6,191 matches
-
așteptau să le vină rândul la moară să-și macine grânele. La întrebarea contesei Leopoldina legată de țărani și animale, morarul i-ar fi spus că satul nu are pășune, pentu acest motiv țăranii țin animalele priponite la care și căruțe. Contesă a dat porunca că suprafață de lunca și izlaz a cărei stăpâna era, să fie trecută cu moară pe numele morarului, iar țăranii care macină la moară să lase animale la păscut. Ulterior poruncii date de către contesă, în anul
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
Vf. Caraiman, iar restul materialelor, cu funicularul Fabricii de Hârtie Bușteni. Funicularul a transportat piesele pe Valea Jepilor până în Cantonul Schiel - pe Platoul Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu caii și măgarii până în vârful Caraiman. Deoarece numărul căruțelor din zonă era insuficient, o bancă a acordat un credit cu dobândă mică pentru achiziționarea altora. Drumul era anevoios, o căruță neputând face într-o săptămână mai mult de două-trei transporturi. Pentru punerea la dispoziție a propriilor atelaje, căruțașii - dintre
Crucea Eroilor Neamului () [Corola-website/Science/300170_a_301499]
-
pe Platoul Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu caii și măgarii până în vârful Caraiman. Deoarece numărul căruțelor din zonă era insuficient, o bancă a acordat un credit cu dobândă mică pentru achiziționarea altora. Drumul era anevoios, o căruță neputând face într-o săptămână mai mult de două-trei transporturi. Pentru punerea la dispoziție a propriilor atelaje, căruțașii - dintre care memoria localnicilor păstrează și astăzi numele celor din familia Clinci, din Sinaia - erau plătiți cu bani, câteva brațe de fân
Crucea Eroilor Neamului () [Corola-website/Science/300170_a_301499]
-
a Transilvaniei din 1769-1773 (Secțio 139) localitatea apare sub numele de „"Miriszló"”. La sud-est de sat pe harta este însemnată cu ""Saltz-Niederlaag"" stația de încărcare pe plute a sării aduse de la Salina Turda. Transportul sării de la Turda se făcea cu căruțe cu cai (10-30 blocuri de sare încărcate într-o căruță, în funcție de starea căruțelor și a căilor). De aici sarea era transportată pe râul Mureș spre Banat și Ungaria de sud. În extravilanul sudic al satului este notat cu ""Gericht"" locul
Mirăslău, Alba () [Corola-website/Science/300252_a_301581]
-
de „"Miriszló"”. La sud-est de sat pe harta este însemnată cu ""Saltz-Niederlaag"" stația de încărcare pe plute a sării aduse de la Salina Turda. Transportul sării de la Turda se făcea cu căruțe cu cai (10-30 blocuri de sare încărcate într-o căruță, în funcție de starea căruțelor și a căilor). De aici sarea era transportată pe râul Mureș spre Banat și Ungaria de sud. În extravilanul sudic al satului este notat cu ""Gericht"" locul unde în trecut delicvenții condamnați erau pedepsiți corporal pentru fărădelegile
Mirăslău, Alba () [Corola-website/Science/300252_a_301581]
-
sud-est de sat pe harta este însemnată cu ""Saltz-Niederlaag"" stația de încărcare pe plute a sării aduse de la Salina Turda. Transportul sării de la Turda se făcea cu căruțe cu cai (10-30 blocuri de sare încărcate într-o căruță, în funcție de starea căruțelor și a căilor). De aici sarea era transportată pe râul Mureș spre Banat și Ungaria de sud. În extravilanul sudic al satului este notat cu ""Gericht"" locul unde în trecut delicvenții condamnați erau pedepsiți corporal pentru fărădelegile lor (inclusiv prin
Mirăslău, Alba () [Corola-website/Science/300252_a_301581]
-
însemnat decizii grele pentru vitorul lor. Marea vânzare a satelor și pământurilor lor, nu le m-ai stă acum nimic în drum. După mai puțin de zece ani de la înființarea ei, comuna Sagu a fost vândută, cu om, cal și căruță, celui care a plătit mai mult. Noii domni și proprietari au fost în 1781, baronii Ștefan Atzel și Ignat Vörös. Acest lucru a fost desigur o cădere gravă înapoi în feudalism și este cu atât mai uimitor pentru că noul kaiser
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
situat pe locul următoarelor case : În grădina caselor cu nr 214 (acum cămin) până la casa cu nr.287 și în locul caselor 304 -315, iar în locul casei cu numarul 315 a fost un beci foarte mare, unde puteai să intri cu căruță. În 1924 castelul care avea și un parc exotic, a fost dărâmat și pe acel loc s-au construit casele de acum. Cu anexarea Banatului la România și în Sagu s-a impus Legea agrara (1922-1925). Pentru această au fost
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
