10,800 matches
-
Gherasim să desăvârșesc lucrarea aceasta și ferește-mă de furi, de primejdii, de ceasul cel rău, ca să întorc viu, nevătămat, sănătos, coconul cel domnesc părinților săi. Ștefan îngână timid un „Doamne miluiește”. Cu glas mare și grav, oarecum pe nas, călugărul își continuă rugăciunea într-o tonalitate minoră: — Pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, pentru care s-a ridicat această Sfântă Cruce, pomenește pe robii tăi Io Mihai Voievod cel tăiat cu Doamna lui Stanca și coconul lor Petrașco Vodă, precum și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
clopotul cel mare anunța începutul liturghiei. Se îmbrăcă în fugă și trase peste hainele lui caftanul ponosit de poslușnic. Ieși din chilia friguroasă în care se odihnise tocmai când sfinția sa Ioan trecea spre biserică și grăbit se alătură celor doi călugări care-l însoțeau pe arhimandrit. O treaptă, doar o treaptă, în urma arhimandritului păși în pridvor și înălță capul în sus, deși știa că nu se cuvenea ca poslușnic să facă asta, dar el nu era poslușnic, era Ștefan, celui căruia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-a simțit sufletul încălzit de mândrie părintească. „De ce pleacă în gânduri neștiute Ștefan al lui, cu ce i-a greșit?” Își repeta în minte Gherasim întrebarea, întorcând capul spre prinț. Ștefan cu o căutătură absentă răspunse privirii iscoditoare a călugărului, deschise gura să spună ceva, o închise la loc și surprins parcă la vederea disperării din ochii supți, zâmbi la început, apoi râzând cu toată gura, întrebă cu glas tare: — Și cu Leu ce mai este? De ce-i spui măgarului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl fulgeră gândul pe ieromonah, nu vrea să mă rănească spunându-mi adevăratele lui frământări. Îi este milă de mine..., nu-i rău nici așa. Și în mersul liniștit al dobitoacelor sub bătaia blândă a soarelui ce aluneca spre apus, călugărul începu să depene povestea sfântului pustnic și a leului pe care cuviosul l-a vindecat scoțându-i un ghimpe din labă; leul apoi, când sfântul s-a mutat din lumea aceasta, a plâns pe mormântul pustnicului până ce a murit și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cruci și romburi din diferite culori, când stinse când aprinse... Se spunea că pe locul acesta primul lăcaș de închinăciune l-ar fi ridicat un cioban, Bucur, de unde și numele de București, oftă spătarul, amintindu-și de povești auzite de la călugării de la Radu Vodă. Și popa i se păru altfel decât cei pe care-i cunoștea. Slab, înalt, cu fața prelungă, avea în el un fel de sfială cu care-și potrivea glasul în așa fel ca rugăciunea pe care o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doar la ovăzul cailor..., gândea păcătos spătarul, așa că-și făcu semnul crucii, hotărât să urmeze îndemnul preotului și să treacă dincolo la mânăstire ca să guste și el din pâinea îndulcită cu miere și din ulcelele de vin când or cânta călugării: „Bogații vor sărăci și vor flămânzi, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de binele Lui!” În biserica mânăstirii, lume multă, multă, călugări, negustori și, judecând după îmbrăcăminte, femei din toate stările. Masa cu prinoase ținea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din pâinea îndulcită cu miere și din ulcelele de vin când or cânta călugării: „Bogații vor sărăci și vor flămânzi, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de binele Lui!” În biserica mânăstirii, lume multă, multă, călugări, negustori și, judecând după îmbrăcăminte, femei din toate stările. Masa cu prinoase ținea cât pronaosul, peste mormintele ctitorilor, străbunicii spătarului din partea doamnei Ilinca Basarab. Vlădica nu slujise, sta în scaunul episcopal și asculta pomelnicele pe care le citeau pe nas
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pereții văruiți panoplii cu arme turcești, iatagane, sulițe și pumnale, pistoale cu țeava de argint neînchipuit de lungă și scuturi din piele tăbăcită într-un anume fel, semănând cu cele ale bașbuzucilor cu care Mahomed al II-lea cucerise Constantinopolul. Călugărul zări într-o străfulgerare toate acestea, dar și cele două jilțuri din mijlocul odăii, pe care stăteau Constantin Brâncoveanu gol până la cingătoare și beizadea Constantin îmbrăcat într-un fel de cămeșoi de pânză albă. În jurul lor câteva femei cu fețe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într-o odaie ce da cu ferestrele spre miazănoapte. Doamna aduse apă în căni de porțelan, lighene de aramă curate, feșe albe din pânză de in și scamă. Își luă inima în dinți și, atentă, începu să-l ajute pe călugăr. — Prea multă carne