7,540 matches
-
pe care a înființat- o și al cărei redactor șef va fi până în decembrie 1936, și colaborator până în 1939. Opera lui este formată din poezii, câteva poeme și puține epigrame. Poeziile sunt grupate în plachete „Melodii proletare”. Pentru a ocoli cenzura regală îi schimbă denumirea în „Poezii” 1937, iar poetul este arestat timp de o lună. Poeziile din ediția 1937, care s-au pierdut, sunt poezii de stepă, de iubire și sociale, ultimele formând obiectul cenzurii regale și confiscării. Până la decesul
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Melodii proletare”. Pentru a ocoli cenzura regală îi schimbă denumirea în „Poezii” 1937, iar poetul este arestat timp de o lună. Poeziile din ediția 1937, care s-au pierdut, sunt poezii de stepă, de iubire și sociale, ultimele formând obiectul cenzurii regale și confiscării. Până la decesul pe front, poetul, deși n-a făcut politică în viață, a fost sub observația continuă a siguranței române. Poezia lui s-a bucurat de o apreciere pozitivă. A făcut parte din Uniunea scriitorilor, iar critica
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
cimitirul din Sabasa, în noiembrie '90... Amintirile cu el sunt vii, de la prima întâlnire (era, cred, în toamna anului 1984, la Casa Sadoveanu de la Mănăstirea Neamț, unde își prezenta prima carte, "Furtunile memoriei", în acel an apărută, acuzând public intervențiile cenzurii în texte) și până la ultima (în vara anului 1990, după mineriade, când am fost împreună la un meci de fotbal, Ceahlăul Tighina Bender, țin minte). Îl vedeam mai des în 1988-89, în serile când, după ce mergeam la cantina liceului, vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Aurel îmi plăcea să-l vizitez la Borca, atunci când nu venea el la cap de săptămână în Piatra Neamț, mereu atras de tăria sa morală într-o perioadă când, încă nedebutați în volum, puteam fi ispitiți de-a face compromisuri cu cenzura comunistă. Tot de acolo provenea mai tânărul poet Radu Florescu, care-l continuă pe Aurel. Iar La Târgu-Neamț i-am cunoscut pe Daniel Corbu și Nicolae Sava, cu care am născocit ideea Colocviilor de poezie la care am participat an
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și Vasile Vlad. Antimodelele m-au influențat într-un fel mai mult decât modelele. Antimodelele au fost multe. Aș putea înșira aici o întreagă listă. Dar ce rost mai are să răscolim cenușa unui timp mort? Cât de mult au modificat cenzura și "comandamentele" vremii, de până în '89, destinul tău de scriitor? Am auzit un distih, ironic, care zicea: "Dă-ne Doamne-o dictatură,/ Ca să facem iar cultură...!". Chiar crezi că există o relație între dictatură și "fuga în cultură"? Comandamente nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
șansa și neșansa generației noastre. Nu ne-am compromis, dar am trăit la marginea societății. Din punct de vedere social, nu ne-am putut maturiza. Am rămas niște idealiști. Din acest punct de vedere putem fi considerați "generația pierdută". În ce privește cenzura, sigur aceasta a funcționat, dar, judecând retrospectiv, nu era chiar de netrecut. Existau momente în care cenzura devenea mai blândă. Sigur, că te afecta. Dar pe de altă parte te și stimula. În sensul că trebuia să-ți construiești în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de vedere social, nu ne-am putut maturiza. Am rămas niște idealiști. Din acest punct de vedere putem fi considerați "generația pierdută". În ce privește cenzura, sigur aceasta a funcționat, dar, judecând retrospectiv, nu era chiar de netrecut. Existau momente în care cenzura devenea mai blândă. Sigur, că te afecta. Dar pe de altă parte te și stimula. În sensul că trebuia să-ți construiești în așa fel discursul încât mesajul să nu fie la suprafață. Dezvolta imaginația poetică. În plus, aveai și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
te și stimula. În sensul că trebuia să-ți construiești în așa fel discursul încât mesajul să nu fie la suprafață. Dezvolta imaginația poetică. În plus, aveai și satisfacția că ai reuși să treci prin furcile caudine ale ideologiei comuniste. Cenzura nu funcționa după un criteriu foarte clar. Erau momente când controlul devenea extrem de drastic. Dar erau și momente când porțile cenzurii se deschideau neașteptat. Trebuia să prinzi acest moment. Eu am avut norocul să trec prin ele aproape nevătămat. Sigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dezvolta imaginația poetică. În plus, aveai și satisfacția că ai reuși să treci prin furcile caudine ale ideologiei comuniste. Cenzura nu funcționa după un criteriu foarte