14,847 matches
-
eseistul și mai târziu, în Arta engleză (1989). Barierele naționale vor fi depășite și în cărțile consacrate unor curente de largă audiență în artele plastice din secolul al XX-lea, istoricul de artă, asemenea celui literar, preferând în comentariu imaginea amplă, proiecția deschisă. Mai totdeauna el își alege personalități și direcții cu substanțial aport înnoitor în epoci de dramatică efervescență culturală. Expresionismul în literatură și artă (1969), Cubismul (1972), Pop Art (1975), Istoria unei generații pierdute: expresioniștii (1980) ș.a. sunt exegeze
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
Buson, Baishitsu, Taigi, Mokudô, Obsuÿ, Takahama, Sokan și Matsuo Bashô. Ultimului, care este și marele maestru al genului, i se acordă un spațiu privilegiat și i se consacră un număr omagial (9-10/1994), unde, între altele, poate fi citit un amplu și documentat eseu al lui René Étiemble, interpretul său francez. Se publică, de asemenea, micropoeme ale unor importanți poeți contemporani: Giuseppe Ungaretti, Ghiorghios Seferis, Octavio Paz, Don Eulert și se rezervă un loc aparte autorilor români, ale căror grupaje de
HAIKU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287397_a_288726]
-
unor autori atât de diferiți cum sunt Seneca, Tacit, Iuvenal sau Dimitrie Cantemir. Clasicistul mai alcătuiește manuale școlare și culegeri de texte latine, îngrijește cele trei volume ale ediției Opere alese din scrierile lui Cicero (1973) și elaborează cel mai amplu Dicționar latin-român publicat în România (1983), lucrare lexicografică de referință, care înglobează materialul din edițiile anterioare mai restrânse (1966, 1969 și 1973). SCRIERI: Lucius Annaeus Seneca. Viața, timpul și opera morală, București, 1944; Publius Vergilius Maro, București, 1970. Ediții: Marcus
GUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
de istorie și teorie literară”, „România literară”, „Tomis”, „Viața studențească” ș.a. Prima sa carte, apărută în 1976, este Ideea de patrie în literatura română, reprezentând întâia cercetare monografică, cu accentuat caracter didactic, a evoluției unei teme fundamentale pentru scrisul românesc. Amplul studiu „Contemporanul” (1881-1891). O revistă așa cum a fost (1983; Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române) încearcă să stabilească locul și rolul acestei publicații în mișcarea literară românească a veacului al XIX-lea, respingând atât exagerările, cât și minimalizările nefondate. Cartea care
HANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287411_a_288740]
-
românești. Vastei antologii în două volume Presa literară românească. 1789-1948 (1968), în care sunt selectate articolele-program ale principalelor periodice literare, de la „Curierul românesc” la „Viața românească”, seria de până la 1948, însoțite de succinte prezentări de ansamblu ale publicațiilor și de ampli indici, îi urmează, peste zece ani, lucrarea Reviste și curente în evoluția literaturii române (1978), expunere sub formă de micromonografii a celor mai însemnate curente și periodice literare din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Contribuția fundamentală avea
HANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
al reîntoarcerii în sine”, al retragerii, „al prăbușirii în sine însuși”. Atracția lumilor subterane, a „spațiului absorbit”, motivul seminței, al germinației structurează o viziune lirică nouă; tensiunile lăuntrice ale unui imaginar bulversat sunt transferate într-un imagism extins pe spații ample, dar, în același timp, controlat cu discreție. Acest lirism pulsatoriu, pendulând între lăuntric și exterioritate, pornește de la dezvăluirea unei relații indisociabile între spirit și trup. În viziunea lui H. trupul este doar aparență schimbătoare și pieritoare, iar spiritul, neschimbat și
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
speranța că vor fi tipărite. Cu rare excepții, „clipele de inspirație ale tinereții” lui H., în general apropiate de factura poeziei populare românești, au ca motiv fundamental iubirea față de Moldova și istoria ei. Un ciclu de sonete evocă în ritmuri ample, vibrant romantice, locuri și nume, fapte glorioase (Suceava, Mănăstirea Neamț, Valea Albă, Ștefan cel Mare ș.a.). Despre Moldova vorbește autorul și într-un credo patetic, cu rezonanțe incantatorii. Câteva parafraze ale unor motive întâlnite la Gh. Asachi, Ienăchiță Văcărescu și
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
subtilele teorii despre artă ale lui Baudelaire și Valéry cu citate din Marx și ideile lui Malraux cu ideologia partidului unic. Volumul Geografii spirituale (1973) consacră pe deplin ideea de „muzeu imaginar” și deschide, pentru prima oară în critica noastră, ample perspective asupra a ceea ce avea să poarte denumirea de postmodernism. Construite cu intenția de realizare a unor conexiuni integratoare între cele mai variate perioade, stiluri și epoci ale culturii universale, mergând de la diversele expresii ale goticului european până la compoziția peisajului
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
și de la Leonardo la Dalí și Marcel Duchamp, culminează, firesc, cu scenele spectacolelor contemporane de balet ale lui Maurice Béjart. Spiritul clasic are însă, ca întotdeauna, ultimul cuvânt: „Trupul ca receptacol de înțelesuri filosofice își găsește, poate, culminația cea mai amplă în marmorele Parthenonului.” SCRIERI: Peintres roumains, I-II, Paris, 1965; Critică și cultură, București, 1967; Brâncuși ou l’Anonymat du génie, București, 1967; Geografii spirituale, București, 1973; Nostalgia sintezei, București, 1984; Dimensiuni ale artei moderne, București, 1992. Repere bibliografice: Al.