băieți tineri, au ajuns pe frontul de est. După acordul din 1943 între România și Germania, multi dintre sagani (care erau toți de etnie germană) au fost scoși din armată română și au ajuns în Wehrmacht-SS. În comuna, căi și căruțele au fost luate și folosite pentru război. Pământurile, lucrul cel m-ai greu , au fost prelucrate în această perioadă de femei și copii. Pentru România, al doilea război mondial a luat sfârșit în 23 august 1944. Pentru comunitatea germană, avea
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
fost: Oros (Vasile?) și Săvan (Ion?). În 1952, clădirea în care școală funcționează și în prezent a fost construită din piatră de calcar. Materialul de construcție a fost scos din cariere improvizate ("din Podul Rotund "și "Vaceni") și transportat cu căruțele de săteni. Administrația de atunci a repartizat fiecărei familii o cantitate de piatră de 2 m, pe care era obligată să o trensporte la clădirea ce se zidea. Lucrările de construcție au fost finanțate de către Stat. Clădirea are două săli
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
și 156 de case, după cum notă revizorul școlar N. D. Spineanu: „Ocupațiunea locuitorilor este agricultură și creșterea vitelor. Calitatea pămîntului este de mijloc. Aici se cultivă și pomi mulți. Ei posedă 31 de pluguri, 68 de care cu boi, 5 căruțe cu cai și 112 stupi ”. În anul 1906 în sat existau 200 familii, așa cum se poate observa din consultarea Chestionarului întocmit pe acest an. Actualmente comună cuprinde un numar de 15 sate care au fost grupate, de-a lungul vremii
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
cele mai vechi meserii se mai păstrează, dar vechile mori sunt înlocuite cu altele moderne, electrice. Acolo unde este piuă și ștaeză, este și moară, aceste industrii țărănești dezvoltându-se împreună. Prin rotărit se înțelege prelucrarea tuturor pieselor care alcătuiesc căruța. Execuția roții este destul de complicată, meseria căpătând această denumire. Dulgheria este tot o meserie foarte veche, datând din perioada feudală. Fiecare gospodar știa să-și lucreze singur casa, începând cu tăierea , cioplirea și fasonarea lemnului din pădure și terminănd cu
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
părțile limitrofe Gergelyvesze și Limbus, localitățile Gălăuțaș și Filpea, iar la Borsec, teritoriile Árkoza și Bikafő. Documentul sus menționat, constată despre meșteșug și comerț: Sunt în sat 2 fierari - 1 tâmplar - 2 croitori, toți gospodari, se pricep să-și facă căruțe, deoarece și au destule lenme.” „Sunt în sat 3 prăvălii, în care se vând mărfuri de bagatele.” După aproape o sută de ani, în 1910, din 6206 de louitori, doar 144 se ocupau cu meștușugurile și comerțul. Îngreunat de calitățile
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
principal se oprește în Bărăștii Iliei, fără să mai meargă spre alt sat. La vărsarea Pârâului Corbului în Valea Bărască pe malul stâng al acestuia există amenajat un drum pe care se poate merge pe jos (=celnic), cu calul, carul, căruța, mașina de teren, până la șaua de lângă Țuclă, se coboară pe Petriceaua (o culme de deal cu pantele de aprox. 45 grade) până la satul Furcșoara (aproximativ 5km distanță). La vărsarea Pârâului Cișerii (Valea Oneștilor) în Valea Bărască, pe lângă acesta se face
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
loc de netrecut. După 1900 Stenii au fost (puscați) dinamitați, sa tăiat drum prin pornituri, sa început amenajarea văii și a drumului pe vale, fiind necesar la: - transportul lemnelor în cantități industriale de la Naltu (tăierile și transportul cu caru sau căruța până la Brănișca au durat zeci de ani), - accesul sătenilor, - transportul calcarului marmorean de la cariera din sat. Notă 4-Odată cu începerea lucrului "la pădure" a început și o creștere demografică mult mai mare față de celelalte perioade prin venirea în sat a
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
comunală servind ca prăvălie și primărie. Între 1850-1860 s-a mai clădit de săteni un local de cârciumă, mai bine zis han compus din 9 camere, pivniță în 3 despărțituri și un grajd cu șură care adăpostea până la 20 de căruțe. S-a clădit apoi localul de vamă compus din două clădiri sau cu două fațade, din care una servea ca locuință la cei doi funcționari principali iar a doua oficiilor de vamă. Pe lângă acestea un grajd, o șură, o fântână
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
țineau și mărfurile de contrabandă. Separat, peste drum, s-a mai ridicat un hambar din lemn, cu uși mari, în care se dezinfecta lâna de oi care trecea pe aici și lua drumul apusului prin Brașov, caravane între 20-50 de căruțe odată. Toate acestea, clădite sub patronajul Composesoratului (asociație de proprietari de păduri) pe terenuri aparținătoare acestuia, s-au distrus fără nici o urmă în războiul din 1914-1918. Până în anul 1848, an de frământări sociale, satul Poiana Sărată era compus numai din
