6,257 matches
-
Ciuleandra este un roman scris de Liviu Rebreanu. Preocuparea pentru analiză și pentru explorarea în profunzime a psihicului uman se adâncește în romanul “Ciuleandra” (1927), pe care canonul critic îl plasează de obicei în umbra capodoperei “Pădurea spânzuraților”, deși sunt comparabile prin insolitul abordării. Receptarea critică din epocă a privilegiat ”Pădurea spânzuraților” din mai multe motive: tema nouă a războiului, problematica majoră (drama națională), complexitatea personajului și deplasarea
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
ediții ale Anuarului pontifical nu mai apare decât unul singur cu o notă explicativă. Tot lipsită de temei este considerată de istorici și tradiția care susține că el ar fi hirotonit pentru Roma 25 de preoți. Numele lui figurează în Canonul Roman al Liturghiei (Rugăciunea Euharistică I) alături de cel al lui „Lin, "Anaclet", Clement, Xist, ...”
Papa Anaclet () [Corola-website/Science/302647_a_303976]
-
câte le primește, le mărturisește și le crede dânsa și mai ales acele patru puncturi, în carele ne vedem până acuma a fi osebiți...” După ce arată că așteaptă aceleași privilegiuri de care se bucură “cei de ritul latinesc, după Sfintele Canoane și privilegiurile de fericiți răposații crai ai Ungariei date”, “Manifestul” a fost semnat de episcopul Athanasiu și de 54 protopopi reprezentanți a 1640 preoți (după episcopul Ioan Inocențiu Micu-Clain, iar după cronicarul Nilles, 1563). Printre ei și Ioan din Hunedoara
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Prima evanghelie din canonul creștin (prima evanghelie din Noul Testament în ordinea scrierii fiind cea după Marcu) are, chiar în cele mai vechi manuscrise, atribuirea: „după Matei”. Tradiția creștină consideră că această scriere a fost scrisă de Matei, fost vameș, devenit apostol al lui Isus
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
este ca poziție a doua evanghelie în canonul Noului Testament, publicată anonim; în manuscrisele antice poartă inscripția «după Marcu». Ea este astfel o scriere pseudonimă. Această evanghelie nu susține că ar fi fost scrisă de martori direcți la evenimentele relatate. Faptul că evanghelia după Marcu este cea mai
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
cf. "Epistola 25", PL. 98, col. 367). S-a străduit și pentru unificarea liturgiei romane cu cea galicană, trimițând în acest sens chiar suveranului un exemplar al "Sacramentariului Gregorian" (pe la 780), așa cum deja în 774 i-a înmânat "Culegerea de Canoane" a lui Dionisie cel Mic (sau mai corect spus: "cel Smerit"). Influența papei Adrian I asupra bisericii din Spania a fost, eminamente, disciplinară și doctrinală. Într-una din scrisorile sale „"ad Egilas"” (PL 98, coll. 333 și 346) el tratează
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
Părinții Conciliari. Acest Conciliu, datorită faptului că a fost format numai din episcopi orientali (cei occidentali nu au fost invitați) a fost rău văzut de Carol cel Mare și de teologii săi. În plus, traducerea latină a actelor sale (a canoanelor), făcută din porunca lui Adrian I, a fost foarte defectuoasă. Astfel cuvântul grecesc προσκύνήσις, care înseamnă "venerație", fost tradus cu "adorație", ca și cum conciliul ar fi definit adorarea icoanelor. Din inițiativa și sub controlul regelui Carol cel Mare, un grup de
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
ceea ce nu îi permite să intre în Biserica Anglicană. Crescută în credința ortodoxă, pe care și-a păstrat-o și după mariajul cu ducele de Edinburgh, ducesa Maria Alexandrovna nu a dorit o căsătorie între veri primari, lucru interzis de canoanele ortodoxe. Este posibil ca ea să fi avut și unele rațiuni politice, în sensul încercării de a realiza o atenuare a tensiunilor dintre Rusia, țara ei maternă, și România pe subiectul Basarabiei. În 1889 tatăl său, la presiunile reginei Victoria
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
papa pentru un mandat de cinci ani. Funcțiile juridice sunt conduse de trei tribunale — Signatura apostolică, Rota romană și Penitențieria apostolică, care sunt de asemenea arma juridică a Sfântului Scaun (a se vedea mai jos). Sistemul legal este bazat pe canon sau dreptul ecleziastic; dacă dreptul canonic nu este aplicabil, legile speciale ale teritoriului se aplică, de obicei modelate după prevederile italene. Vaticanul are propriul oficiu poștal, supermarket, bancă (bancomatele sunt singurele din lume care folosesc limba latină), stație feroviară, centrală
Politica Vaticanului () [Corola-website/Science/303283_a_304612]
-