vie, oftă dânsa, altfel ar fi fost de folos nițică frunte de tescovină... Vodă îi zâmbi, încuviințând, și-i făcu un semn blând să plece din încăpere. Ea se miră, îi mângâie țeasta rasă pe care părul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se șterse grăbit pe mâini, frecă puțin o palmă de alta, până le încălzi, apoi pipăi îngrijorat fruntea și gâtul voievodului: Credeam că arzi. Brâncoveanu izbucni în râs ca un copil. — Ei asta-i, cum o să ard? N-am nimic! Călugărul privi picioarele cu rănile sângerânde, mâinile cu degetele învinețite și pe piept carnea supurândă, jupuită de pielea carbonizată, și dădu din cap într un fel nelămurit, fără să se înțeleagă dacă nega sau afirma ceva. — Te așteptam, sfinția ta, știam
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acum cred că o să încerc să adorm. — Dormi, măria ta, plângi, țipă, vaită-te, întoarce te în firesc. Nu ești singur. O să încerc să veghez în rugăciune alături de măria ta. Dăruiește-mi încrederea măriei tale. Așa să ne ajute Dumnezeu! Călugărul făcu asupra suferindului semnul binecuvântării și ieși. Din cadrul ușii mai aruncă o privire spre jilțul voievodului său și i se păru că zâmbetul lui nu mai era atât de trist. Nu închise ușa de tot când auzi strigătul lui: — Doamne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să fiu eu primul, taică, nu mă lăsa să fiu eu primul. De lângă el, Radu îl cuprinse pe după umeri și-i șopti blând: N-avea grijă, atunci o să fiu eu înaintea ta, așa se cade că sunt mai vârstnic... Un călugăr îi dădu în mâini lumânarea în timp ce monahul cu patrafir îi apropie potirul de buze. Simți ceva cald cum îi străbate tot trupul. Ridică privirea în sus spre turnul din fața lui, i se păru că la o fereastră întunecată se mișcă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca un oftat șoapta lui Ștefan. De sus de la fereastră, doamna Marica se strădui să nu țipe, să nu plângă în hohote, să nu le răzvrătească acum gândurile. Ultimul fu împărtășit măria sa Io Constantin Basarab, voievod peste toată Țara Românească. Călugării îi binecuvântară. Mai-marele gărzii ienicerești se plecă ceremonios în fața lor și-i rugă să se grăbească. Totul trebuie să se întâmple între prima chemare a muezinilor, cea dinaintea răsăritului soarelui, și cea de a doua chemare, cea de după răsărit. Porniră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
le-au ridicat trupurile Brâncovenilor din piața de la Iali Kiosk și le-au pus laolaltă cu pietroaie în saci de cânepă ca să cadă la fund când le-or arunca în mare, s-a apropiat de căruța mânată de călăi un călugăr bătrân călare pe un măgar și a plătit ca să fie schimbați sacii și să fie azvârliți în Bosfor alți saci, având doar pietroaie. Trupurile voievozilor și cel al lui Ianache Văcărescu în înfricoșată taină au fost purtate cu o luntre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi fost cel firesc, la București ar fi sunat trâmbițele de argint poruncite de Brâncoveanu, pentru că era ziua lui de naștere, împlinea șaizeci de ani, și în același timp și ziua onomastică a doamnei Marica, așa însă, seara târziu, doi călugări greci și un bătrân ieromonah valah și-au împletit rugăciunile așezând în morminte alăturate trupurile celor ce l-au mărturisit pe Hristos refuzând iertarea pe care o mijlocise marele muftiu al Istanbulului în schimbul lepădării credinței strămoșești. Iertare? Ce fel de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grajduri de cai. Caii erau folosiți În desele sale peregrinări spre ținuturile Vasluiului În vremuri de război. Așa numitul "drum domnesc" era prin pădurea Bârnova, trecea prin zona Dobrovățului unde se mai văd și astăzi ruinele unui vechi schit de călugări(vezi Anexa 4). Acest vechi drum care trece aproape de Sanatoriul Bârnova, urca vechiul drum al Țarigradului(drum Împărătesc), parcurs adesea de domni, pașale, și călători străini, care menționează aceste locuri În relatările lor. Cercetătorul dr. Mircea Ciubotaru de la Institutul de
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
să accepte drept adevărate cauzele pe care le imagina pentru a explica forțele exacte pe care le observa ... și că trebuie admirat pentru numărul atât de mare de observații noi și corecte pe care le-a făcut. În anul 1629 călugărul iezuit Niccolo Cabeo (1586-1650) publică Philosophia magnetica, în care comunică descoperirea fenomenului de respingere a corpurilor electrizate. În 1675 fizicianul și chimistul englez Robert Boyle (1627-1691) a descoperit că atracția electrică are loc și în vid, ceea ce confirmă părerea lui
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