clar. Erau momente când controlul devenea extrem de drastic. Dar erau și momente când porțile cenzurii se deschideau neașteptat. Trebuia să prinzi acest moment. Eu am avut norocul să trec prin ele aproape nevătămat. Sigur, mi-au fost cenzurate 10-15 poezii și anumite sintagme au suferit transformări. Atunci mi s-a părut a fi o crimă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ci și o problemă sociologică: eram mulți tineri care scriam și, în România congelată de comunism, nu eram lăsați să publicăm, nu aveam spațiu și drept de-a publica. Nu lumea literară ne împiedica să intrăm în revistele existente, ci cenzura care era făcută acestor reviste. Așa că noi ne-am adunat în generație și pentru a forța ușile, pentru a obține spațiu de publicare, accesul în reviste, în edituri... Îi citesc și îi admir pe mulți dintre colegii mei de generație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
toți răsar ca ibovnici ai formei, fani ai autonomiei esteticului, spirite dezincarnate, chiar de-au fost auxiliari zeloși ai diverselor Puteri Puturoase, simple persoane de sprijin ale Organelor Subventrale, semnatari de condamnări la moarte, paraziți ai Fondului Literar, maeștri ai cenzurii, autocenzurii și întrecenzurii sau cobzari ai unor meschine interese. Sadoveanu, mie, nu mi se ivește complet, nici Arghezi de altfel, în absența corozivelor pagini ce un Pamfil Șeicaru sau un Virgil Ierunca au însăilat în marginea versatilității lor multilaterale. Meargă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
biografia se împletesc incredibil de strâns. Dacă n-ai fi fost scriitor, ce ți-ar fi plăcut să faci pe lumea asta? Spuneam într-un vers: "oricând ar fi ieșit din mine altceva decât sunt". Cât de mult au modificat cenzura și "comandamentele" vremii, de până în '89, destinul tău de scriitor? Am auzit un distih, ironic, care zicea: "Dă-ne Doamne-o dictatură,/ Ca să facem iar cultură...!". Chiar crezi că există o relație între dictatură și "fuga în cultură"? Enorm. Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
între 7 și 14 ani! Am păstrat în arhivele mele de la Rădăuți câteva exemplare. Revista era, ca și altele din acea vreme, doar parțial ideologizată. În rest, oameni inteligenți (și care probabil că jucau și ei un joc dublu cu cenzura) încercau să publice în paginile ei și lucruri de calitate, povești cu haz, benzi desenate care stârneau imaginația copiilor, pe scurt, era o publicație care în nici un caz nu servea pentru spălarea creierelor. Chiar și faptul că un poet bun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cred că prima cronică la volum a scris-o Andrei Zanca, în Echinox, apoi Laurențiu Ulici, în România literară, Constanța Buzea, în Amfiteatru, Alexandru Piru ș.a. Numai că dintr-un volum normal de vreo 130 de pagini, trimis la editură, cenzura a lăsat o broșurică de 28 de pagini, poate cea mai subțire carte de versuri din literatura română, cu doar 12 poeme, dintre care trei erau manifeste pentru noua generație 80, ce se anunța cu claritate, în mod explicit, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost altul. Un antropocentrism nemărginit", ei, bine, toate aceste idei care și-au sporit forța anticipativă cu trecerea anilor, pot fi ilustrate cuvânt de cuvânt cu poezia din 1978 a Ilenei Zubașcu, atât din cele 12 poeme trecute prin dârmonul cenzurii, în volumul schilodit Întru totul, cât și din poemele ample, scrise în aceeași perioadă și apărute în presa literară a momentului, dar reluate editorial abia în marile antologii ale lui Laurențiu Ulici, de care am pomenit deja, care îi știa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a inclus versurile în marea sa antologie O mie și una de poezii românești, în zece volume, 1997, dar și în volumul apărut postum, Antologia poeților tineri. 1978-1982 ( predată în acei ani la Editura "Eminescu", dar care a apărut din pricina cenzurii abia în... 2005), iar poetul Gellu Dorian spune cu fermitate exemplară în volumul său recent apărut, Cititorul de poezie, 2008, ceea ce Nicolae Manolescu refuză să accepte: "Dar generația a fost anunțată, tot în acel an mi se pare (e vorba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
carte a lui Petru Romoșan), care anunța generația optzeci, moment de ruptură de discursul poetic de până atunci și etalarea altui discurs" (Gellu Dorian citează în întregime poemul Generația noastră, din păcate în forma în care a fost ciuntit de cenzură, în volumul de debut)... Numai Cartea de iarnă a lui Ion Mureșan a mai putut jalona atât de clar vârstele poeziei românești contemporane. Și acum vii și tu, Adrian Alui Gheorghe, la mijlocul anului 2009, și mă întrebi de ce tace și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
