prea de grabă S-o vânez făr de zăbavă, Singur să mă veselesc. Râu de lacrimi de ar curge, Din ai mei ochi de s-ar scurge Lacrimi pline de amar, Lucruri mici le ai pe toate, Lacrimi, zău, parole date - Toate sunt întru nimica. Dar minutul de nu este Poate veni fără veste Aceasta o socotește, Când eu lacrimi cu amar Pe al tău piept în zadar Vărs să te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mei ochi de s-ar scurge Lacrimi pline de amar, Lucruri mici le ai pe toate, Lacrimi, zău, parole date - Toate sunt întru nimica. Dar minutul de nu este Poate veni fără veste Aceasta o socotește, Când eu lacrimi cu amar Pe al tău piept în zadar Vărs să te milostivești. De la toți catigorie, Fel de fel de distihie Și de lacrimi cu amor; Dă-mi degrabă săvârșire, Doamne, prea multă mâhnire, Nu mai pot ca să mai rabd. Nimeni mâna să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de-a mea dorință, nu mă mai lipsi. No. 11 Inimă nenorocită, Cu. rău plan ai fost ursită. De-ale tale ursitori Soarta ți-au fost rânduită Să petreci tot necăjită Și pătimind să nu mori. Petreci fără încetare Atîtea-ntîmplări amare Și nu te mai prăpădești. De când tot arzi ca o vatră Crăpai de-ai fi fost de piatră Și puteai să te topești. Gândesc la a ta răbdare Și mă cuprinde mirare Cum mai poți să te mai ții. Te-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
De când tot arzi ca o vatră Crăpai de-ai fi fost de piatră Și puteai să te topești. Gândesc la a ta răbdare Și mă cuprinde mirare Cum mai poți să te mai ții. Te-ai deprins cu reaua viață, Amar îți pare dulceață Și-l ai la răni alifii, Ori care nenorocire La tine s-au făcut fire Și suferind o petreci; Rabzi dureri fără-ncetare, De oftări nu ai scăpare Și nu plesnești să te-nneci; Te-ai luptat tot
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zic vie c-o voiesc Să mă ia să scap de toate Ca să nu mai pătimesc. Pătimesc fără durere Și nu am gură și glas, Milă n-am cui a mai cere Grai de mult nu mi-a rămas Ah! amar, dar voi să mor Și milă n-am cui să cer, De la nimeni n-aștept dor Decât de la-nnaltul cer. No. 13 Omul cel nenorocos Mai bine ar fi bucuros De cât pre lume să se nască Și cu amar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
amar, dar voi să mor Și milă n-am cui să cer, De la nimeni n-aștept dor Decât de la-nnaltul cer. No. 13 Omul cel nenorocos Mai bine ar fi bucuros De cât pre lume să se nască Și cu amar să viețuiască Mai bine să nu se mai fi-nvrednicit Lumea să mai fi văzut, Să petreacă-n isihie Cu deplină bucurie, Ziua, noaptea se muncește 423 {EminescuOpVI 424} Și se tot tiranisește. Toți cei ce trăiți în lume Luați pildă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]