atât o teorie cât și o practică religioasă. În sens isihast, teologia nu este numai un discurs despre Dumnezeu, este în același timp și un mod de viață creștin. Teolog este cel care nu rămâne la a cunoaște dogma și canoanele, ci mai ales le practică, trăind el însuși în Iisus Hristos. Astfel, în Isihasm creștinismul este în primul rând "experiență". Isihasmul consideră că Dumnezeu poate fi cunoscut, deoarece omul este părtaș la energia divină increată, adică la harul lui Dumnezeu
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
muzicanți) iar în ritualul de cult al egiptenilor ocupă un loc de prim ordin. Există apoi o muzică pentru regii evrei și faraonii egipteni care întregea ceremonialul palatelor. Se menționează și o muzică populară a oamenilor de rând, neîngrădita în canoane rigide, în care se cântă dorul și elanul, dar și starea de sclavie, de robie la care erau supuși. Dintre instrumentele folosite, unele fiind comune cu ale altor culturi, se desprinde "harpa egipteană", de o anumită construcție, și "lira" în
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
acea vreme. De asemenea, fiecare episcop a avut voie să ia cu sine doi preoți și trei diaconi, situație în care numărul total al participanților a fost semnificativ mai important. Tot cu acest prilej s-au adoptat și 20 de canoane care s-au referit la (pe canoane): Mărturisirea de credință a celor 318 Părinți prezenți în Conciliu. Se pare că episcopii participanți ar fi elaborat și o scrisoare către egipteni. Sinodul I ecumenic prezintă o deosebită importanță prin aceea că
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
avut voie să ia cu sine doi preoți și trei diaconi, situație în care numărul total al participanților a fost semnificativ mai important. Tot cu acest prilej s-au adoptat și 20 de canoane care s-au referit la (pe canoane): Mărturisirea de credință a celor 318 Părinți prezenți în Conciliu. Se pare că episcopii participanți ar fi elaborat și o scrisoare către egipteni. Sinodul I ecumenic prezintă o deosebită importanță prin aceea că a fost prima adunare a episcopilor din
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
ei deschise și pline de har fac să fie îndrăgită de spectatori. Elisabeta este încoronată în 15 ianuarie 1559. În acea vreme nu exista încă un arhiepiscop de Canterbury. Episcopii mai bătrâni refuză să participe la ceremonie(socotită ilegitimă după canoanele bisericii deoarece este protestantă), iar Elisabeta este încoronată la Westminster Abbey de episcopul de Carlisle, o figură puțin importantă, iar comuniunea este celebrată de capelanulul ei personal pentru a evita să fie celebrată cu ritualul catolic. Încoronarea Elisabetei va fi
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
o conversație animată dintre un tânăr și un bătrân într-un autobuz din Hong Kong, care a fost discutată masiv în emisiunile de televiziune. Alt clip care a primit o atenție deosebită este "Chitaristul", în care o piesă de muzică barocă, "Canonul" de Johann Pachelbel, este interpretată la o chitară electrică. În videoclip nu se indică numele interpretului. Dar, abia după ce a fost vizualizat de milioane de ori, ziarul New York Times i-a dezvăluit totuși identitatea, fiind vorba de Jeong-Hyun Lim, un
YouTube () [Corola-website/Science/304518_a_305847]
-
a style of composition, rather than fixed structure. Though there are certain established practices, în writing the exposition for example, composers approach the style with varying degrees of freedom and individuality. Prin fugă se înțelegea la sfârșitul secolului XIV un canon ajungând în secolul XV să fie considerată o imitație. De abia în secolul XVII fugă primește actualul ei sens. Originea fugii o găsim în evoluția diferitelor forme polifone și în special, a motetului vocal și a ricercarului instrumental. Compozitorul care
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
cele patru rugăciuni euharistice (anafora) ale liturghiei romano-catolice. Până în 1969 a fost singura rugăciune euharistică a liturghiei latine. Liturghia se împarte în "Liturghia catehumenilor" ("Liturghia cuvântului"), care are drept element principal lecturile biblice, și "Liturghia euharistică", ce cuprinde rugăciunea euharistică (canonul, anafora), împărtășania și încheierea. Canonul (numit astfel deoarece de timpuriu a ajuns la o formă fixă, obligatorie) este punctul culminant al unei Liturghii, cuprinzând laudă adusă lui Dumnezeu Creatorul, invocarea Duhului Sfânt asupra pâinii și a vinului, apoi, în centrul
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