distribuită artificierilor de la minele din zona bazinului Baia Borșa, care intra în plus sub un control sever, dacă poți să-ți imaginezi așa ceva. Toate astea par azi o nebunie, dar atunci cu lucruri de acest gen se ocupau Securitatea și cenzura, în climatul de nebunie generală în care supraviețuiam. Dar fiind foarte tineri, eram împinși din spate de dorința sălbatică de-a ne afirma, neavând ale posibilități la îndemână și neștiind cât va dura sistemul comunist, în care ne-am născut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe Miza Alimăneștianu. Nu mai vorbesc de familia noastră. În intervalul celor două internări se împlinea un an de la moartea reginei Elisabeta. Dl Nenițescu voise să facă un parastas la Curtea de Argeș. Trenul - oferit de germani numai pentru persoane invitate, cu cenzura lor; fiecare avea de plătit o cotizație de la 20 la 200(În ediția I, 1937, p. 108: „100 lei“. ) lei pentru pomană. Nu știu din ce cauză se renunță la el pentru un moment, dar [tot acolo se făcu, la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
s-a prezentat cuviincios, [era] mai spălat decât celălalt, de vreo 50 de ani, cu mustață cănită. Părea potolit și lipsit de morga tradițională. N-am vorbit de război, dar i-am spus că voi trimite scrisorile mele închise la cenzura din București, găsind de prisos să fie verificate și la Brănești. A convenit. Maica stariță a venit ca să traduc reclamațiile ei în privința așternutului rechiziționat pentru dânsul. A protestat că nici de o pernă măcar n a beneficiat.]( Ediția a II
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
era mult mai bun. Înțele geau toți că victoria va fi a noastră, afară de românii renegați din București, care profitau de situațiune. Landowski ne aduse o scrisoare de la frate-său, care ne-a uimit cum a ajuns la dânsul fără cenzură. Îi povestea că polonezii au refuzat constituirea regatului polon din partea Rusiei, sub auspiciile germanilor, sub rege german. Își rezervau drepturile integrale pentru victoria finală. Scurt, au refuzat, spre marea încurcătură a germanilor, care le asiguraseră în Polonia rusă școli inferioare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Partidul Liberal nu recunoaște nici dizolvarea Parlamentului care, ca Constituantă, trebuia să-și îndeplinească mandatul, nici alegerile cele noi. Camerele trebuiau convocate la pacea generală, ca să ratifice în libertate ceea ce se va hotărî atunci. Aceste vorbe au fost suprimate de cenzură în ziarele din Iași, precum și declarațiile partidului, care însă s au tipărit într-o broșură împărțită pe sub mână și care ne sosi și nouă, precum și tratatul de pace comentat de Vintilă. Aveam o serie de curieri clandestini, dintre care cei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sala de mâncare de la Cotroceni, unde se ținuse Consiliul de Coroană din 1916. Delicată atențiune. La Berlin, Viena, Kühlmann și Burian (făcut conte) fură călduros sărbătoriți. În ziarele lor nu văzurăm însă mult entuziasm, fie că au fost interzise de cenzură la noi (mai multe numere au lipsit), fie că n au găsit-o destul de drastică. Pester Lloyd o comenta cu dispreț și ne înjura ungurește. Cele franceze, din contra, indignate: Hervé în La Victoire și Clemenceau în L’Homme libre
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a amânat. Dar dezvelirea intențiunilor acestea întărea și mai mult convingerea românilor că trebuiau să se prepare la luptă dârză, pe viață sau pe moarte. Scrisorile din Moldova se succedau, dar acum dânșii erau și mai izolați ca noi, din cauza cenzurii marghilomanești. Îi știam, cel puțin, sănătoși și plini de credință. Vedeam des pe cei care circulau regulat între Iași și București. D. Mihai Berceanu, după îndemnul lui Gheorghiu, veni să ne vadă și ne făcu o ciudată impresie: se înregimentase
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
soldații germani nu-i opriseră - „Ce făceau germanii?“ - „Alergau după porci“, le răspunse. La Iași, ne povesti Odeta Slătineanu, trebuia să joace pentru o operă de binefacere piesa lui Robert de Flers l’Evantail, precedată de conferința autorului, controlată de cenzură. În ultimul moment se refuză autorizarea. Lumea aștepta, Flers și Saint Aulaire foarte supărați, cortina se ridică și d-ra Ventura anunță hotărârea poliției. Publicul, spontan, se ridică în picioare și aclamă pe actori, Franța și reprezentanții ei, în așa fel
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]