6,038 matches
-
organe. Dacă bătrânețea este inevitabilă, ea poate fi, totuși, Încetinită tot mai mult timp, prin activarea permanentă a tuturor părților vitale ale organismului, cum remarca Hipocrate. Potrivit definiției organizației Mondiale a Sănătății, longevitatea nu trebuie Înțeleasă ca fiind echivalentă cu bătrânețea, ci ca o viață lungă, activă și plină de sănătate, ceea ce implică nu numai creșterea numărului de ani, ci și calitatea acestor ani. "A adăuga viață anilor, mai mult decât a adăuga ani vieții" iată principiul obiectiv al gerontologiei (gr.
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
de ani), trebuie privită ca o perioadă normală În ciclul dezvoltării, cu o fiziologie proprie, iar aplicarea unor măsuri de prevenire a factorilor care accelerează ritmul de Îmbătrânire permite, potențial, două până la patru decade În plus de viață. Și cum bătrânețea este a tuturor, este necesar să ne ocupăm de ea fiecare dintre noi, prin prevenirea, din timp, a bolilor favorizate de Înaintarea În vârstă. Potrivit cercetărilor științifice medicale actuale, aceste măsuri constau În : 1. Tratarea bolilor care grăbesc Îmbătrânirea precoce
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
dirijată determină un aport mai mare de oxigen și bioelectroni. Oxigenarea stimulează reacțiile chimico oxidante, care mențin potențialul electric muscular. La rândul lor, contracțiile msculare determină expulzarea produselor de dezasimilare din spațiile intercelulare și ca atare, celula nu suferă, iar bătrânețea nu-și arată colții. Somnul E important să fie natural, fără somnifere. Somnul cel mai util este Înainte de ora 24. durata să fie de 6-8 ore, după constituția individului. Persoanele care nu adorm ușor vor face relaxarea Înainte de culcare (plimbări
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
mai ales că în Februariu trebue să dea examen, dar să vede că influența prietenilor sau vocea vreunei pasiuni au fost mai puternice de cat ruga unei mume, care a jertfit tot numai că fiul ei să-i facă fericirea bătrâneței și să fie folositor țerei séle. În ziua de 3 Ianuariu st. n., fiul meu, însoțit de Dnu Butza (pe care nu lu cunosc, nici n-a avut vreo autorizație de la mine), s-au dus la Dnu Jules Garsou, forséză
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
ani, l-am sărbătorit în casa noastră de pe strada Pescarilor. Am citit atunci o poezie care începea astfel: Maestre, tinerețea-și pleacă visul În fața visului de tinerețe Pe care de atâtea ori, cu scrisul, L-ai făurit în ani de bătrânețe. Dacă bunele intenții pot fi socotite circumstanțe atenuante... În sfârșit, am publicat primele versuri și articole în Păreri tutovene, „Organ de luptă democrată". Eram în ultima clasă de liceu, urmasem o școală de cadre la Vălenii de Munte, umblam prin
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cronice, PMD se poate uneori, termina cu o stare de tip demențial. Cele de mai sus reprezintă cadrul psihopatologic în care sunt dispuse formele clinico-psihiatrice ale demențelor, pe care le vom prezenta în continuare. În aprecierea stărilor demențiale și a bătrâneții propriu-zise, trebuie făcută diferența dintre senilitate și involuție. Senilitatea este procesul de alterare fiziopatologică și psihopatologică a creierului din motive patologice, pe când involuție este procesul natural de declin fiziologic și psihologic al vieții psihice. Ch. Muller insistă asupra relației care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
alterare fiziopatologică și psihopatologică a creierului din motive patologice, pe când involuție este procesul natural de declin fiziologic și psihologic al vieții psihice. Ch. Muller insistă asupra relației care trebuie foarte bine precizată între îmbătrânirea fiziologică și senilitate. Când se transformă „bătrânețea” în boală? De obicei, membrii familiei bolnavului sunt cei care observă și pot indica primii, cu o siguranță uimitoare, în ce moment au apărut primele simptome ale demenței. K. Birnbaum relatează în sensul acesta descrierile lui Wasianowski, referitoare la demența
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau chiar inadaptabile, de o gravitate suficientă pentru a provoca fie un deficit de adaptare, fie o suferință subiectivă. Acest tip de manifestări pot fi în general recunoscute încă din perioada adolescenței, persistând în perioada adultă și accentuându-se către bătrânețe. Ele reprezintă trăsături de caracter permanente. În sensul celor de mai sus, se poate conchide faptul că trăsăturile de personalitate constituie tulburări de personalitate în cazul în care ele sunt rigide, inadaptabile și responsabile fie de o alterare semnificativă a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nașterii și momentul morții persoanei. Trecerea de la o etapă de viață la alta se face prin momentele de „criză psiho-biologică”. Acestea sunt: criza psiho-biologică de evoluție, din adolescență și criza psiho-biologică de involuție care marchează trecerea de la vârsta adultă la bătrânețe. Ca biografie, viața este considerată din punct de vedere cronologic ca o succesiune de etape și evenimente care sunt specifice persoanei respective. Dar aceste aspecte, predominant evenimențiale, nu exprimă în totalitate caracteristicile individuale și nici ceea ce este specific în viața