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
care o aveau în proprietate cuprindea o diversitate mare de soiuri: fag, frasin, paltin, molid, etc., care se utilizau ca lemn de foc sau în construcțiile de case. Meșterii în prelucrarea lemnului pentru confecționarea uneltelor gospodărești ( juguri, oiști, loitre la căruțe, sănii, etc.) erau locuitorii din cătunul ,Valea lui Ion”, o vale paralelă cu satul Livadia, pe dealul din apropiere. Acești oameni erau numiți ,bănieși”,denumire care exprima specificul meseriei pe care o practicau ca producători de unelte agricole și de
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
analfabeți și mult mai înapoiați cultural. Membrii celor două familii erau cinstiți și erau ajutați de săteni cu obiecte de îmbrăcăminte sau produse alimentare. Ambele familii de fierari executau toate uneltele din fier pentru uz gospodăresc (coase, sape, componente ale căruțelor, etc.). De asemenea unul dintre rezultatele principale ale muncii fierarilor era ,potcovirea cailor” cu potcoave confecționate de ei sau din comerț. În atelierele de fierărie se găsea o forjă (cu lemne sau cărbuni ) și o nicovală pe care se prelucra
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
se ,văruia” de două ori pe an (la Paște și la Crăciun), care era în acelaș timp o curățenie și dezinsecție totală. Gospodăria individuală mai avea în plus construcțiile: șura cu două grajduri, iar în mijlocul curții locul unde erau parcate căruța sau batoza (pentru treierat grâul). În secolul XIX , în curtea cu pământul bătătorit a șurii se făcea ,îmblătitul” grâului, treerarea manuală a grâului. În podurile șurii și deasupra grajdurilor se introducea fânul, nutrețul animalelor în timpul iernii. Șura era construită la
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
lână, albe sau colorate, folosite pentru acoperit în timpul somnului noaptea, - primură - panglică, - proboade - basmale, - proțap - piesă de la car, - pupi - plăcintă la tigaie, - rozosin - violet, - rudă - axă din lemn de cca. 2 m legată de partea din față a carelor și căruțelor, care separau caii și boii, era elementul principal de tracțiune al atelajului, - săpăligă - sapă mică, - scarpeti - papuci de casă din postav, - sfetăr - jerseu, flanea, - sicrini - ladă de zestre, - spată- componentă a războiului de țesut, - spetează - piesă dreptunghiulară de cca. 50
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
altfel actualele generații de săteni nu-și mai duc oile și vitele la munte, părăsind pur și simplu aceste obiceiuri. Puțini țărani actuali se mai duc iarna la pădurea de lângă sat să-și aducă lemne cu „tânjala" sau cu carul ( căruța ), preferând cumpărarea de la pădurari sau de la sătenii din satele de sub munte „descurcându-se" în stil modern. Spre deosebire de sătenii din alte sate (din jur și din țară) „livedenii" de azi păcătuiesc față de generațiile anterioare prin renunțarea în folosul statului (a ocoalelor
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
În ceea ce privește animalele, majoritatea gospodăriilor au maxim 1-2 vaci și viței, boi nu mai sunt, iar oi numai la unele gospodării (puține) au între 10-20 de capete. În schimb foarte multe gospodării și-au cumpărat 1-2 cai, și s-au refăcut căruțele dispărute după colectivizare. Tot mai mulți săteni din Livadia S-au înmulțit „crâșmele" în ambele sate, au apărut chioșcuri de vânzare a pâinii. Sătenii deși au grâu și-l pot măcina la morile electrice (cele vechi din sat cu ciutură
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Pe vremuri, pe când nu exista economia de piață, cu toate că erau lucrate toate pământurile agricole, recolta de porumb ajungea la puțină lume de la un an la altul. Astfel a luat naștere o nouă ocupație specifică oarecum cășiunenilor, anume cărăușia. Cărăușii aveau căruțe legate în fier, cu cai robuști, alții cu boi în jug, și cutreierau satele ținuturilor din jur a Transilvaniei, a Moldovei și Basarabiei, și a Munteniei, cărând diverse mărfuri din zone îmbelșugate în zone unde nevoia lor este mult simțită
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
a fost cândva, în timp ce orașul Onești ține iarmaroc săptămânal, tot timpul anului, în fiecare zi de sâmbătă. În urmă cu sute de ani, drumul ce lega moșia Cașin de cea a Oneștiului nu era asfaltată, iar mijloacele de transport erau căruțe, șarete și calești trase de cai. Astfel parcurgerea acestui drum dura ore bune, mai ales când ploua, zona pârâului Cuciur făcând mari probleme cu glodul rezultat. În urmă cu mai bine de 10 ani, pe când asfaltul exista dar foarte deteriorat
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]