ale liturghiei romano-catolice. Până în 1969 a fost singura rugăciune euharistică a liturghiei latine. Liturghia se împarte în "Liturghia catehumenilor" ("Liturghia cuvântului"), care are drept element principal lecturile biblice, și "Liturghia euharistică", ce cuprinde rugăciunea euharistică (canonul, anafora), împărtășania și încheierea. Canonul (numit astfel deoarece de timpuriu a ajuns la o formă fixă, obligatorie) este punctul culminant al unei Liturghii, cuprinzând laudă adusă lui Dumnezeu Creatorul, invocarea Duhului Sfânt asupra pâinii și a vinului, apoi, în centrul ei, relatarea Cinei de taină
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
vinului, apoi, în centrul ei, relatarea Cinei de taină a lui Isus Cristos împreună cu apostolii, care, în ritul roman, înseamnă și preschimbarea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Cristos, și diferite rugăciuni de mijlocire. Unele rugăciuni ale Canonului datează de foarte timpuriu, după cum dau mărturie unele referiri din scrieri ale Părinților Bisericii. Structura canonului și ordinea rugăciunilor care îl alcătuiesc, s-a format treptat de-a lungul veacurilor, ajungând la forma de astăzi în secolul al VII-lea
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
în ritul roman, înseamnă și preschimbarea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Cristos, și diferite rugăciuni de mijlocire. Unele rugăciuni ale Canonului datează de foarte timpuriu, după cum dau mărturie unele referiri din scrieri ale Părinților Bisericii. Structura canonului și ordinea rugăciunilor care îl alcătuiesc, s-a format treptat de-a lungul veacurilor, ajungând la forma de astăzi în secolul al VII-lea, de când a rămas, practic, neschimbat. La început Liturghia avea o formă fixată în scris, preotul putând
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
Hipolit din Roma (sec. III) este cel mai vechi document în care se dau informații despre textul rugăciunii euharistice (la această dată însă, doar cu titlul de recomandare, fără obligativitatea de a o recita întocmai). Prima mare cotitură în istoria Canonului roman este introducerea limbii latine în cult. La început, creștinii foloseau, și la Roma, limba greacă în cult (greaca era, oricum, limbă uzuală în întreg Imperiul roman, inclusiv la Roma). Creștinii din Nordul Africii sunt primii care au introdus latina
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
au introdus latina în cult. La Roma se pare că Papa Victor I (190-202) este primul care a folosit-o. În limba greacă au rămas, în liturghie, invocațiile "Kyrie eleison" și cântarea "Hagios ho Theos" din Vinerea Mare. În privința ordinii rugăciunilor Canonului roman se întâlnesc mai multe variante de-a lungul timpului. Însă, în vremea papei Grigore I cel Mare (590-604), Canonul roman era fixat cu structura și ordinea rugăciunilor de astăzi. Începând din secolul al X-lea, a existat tendința generală
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
În limba greacă au rămas, în liturghie, invocațiile "Kyrie eleison" și cântarea "Hagios ho Theos" din Vinerea Mare. În privința ordinii rugăciunilor Canonului roman se întâlnesc mai multe variante de-a lungul timpului. Însă, în vremea papei Grigore I cel Mare (590-604), Canonul roman era fixat cu structura și ordinea rugăciunilor de astăzi. Începând din secolul al X-lea, a existat tendința generală de a aduce adăugiri și modificări Liturghiei, ducând și la adăugiri la unele rugăciuni ale Canonului. Conciliul din Trento (1545-1563
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
I cel Mare (590-604), Canonul roman era fixat cu structura și ordinea rugăciunilor de astăzi. Începând din secolul al X-lea, a existat tendința generală de a aduce adăugiri și modificări Liturghiei, ducând și la adăugiri la unele rugăciuni ale Canonului. Conciliul din Trento (1545-1563) a restrâns această tendință și a dispus menținerea canonului în forma tradițională. Liturghierul roman publicat în 1570, în urma Conciliului, a cunoscut numeroase reeditări de-a lungul timpului, Canonul rămânând însă neschimbat până în 1969. Reforma liturgică de după
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
de astăzi. Începând din secolul al X-lea, a existat tendința generală de a aduce adăugiri și modificări Liturghiei, ducând și la adăugiri la unele rugăciuni ale Canonului. Conciliul din Trento (1545-1563) a restrâns această tendință și a dispus menținerea canonului în forma tradițională. Liturghierul roman publicat în 1570, în urma Conciliului, a cunoscut numeroase reeditări de-a lungul timpului, Canonul rămânând însă neschimbat până în 1969. Reforma liturgică de după Conciliul Vatican II (1962-1965) a făcut ușoare modificări ale Canonului (mai ales în privința
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]