67,494 matches
-
cu îmbrățișarea mâinilor care ținuseră scrisoarea aceea înainte de a ajunge la ea. Se liniștea treptat cu fruntea lipită de pieptul cald, de parcă găsise acolo tot ce căutase în tot acest timp, neștiind de fapt ce-i lipsește. Deschizând ochii își aminti de ce coborâse și că i se răcea cafeaua așteptând-o, ea întârziind în brațele lui imaginare. Coborî repede cele câteva trepte de la intrarea în bloc. Ieși în stradă și aerul rece al dimineții o învălui, înlăturând treptat căldura îmbrățișării. Realitatea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
brusc, ca dintr-un vis. Faptul că se agățase de prezența lui și-l rugase să nu plece nu-i putea spune chiar atât de multe despre ea. Un semnal de alarmă se declanșă în mintea ei. Din nou. Își aminti de senzația pe care o avea de fiecare dată când ieșea din acasă, aceea că e urmărită. Se duse la fereastră. Mașinile treceau grăbite pe strada aglomerată. Oamenii se îndreptau netulburați de privirea ei spre destinații necunoscute. Frunzele din copacul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
lunii o găsiră în aceeași poziție. Se ridică cu greu, fiecare mișcare fiind un adevărat supliciu pentru mușchii amorțiți și trupul slăbit. Se întinse în pat. Tremura. Îi era foarte frig. Nu avea suficient aer, simțea că se sufocă. Își aminti de tehnicile de respirație despre care citise într-o carte de dezvoltare personală și le puse în practică. Încet, încet se calma. Fiecare tehnică aplicată îi ușura din greutatea pe care o resimțea în fiecare celulă din care era modelată
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
va înlătura misterul din jurul identității lui? Toate gândurile se învârteau în jurul lui. Într-o oră coborâse de trei ori să verifice dacă primise un răspuns. Dar scrisoarea ei rămăsese cuminte în cutie așteptându-și destinatarul. Hotărî să iasă la cumpărături, amintindu-și că făcuse curățenie drastică prin haine, uitând că rafturile se goliseră atunci când renunțase la tot ce nu mai corespundea noilor criterii de schimbare. Schimbarea ei rămăsese de izbeliște. Nici la coafor nu reușise să ajungă pentru a da o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
e o replică universală? Le-o spui tuturor ca mai apoi să poți să o faci pe-a nevinovatul când pleci? Să spui că femeia a avut inițiativa, tu doar te-ai conformat cerințelor ei? - Nu, spun asta ca să-ți amintesc de unde a pornit discuția noastră. Eu te-am vrut, te-am avut, chiar și așa cum a fost. Dar tu nu faci altceva decât să cauți scuze pentru faptul că nu știi sau nu vrei să oferi, să dăruiești. - Adică să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
înfrigurare răspunsul la chemarea ei disperată. „Vino sau pleacă! Dacă nu ai de gând să vii, te rog să pleci de tot. Să dispari, la fel cum ai apărut.” Și probabil asta a făcut, a dispărut. Nici nu-și mai amintea cât timp rămăsese scrisoarea în cutie fără să o ridice nimeni: o săptămână, două. Acela a fost al doilea moment în care a simțit că legătura aceea tainică care îi unea s-a mai desfăcut puțin, sau poate că prea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
toată dragostea lui. Ea putea chiar să nu mai existe, nu era o pierdere pentru nimeni. Își va lăsa mantia pictată în culorile împrumutate din apus peste verdele verii, iar când soarele o va privi din înălțimea lui, își va aminti că... a fost și ea odată. Karina se sufoca de căldură așteptând cu nerăbdare lacrimile toamnei. Avea nevoie de ele la fel de stringent ca de ale ei. Și așteptarea se prelungea nejustificat de mult în timp ce în jur totul se usca, devenea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fi fost acela un semn că nu era ușa pe care trebuia să o deschidă, că nu era ușa potrivită? Sau poate că gelozia fusese cea care o împiedicase să facă acest pas pentru a-l cunoaște? Orice apropiere îi amintea de imaginea care o rănise atât de mult: el flirtând cu alte femei pe care le atingea în public într-un mod indecent. Și atunci se retrăgea înapoi în carapacea ei, adăugând noi straturi pentru a-și mări rezistența. Nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se hazardeze să traverseze printre mașini? Era mult prea riscant și ar fi încurcat și circulația. Stătea în picioare, pe bordură, foarte aproape de stradă. „- Dacă trece o mașină cu viteză, vă ia pe sus la cât sunteți de