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
funcționa într-un mod armonios, agreabil și eficace, în măsura în care circumstanțele îi permit să facă față cu suplețe diferitelor situații și să-și mențină permanent starea de echilibru dinamic. Mai poate fi definită ca „absența bolii psihice”. Senilitate: aspectul patologic al bătrâneții sau involuției. Sevraj: suspendarea bruscă, forțată sau accidentală, a aportului de droguri la persoanele dependente de acestea (toxicomani), în scop terapeutic. Poate da accidente grave, prin fenomenele secundare de carență, motiv pentru care se impune control medical și întreruperea treptată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
accentuând asupra rolului pe care ar trebui să-l aibă religia în pedagogie și invariantele etnice în orice studiu închinat culturii în sens larg. Eseurile despre „vârste” (Adolescența. Proiecție subiectivă, 1926, Solidaritatea vârstelor și viața socială, 1926, Greșeala adulților, 1927, Bătrânețe și sacerdoțiu, 1929, Noua generație, 1936 ș.a.) învestesc acest concept cu semnificații noi, datorate unei contextualizări particulare: vârstele devin expresii ale relației cu dimensiunea metafizică, iar sinteza („solidarizarea”) lor poate să ducă la armonia socială. Eseistul nu ezită să confere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
cu un reportaj de la Bumbești-Livezeni, Bucuria muncii. A lucrat ca redactor la revistele „Femeia” și „Căminul” (1948-1950), apoi, mai bine de două decenii, la „Săteanca”. Prima ei carte, romanul Racul, apare târziu, în 1970. Temele prozei semnate de A. - solitudinea, bătrânețea, culpa morală, spațiul închis, feminitatea ratată social, dar împlinită din unghiul unei trăiri meditative - conferă acestui univers, limitat în aparență, o anume profunzime a sondării psihologice. Componentele realului, fără să fie pretexte analitice, potențează totuși notația caracterologică pe linia detectării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
caracter a bătrânei Emiliana. Restrângând iarăși cazuistica, „Niciodată toamna...” (1977), roman al unei bătrâne, Betina, dă seama de riscurile tehnicii narative a autoarei. Cu o mare doză de artificial, romanul e realizat mai mult la nivelul liric al motivului (solitudinea bătrâneții). Simțind parcă pericolul autopastișei, A. inaugurează prin Sertarul cu medalii (1980) un roman de familie (cu note autobiografice), unde accentului psihologizant i se adaugă respirația epică a dimensiunii istorice. Este vorba de familia bucovineană de la finele veacului XIX și începutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
vulturului, 1924) și din Henry Bataille (Făcliile, rămasă în manuscris). Proza - secțiunea mai rezistentă - a fost abordată relativ târziu de autor. Mai întâi cu Iconița Zorinei (1931), o poveste pentru copii, cu infuziuni poematice, având atingere cu motivul tinerețe fără bătrânețe, apoi cu povestiri din lumea satului, a cazărmii și a războiului, reunite în volumele Destăinuirile colonelului Mihu și Camaradul Spiruș (1939). Au urmat romanele Sfânta dreptate (1936; Premiul Academiei Române), Catrinel (1937), Târgul mausului (1940), intitulat, la ediția a doua, Maioreasa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
le discuta cu mult nerv și simț al umorului. (Ceea ce explică de ce lui Russell i s-a putut decerna și Premiul Nobel pentru literatură.) Scriitor cu mare audiență și mare succes, Russell a fost, 318 GÂNDITORUL SINGURATIC totodată, până la adânci bătrânețe un susținător activ al cauzei celor nefericiți și neîndreptățiți. Albert Einstein era probabil singurul dintre contemporanii lui Russell care s-a bucurat de o reputație asemănătoare. I-a apropiat aspirația spre libertate, modul nonconformist în care și-au condus viața
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu l-ar fi surprins. Noi putem însă asocia incapacitatea lui Russell de a înțelege ceea ce urmărea Wittgenstein cu o însemnare a acestuia, din ultimii ani ai vieții: „Carol cel Mare a încercat în zadar să învețe să scrie la bătrânețe; și tot așa, cineva poate încerca în zadar să-și însușească o mișcare a gândirii. Ea nu-i va deveni niciodată familiară.“89 NOTE 1 Iată o remarcă autobiografică semnificativă, cuprinsă în articolul său „Atomismul logic“ (1924): „Am ajuns la