a fost uimitor: tot lanțul de oameni a sărit în sus la atingerea polilor buteliei. A repetat experiența la Versailles în fața regelui și a curtenilor cu o companie de 250 de soldați, mai apoi la Chartres cu o procesiune de călugări care formau un lanț de aproape 3 km și toți aceștia au sărit în sus, oferind un spectacol foarte amuzant. Deoarece aparatul venise din Leyda, Nollet i-a dat numele de butelie de Leyda sau butelie de condensație. Experimentator de
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
budismului, cea mai mare instituție non-comunistă din țară. Interdicția de a afișa steaguri religioase cu ocazia celebrării zilei de naștere a lui Buddha a provocat proteste din partea credincioșilor, iar numărul revoltelor a crescut după ce soldații au tras în mulțime. Câțiva călugări îmbrăcați în robe galbene și-au dat foc în fața fotoreporterilor unor agenții internaționale, ceea ce a declanșat ostilitatea opiniei publice locale și mondiale fată de politica americană. Președintele Diem, al cărui guvern se bucura de sprijinul nostru, a declarat legea marțială
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
un valah, un moldovean, un transilvănean ce este: "Eù sunt Rumânù " va răspunde imperturbabil; "Ego sum Romanus", spuneau strămoșii săi. Eu sunt roman; mândru răspuns, semn al unei naționalități energice. În ajutorul păstrării limbii române a venit un sprijin eficient. Călugării Chiril și Metodiu, pe care calendarul grec îi așază în rândul sfinților, au fost trimiși din Constantinopol în secolul al IX-lea de către împăratul Mihai al III-lea și patriarhul Photius pentru a converti la creștinism popoarele riverane ale Dunării
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
treabă mult mai scumpă de-atât; trebuie câștigat sprijinul patriarhului de la Constantinopol, adeziunea Porții, a conducerii și a diplomației, care își are propriile interese. Candidatura la cârja de mitropolit cere sacrificii enorme. Iată un fapt care susține cele spuse. Un călugăr de origine destul de bună, căruia i se contestă chiar calitatea de român, s-a ridicat de la cele mai de jos etaje culinare la cea mai înaltă demnitate ecleziastică. Intrat ca bucătar într-o mare mânăstire, s-a făcut remarcat de către
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
tânărului cuplu, dar mâna care o oferă se ascunde mai bine sub nor. Capitolul 4 Mănăstiri Trebuie vizitate pentru a cunoaște bine țara • Primele împrejurări ale întemeierii lor • Delapidarea mănăstirilor zise închinate • Bunurile mănăstirești ocupă trei cincimi din teritoriu • Câțiva călugări învățați • Alegerea așezărilor • Mănăstiri de femei • Ospitalitatea Mănăstirile au o înfățișare cu totul deosebită; călătorul care nu le-a vizitat nu se poate lăuda că ar cunoaște țara și nici că o descrie în întregime 92. Cele mai vechi mănăstiri
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
tuturor veniturilor. Astfel că existau, foarte de curând, două feluri de mănăstiri: 1. cele numite naționale, ale căror venituri se folosesc în interiorul țării; 2. cele numite închinate, ale căror venituri erau trimise în străinătate și așa de bine monopolizate, încât călugării greci își aveau proprii egumeni (economi) acasă. Sumele care ieșeau astfel din Principate și de care era sărăcită anual visteria statului sunt evaluate la mai mult de 15 000 000 de franci. În asentimentul tuturor, se protesta sus și tare
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
000 000 de franci. În asentimentul tuturor, se protesta sus și tare împotriva unei spolieri nedrepte, urzite și continuate în timp cu o îndemânare nemaipomenită, împotriva textului formal al actelor de ctitorire. Nu o dată încercă țara să se elibereze. Dar călugării străini invocau îndelunga posesiune și contau mai ales pe ajutoare puternice la Sankt Petersburg și Constantinopol. Era o chestiune dificilă, în pofida dreptului evident al Valahiei și al Moldovei. Adunarea legislativă a tranșat-o prin votul său din 12 decembrie 1863
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
popilor; greșeala nu le poate fi imputată lor, iar vina le aparține în întregime instituțiilor. Cu o bună întrebuințare a veniturilor mănăstirilor, administrația va face să înceteze când va dori sărăcia lucie a preoților mireni și neștiința popilor și a călugărilor. Totuși, așa cum e, clerul îi este superior grosului națiunii; dacă popa nu e decât cel dintâi țăran din satul său, cel puțin știe citi și merge în fruntea turmei. Cu atât mai mult se află în această situație personalul mănăstirilor
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]