slabă.” Zâmbi amintindu-și cuvintele puștiului care o aruncase la pământ în viteza pe care o avea, atunci când trecuse pe lângă ea. Nu ținea cont de sfaturi, era clar, chiar dacă unele erau spre binele ei. Făcea echilibristică pe bordură, ignorând pericolul la care se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fiii femeilor frumoase și, dacă istoria o va nega, fie presupusul geniu nu este așa, fie nu a fost fixat bine în mama sa. Și raportul amoros? Îl va înțelege bruneta plutoniană? O, instinctul ghicește ce nu înțelege și își amintește Avito cum contemplase, cu câtă atenție observase odată o pisică cu un iepuraș de casă de India, inoculat cu tifoidă, și calma familiaritate cu care păsările cerului se așezau pe firele de telegraf, departe de stânjeneii câmpului. Lucru decis, deci
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Lucru decis, deci: documentul redactat pentru Leonsia va merge, așa cum era, la Marina. * Terminând Marina de citit, în timp ce-i sălta inima, zise fără să vrea fratelui său: "La Carrascal cu asta!" Și apoi: "ce Carrascal este, Doamne ce Carrascal! Își amintește de mine!". Se duce îndată, fără se vrea, să se privească în oglindă, în care se vede cu proprii ochi care îi spun ceea ce nu se știe și nici nu se va ști vreodată. "O, ce Carrascal! Da, se află
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
risipit norul care din apele științei au stârnit focurile instinctului, începe să vadă adevărul. A fost o cădere, o teribilă cădere în inducție, mai precis o acceptare și folosire în beneficiul viitorului geniu. Acum că o posedă pe Marina, își amintește mai mult de Leoncia, mirosind pletele brănuitei-brunete, visează la cele ale durduliei-bălaie. Dacă le-ar putea uni în una!... După ce ne bucurăm de ceea ce posedăm ni se stârnește apetitul pentru ceea ce nu posedăm. Materia e inertă, stupidă; poate frumusețea feminină
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de o, vocala din mijloc din cele trei a-o-u care au mai mult decât o notă specifică, și repetat de două ori... gogo!, gogo! Ce relație se va face între acest misterios gogo și viitorul moment metadramatic? Don Fulgencio își amintește experiența pe care ne-o povestește Herodot pe care ar fi făcut-o regele egiptean Psametico pentru a dovedi care a fost limbajul primitiv, când a înmânat doi copii nou-născuți la un păstor cu însărcinarea ca să-i îngrijească fără ca aceștia
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
don Avito: "Lasă-l!, mereu să-l lași!, lasă-l la toate! Stranie pedagogie! Ce îmi va propune acest om? " Să-l las? Da, lasă-l! Ai fost dumneata vreodată copil, Carrascal? Avito, golit în fața acestei întrebări, răspunde: Nu îmi amintesc, în afară de... Da, știu că am fost pentru că a trebuit să fiu, o știu prin deducție, și știu că am fost de la cei care mi-au vorbit despre copilăria mea, o știu prin autoritate, dar adevărul nu mi-l amintesc, cum
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
îmi amintesc, în afară de... Da, știu că am fost pentru că a trebuit să fiu, o știu prin deducție, și știu că am fost de la cei care mi-au vorbit despre copilăria mea, o știu prin autoritate, dar adevărul nu mi-l amintesc, cum nu-mi amintesc cum m-am născut... Aici, aici este totul, Avito, aici se află totul. Dumneata nu-ți amintești să fi fost copil, dumneata nu porți interiorul de copil, dumneata nu ai fost copil și vrei să fii
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
știu că am fost pentru că a trebuit să fiu, o știu prin deducție, și știu că am fost de la cei care mi-au vorbit despre copilăria mea, o știu prin autoritate, dar adevărul nu mi-l amintesc, cum nu-mi amintesc cum m-am născut... Aici, aici este totul, Avito, aici se află totul. Dumneata nu-ți amintești să fi fost copil, dumneata nu porți interiorul de copil, dumneata nu ai fost copil și vrei să fii pedagog? Pedagog care nu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fost de la cei care mi-au vorbit despre copilăria mea, o știu prin autoritate, dar adevărul nu mi-l amintesc, cum nu-mi amintesc cum m-am născut... Aici, aici este totul, Avito, aici se află totul. Dumneata nu-ți amintești să fi fost copil, dumneata nu porți interiorul de copil, dumneata nu ai fost copil și vrei să fii pedagog? Pedagog care nu-și amintește copilăria, care nu are nivel de conștiință! Pedagog! Numai prin copilăria noastră putem să ne