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
personalități proteice (1992), Pe urmele lui Mircea Eliade (1996), Pro Mircea Eliade (2000), Viața lui Mircea Eliade (2000), Eliade și Noica (2002). Rezultatul cunoașterii aprofundate a vieții, operei și receptării scrierilor lui Mircea Eliade în întreaga lume este și o amplă biobibliografie (I-III, 1997-1999). Recunoscându-i-se meritele pentru acest vast demers, critica literară a remarcat că H. „s-a lăsat treptat, irevocabil și complet acaparat de pasiunea lui eliadescă, ajungând la ora de față să fie aproape omologat drept
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
poate sincer la tematica proletcultistă. Lenin și „glorioasele tancuri sovietice” sunt motive dezvoltate în imagini de o emoționalitate artificial-convențională. Judecat în circumstanța anilor ‘50, faptul nu e incriminant, chiar dacă, detectat la alți scriitori, îl mână pe criticul de azi la ample tirade demascatoare. Depășindu-și (și uitându-și) începuturile, poetul își caută identitatea într-o lirică puternic cerebralizată, fără a ajunge la o superioară intelectualizare a emoției. Deși în multe versuri vorbește despre poezie, poet, cuvânt, o „artă poetică” e greu
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
probabil una dintre primele ipostaze ale unui personaj ce va fi reluat în romanul Dumnezeu s-a născut în exil), un fragment din romanul Babel Palace de Vintilă Corbul și traducerea dialogului platonic Gorgias, făcută de Th. Simenschi (cu o amplă prezentare). Au mai colaborat Cicerone Theodorescu, Alice Basarab, George Nichita (la „Cronica plastică”), N. Porsena („Cronica literară”), Vasile Damaschin (rubrica „Răsfoind revistele”). I.M.
HOTARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287453_a_288782]
-
depozitate în arhivele de etnografie și folclor primește un răspuns original și o rezolvare practică în cartea Folclorul. Ce facem cu el? (2001), în care nevoia de ordine și clasificare a documentelor de arhivă este exemplificată sugestiv prin publicarea unui amplu interviu luat de Vasile Tudor Crețu unei povestitoare din Banat. Textul prezintă o „experiență trăită”, relevantă pentru „felul în care omul comunității tradiționale se raportează la propria sa comunitate culturală”. Cercetare de caz, studiul este totodată și o încercare de
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
fi învins, vreau nisip alb / Pentru leșul meu” (Trântă). Varietatea de semnificații a albului poate cuprinde o scală întinsă de la puritate la moarte. Primul registru, cel al purității (fie ea a sentimentului erotic sau a celui religios), este cel mai amplu: femeia este o siluetă cu „două măguri albe / Între care doarme un șarpe” (Septembrie, a doua lună); în altă ipostază, poetul, în preajma unui lucru sfânt, se îmbracă într-un „suflet alb, într-o cămașă curată” (Merinde de putere). Momentele-cheie ale
HOTINCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287456_a_288785]
-
luptelor - și în cronică nu sunt deloc puține (refăcute, cel mai adesea, după relatările unor martori, căci logofătul a fost, probabil, prin apropierea voievodului doar în războiul de la Zărnești) - acordă cititorului doritele compensații. Dezastrul rușilor în lupta de la Stănilești (tablou amplu, contemplat parcă de pe o înălțime) este comprimat într-o frază care adună toate erorile comise pentru a le transforma într-o imagine cu trăsături de prăbușire apocaliptică: „În cea mai după urmă însă, văzând moscalii mulțimea turcilor și strâmtoarea locului
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
comportare uneori de neînțeles pentru viziunea tradițională, conservatoare a părintelui lor), obsedat de stabilitatea și armonia familiei, apăsat de condiția umilitoare a țăranului „cooperator”, crunt lovit de soartă. Narațiunea prezintă în același timp un fel de frescă, menită să cuprindă ample secvențe ale societății românești din anii ’80 (lumea satului socialist, dar și mediile aparatului de partid și administrativ, Bucureștii, Delta Dunării ș.a.). O tipologie variată și plauzibilă populează paginile cărții. Există și elemente de dramatism epic, scene violente, tablouri de
HOROMNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
definit, cu unele nuanțări, după Philippe Lejeune, ca și în cartea despre Creangă). Obiectul analizei îl fac jurnalul intim (de la C. A. Rosetti la Petre Stoica) și autobiografia literară (de la Teodor Vârnav la Valeriu Cristea). Volumul anunță o serie mai amplă și pledează cauza integrării între granițele literarității a unor scrieri ce tematizează și textualizează viața, făcând din persoana autorilor personaje, oameni „de hârtie”. Salonul refuzaților (1993; Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Iași) este o carte recuperatorie (și reparatorie) despre scriitori disidenți
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