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sfârșitul filozofiei“, îndeosebi capitolul „Fața mai vizibilă și fața mai puțin vizibilă a «Tractatus»-ului“. 21 B. Russell, My Philosophical Development, George Allen and Unwin, London, 1959, p. 165. 22 Vezi B. Russell, „Introduction“, în op. cit., p. 23. Târziu, la bătrânețe, într-un capitol al biografiei sale intelectuale consacrate 372 GÂNDITORUL SINGURATIC influenței pe care a exercitat-o Wittgenstein asupra gândirii sale, Russell va spune că ceea ce susținea el atunci a devenit între timp aproape un loc comun în logică și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în 1878 începea inspectarea fabricilor. Planurile de asigurare socială au fost anunțate într-un discurs de către împărat în anul 1881444. După ce Bismarck a introdus asigurarea medicală pentru muncitori (1883), asigurarea în caz de accidente (1884) și cele de invaliditate și bătrânețe (1889), în 1891 a fost adoptată prima lege de protecție a muncii 445. Măsurile de asistență socială nu erau exclusiv rezultatul politicii lui Bismarck, ci urmau perioadei de depresiune economică declanșate în 1873, care a creat sărăcie și a îngrijorat
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
alt progres la orizont; nici un om care moare nu ajunge pe culmea situată în infinit. Avraam sau țăranii din vechime mureau "bătrîni și sătui de viață" deoarece se aflau în circuitul organic al vieții, deoarece viața le oferise în pragul bătrîneții întreaga semnificație pe care le-o putea oferi, nemailăsîndu-le nici o enigmă pe care să dorească s-o rezolve. Omul civilizat însă, prins în procesul de continuă îmbogățire a civilizației prin gînduri, cunoștințe și probleme, poate să fie "obosit de viață
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
trebuit să fie: Și judecătorii, întrebând-o pe micuță cu cine vrea să stea, aceasta a ales singura figură pe care o cunoaște: doica. Care s-a căsătorit apoi cu Muc cel Mare și toți au trăit fericiți, până la adânci bătrâneți". Mai puțin Moni. Și noi. To be continued, spre exasperarea noastră. 18 martie 2011 Cum o problemă de familie m-a împiedicat să fiu, așa cum scrie pe afiș, moderatorul lansării la Iași a celui mai proaspăt roman semnat de Dan
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mințile și conștiințele. Acest om obișnuit, care cară după sine complexele lumii vechi și nostalgiile organice ale unor vremuri aurorale în care munca decerebrată îi aducea cel puțin satisfacția unei vieți terne, dar lipsită de griji fundamentale, e din ce în ce mai rar. Bătrânețea lui e astăzi tristă și, într-un fel poate nemeritat, devastatoare. Cu pensia ridicolă, cu lumea în care a crezut complet ruinată, cu o speranță de viață abia pâlpâind în sistemul sanitar desfigurat al prezentului, se mai refugiază trist, din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
parte. Cu toate acestea, până atunci el avusese speranța absurdă că timpul avea s-o facă tot mai a lui: niște ochi somnoroși văzuți În fiecare dimineață, un trup care se ofilea alături, În mâinile lui, zi de zi. O bătrânețe senină, cu amintiri. Dar În dimineața aceea, când o văzuse Întorcând fața stropită cu noroi către pod și ridicând pe Îndelete aparatul, În căutarea imaginii drumului cu ghinion pe care Îl lăsaseră În urmă (fotografia acelui Înainte din aritmetica mișcării
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
viață. A doua categorie de jurnale atinge, În multe privințe, specia patologicului. Morbiditatea, plăcerea de a descrie cu mii de amănunte pătrunderea (fizică, psihică) În moarte nu țin neapărat de o vârstă a autorului. Obsesia morții (și a heraldului ei, bătrânețea) se insinuează În pagină, pe care o ocupă cu o agresivitate războinică, sabotând ocupația de bază a scriitorului: După 35 de ani, ești ispitit cu ușurință să pui pe seama vârstei cel mai mic efect al oboselii și chiar să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sinucidere, În care orice echivoc a fost Înlăturat. Pactul cu moartea, un pact aproape faustic, În schimbul căruia ucenicul nu cere Însă nimic, e de o cruzime fără precedent și, ca În puține cazuri, el e dus la Îndeplinire. Drieu detesta bătrânețea cu un soi de oroare metafizică, fără explicații și fără a accepta vreo nuanțare. Iluminarea avută Încă de la șapte ani Îi furnizează, poate, cel mai puternic alibi pentru a Împiedica orice modificare a deznodământului funest. Notațiile sale se Încarcă, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scris destul, iar jurnalul său e o sofisticată operație de a-și motiva lașitatea printr-o scârbă mimată și printr-o detașare abil pusă În scenă. Obsesia sfârșitului se leagă, aproape Întotdeauna, În Jurnal, de refuzul plin de oroare al bătrâneții. Erou dintr-o saga nordică, fascinat de spiritul germanic și de severa lui geometrie, el extinde sentimentul sfârșitului individual la nivelul unei Întregi culturi și al unei Întregi civilizații. N-are importanță cum, știu că viața mea e pierdută. Literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]