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
m-am născut... Aici, aici este totul, Avito, aici se află totul. Dumneata nu-ți amintești să fi fost copil, dumneata nu porți interiorul de copil, dumneata nu ai fost copil și vrei să fii pedagog? Pedagog care nu-și amintește copilăria, care nu are nivel de conștiință! Pedagog! Numai prin copilăria noastră putem să ne apropiem de copii. Deci: Sus e o verde măslină, jos e un verde portocal? Asta, asta, asta, pentru că nu are sens, da, pentru că nu are
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Nu ne înșeală adevărul cele mai ingenue aspirații ale noastre? "Dar acest om... dar acest om..." își zice Carrascal în stradă, confuz. Imperfecta realitate este un zid de bronz împotriva planurilor sale; nu are voință. "Dar acest om...", mai mult, amintindu-și de: "Încă te afli dumneata în asta, Carrascal?" reacționează și își zice: Da, are dreptate!" Și dacă seamănă mamei sale? Poate pedagogia să transforme materia primă? Nu a făcut din întâmplare greșeli cedând la... la.... la... i se îneacă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
forte, dacă scrie Qarrasqal sau Karraskal, dar lasă la sfârșit cu k pentru ca să nu abandoneze cuvintele kilometru și kilogram tradiționalul lor aspect științific. În plus, Kant, Kepler etc... începute cu k, iar cu q, ce mare om este? Nu-și amintește decât de Quesnay și Quetelet. Așa kă, începe kopilul să-și formeze gândirea în formă grafikă, și în unika adevărată știință ce se află, pentru azi cel puțin, până kând nu adoptăm algebra. "Dar... nu ar fi fost mai bine
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
dacă meditează... Face ce simte... Cum noi nu naștem, exagerează durerile facerii... Cum noi medităm, simulează că meditează.... E un bărbat avortat... Este anti-supra-bărbat. Se aud pașii doñei Edelmira, ia filsooful o sorbitură de ciocolată și cei doi bărbați tac. Amintește-ți, Fulgencio, zice doña Edelmira, apoi îl salută pe don Avito, că azi ai de mers la casa notarului... Vai, desigur, memoria mea! dar ce cap...! Ce memorie ai, băiete. Privește. Cum îl lași... Nu, că dacă îl las mi-
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în fața lui Apolodoro, îi pune o mână pe cap, la care băiatul dă din picioare, îl examinează, în timp ce bătăile inimii sufocă viitorul geniu care privește în gol, bine, omule, bine: deci Apolodoro? Apolodorul nostru? Băiatul se sufocă și sufocatul îi amintește de bietul iepuraș de odinioară; această imagine îl tulbură în ce are mai intim. Dar, omule, spune ceva! Și ca un ecou, Apolodoro repetă: Ceva! Drac de băiat, ai grație! Și maestrul surâde. Copilul răspunde ceva, privește la Simia sapiens
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
întâmple, don Fulgencio? Omule, cum vrei.... Tatăl meu... Păi bine, da, să atacăm lucrurile frontal. În primul rând să-ți scoți din cap... Se destinde maestrul; vrea să-i spună că îi va scoate din cap ideea de geniu, dar amintindu-și că doar aspirând la inaccesibil poate fiecare, ajuns pe culme, să-l facă să fie accesibil, dar tace. În această clipă se ivește fața placidă și surâzătoare a doñei Edelmira, încadrată de peruca sa blondă și după ce învăluie băiatul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-se, dincolo de el, la Edelmira. Ce sunt toate astea? La ieșire, în stradă, la stâlpul porții, se întâlnește cu două bătrâne care vorbesc; una îi spune celeilalte: "Ce mai dați, señora Ruperta, pentru a avea din ce trăi..." Băiatul își amintește de "ce lume, Fecioară Preasfântă, ce lume!", a mamei sale și îmbrățișările acesteia acordate sorei sale. Și apoi o vede pe această copiliță palidă, clorotică, pe care o întâlnește aproape în fiecare zi când merge la clasa de matematici, această
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și îmbrățișările acesteia acordate sorei sale. Și apoi o vede pe această copiliță palidă, clorotică, pe care o întâlnește aproape în fiecare zi când merge la clasa de matematici, această fetiță care îl privește cu ochi de vis. Și-și amintește imediat când, copil fiind, a văzut pe alți copii prinzând un liliac, țintuindu-l de perete cu aripile și făcându-l să fumeze, și cum se distrau cu asta. Bine, ei ce? îl întreabă tatăl cu neliniște de cum ajunge acasă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]