atât la poeții simboliști, cât și la Eugen Ionescu, André Breton sau Sigmund Freud). În același scop sunt aduse în discuție opiniile celor mai importanți critici și teoreticieni ai momentului; discutând, bunăoară, despre teatrul absurdului și despre Sartre, H. citează amplu din Martin Esslin, Domenach, Bernard Dort și René Girard, fiind interesată de aducerea „în actualitate” atât a criticului, cât și a obiectului criticii, autorul și opera sa. Studiul D. Anghel. Portret în evantai, apărut în 1972, și culegerea Studii literare
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
vorba de Sibiu, ci de Europa, într-un moment de gravă răscruce istorică. Poetul a renunțat la principala sa achiziție, remarcabila concentrare verbală, optând pentru soluția opusă. Din fericire, a dispărut și livrescul mult prea acuzat. Versul are acum desfășurarea amplă a unui discurs deseori înecat în plâns ori deviat într-un sarcasm cu tente tragice. SCRIERI: Lecția de anatomie, pref. Ștefan Aug. Doinaș, Cluj-Napoca, 1979; Ultimele, primele, București, 1994; Între câine și lup, Cluj-Napoca, 1996; Cutia neagră, București, 1997. Repere
HUREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287466_a_288795]
-
viu, bogat în elemente de grai local, care îl individualizează pe vorbitor, precum și darul povestirii. Nu de puține ori însă compoziția este neglijată, ca și cum autorul și-ar fi pierdut răbdarea în pregătirea deznodământului, ceea ce este mai evident în două nuvele ample din Cărarea cenușie. În Dragostea doamnei Precup ingenuitatea reprezentărilor erosului, pe care le are naratorul-autor, mai întâi copil, apoi adolescent, cucerește, în pofida prezenței (auto)ironiei maturului. Paginile acestea se leagă însă nefiresc cu o povestire melodramatic-senzațională, axată pe sinuciderea unei
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
Institutului, a fost transferat ca profesor la Liceul „Nicolae Bălcescu” din București. În 1978 a obținut titlul de doctor în filologie. Colaborează la „România literară”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Ramuri”, „Limbă și literatură”, „Revista de pedagogie” ș.a. În amplul studiu Romanul de analiză psihologică în literatura română interbelică (1983), la origine teză de doctorat, L. urmărește evoluția acestei specii între anul 1922, când apare Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu, considerat „cel dintâi valoros roman românesc de analiză psihologică”, și
LAZARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287761_a_289090]
-
proză, țesătura sociobiografică recompune analitic atât elemente despre curgerea vieții, cât și mărturii ale personalităților care l-au cunoscut pe marele florentin, alcătuind un portret aproape complet, cu vădite valențe parenetice. Interpretarea faptelor este întrucâtva subțiată de citatele frecvente și ample, autorul încrezându-se mai mult în puterea de convingere a documentului nemijlocit decât în caracterizarea interpretativă. Sinteză a aspirațiilor umaniste, Petrarca întrunește adeziunea contemporanilor săi - este concluzia la care ajunge, firesc, finalul exegezei. Procedee și intenții similare vor configura volumul
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
îndreptățit să prefere momentele în care poetul își depășește programul, lăsând versurile lucide și reci, aseptice uneori, să fie contaminate de stările lumești. Înzestrarea analitică îi permite o valorificare superioară pe terenul criticii literare, L. dovedindu-și aptitudinile în comentarii ample la autori ca George Bacovia, Jean Bart, Liviu Rebreanu sau Mircea Ivănescu. Se remarcă îndeosebi studiile, fertile polemic, despre Alexandru Ivasiuc (1986) și despre Hortensia Papadat-Bengescu, postfață la o ediție din 1988. Interpretul răstoarnă imaginea critică a anilor ’70, mutând
LEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287770_a_289099]
-
o styxul / era pe atunci încă un slăvit / loc al mântuirii și ochii tăi străluceau fericiți”. O melancolie delicată cutreieră acum versurile, structurând discursul liric și în același timp constituindu-se într-o contrapondere la retorica vitalistă, însoțită de gesturi ample, a poemelor anterioare: „Studiul profund al melancoliei / cere o masă de brad și / un câine roșu trebuie / să latre pe o mare neagră”. Poetul se retrage din lume și își concentrează atenția asupra muzicii îndepărtate, provenind din adâncimile insondabile ale
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
din adâncimile insondabile ale sufletului: „Fericit este sufletul meu / scufundat în tăcere și așteptare / stau singur și ascult amurgul / cucerindu-mă ca pe o cetate părăsită”. Cele două tonalități dominante din primele cărți de poezie ale lui L. - una debordantă, amplă, hiperbolică, cealaltă simplă, delicată și exprimată într-o notă ce se apropie de șoaptă - își dispută întâietatea de-a lungul întregii sale opere, regăsindu-se, într-un chiasm semnificativ, în poemele de celebrare a iubirii universale: „Nimic din ceea ce am
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]