17,484 matches
-
va Începe să lucreze fără nici un compromis la articolul pe care nu reușise să-l termine azi-noapte. Deschizând radioul, descoperi că majoritatea buletinelor de știri fuseseră transmise deja. Peste zi se aștepta o Înseninare parțială. De-a lungul fâșiei de coastă exista probabilitatea unor averse locale. În timp ce În depresiunile nordice riscul Înghețului era Încă foarte mare. Șoferii erau atenționați asupra pericolului de a conduce pe șosele ude și erau rugați să micșoreze viteza și să evite pe cât posibil să frâneze brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să micșoreze viteza și să evite pe cât posibil să frâneze brusc. Care-i problema lor, protestă Fima. De ce nu mă pot lăsa În pace? Drept ce mă iau? Un șofer? Un agricultor din depresiunile nordice? Un Înotător pe fâșia de coastă? De ce suntem tot timpul anunțați și avertizați, În loc să-și asume cineva responsabilitatea și să spună simplu: Vă rog. Vă atrag atenția. Asta e, curată nebunie. Totul se descompune aici În bucăți, iar ei Își fac griji În privința Înghețului. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îi răspundea de sus În propria sa limbă, un sunet de alean și de autoironie. Le văzu aproape cu ochii minții pe cele trei muziciene În vârstă, hurducăindu-se ore Întregi Într-un taxi vechi, de-a lungul șoselei de coastă, pentru a susține un recital În vreun kibbutz Îndepărtat din Galileea de Sus sau la festivitatea de deschidere a congresului veteranilor Brigăzii 1. Cum Își petrec ele o seară de iarnă liberă? După ce spală vasele și strâng În bucătărie, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe fațadele caselor, despre gropile în formă de pâlnie căscate pe străzi, despre ruinele din jurul domului din Freiburg și mai erau poveștile despre Hans Hass, despre ochelarii lui geniali de scufundător cu care făceam cercetări în bazinul special amenajat pe coasta Mării Sudului, o lume subacvatică pe care ne-o imaginam atât de fantastică în bazinul nostru căptușit cu gresie, încât nu putea fi întrecută decât de Marea Sudului a lui Stevenson și de Insula Comorii sale. Un ciorchine mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la barele întinse. Săpăturile începuseră, se construise o moară de măcinat cereale, un soi de terasă supradimensionată, ale cărei ziduri se vor impune tot mai mult ochiului, mâncând, în cele din urmă, o parte considerabilă din câmpie. Cu fiecare cărămidă, coasta de sub pădure dispărea - acea bucată de pajiște aridă, un dreptunghi golit de copaci; îți trebuia mult curaj ca să schiezi acolo. Dispăruse popicăria, unde băieții din vecini săpau să găsească plumb pe care să-l vândă la negustorul de vechituri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vremea când și în ochii lui urca ceața, de vremea studenției sale, când încă mai făcea ascensiuni, dar și de vacanțele lui de vară. De cum ajungeam în valea unde se afla hotelul, tata devenea neliniștit, în timp ce conducea privea mai mult coastele și șirurile muntoase decât strada care devenea îngustă și plină de curbe, făcându-ne să tremurăm pentru viața noastră. Vorbea despre excursii pe care avea de gând să le facă din nou sus, pe creastă și la lacul acela alpin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
toți rărunchii și toată fața îi era numai un zâmbet larg. Hotelul montan spre care ne ducea mașina - pe noi, împreună cu fratele mamei - era un loc liniștit; Onkel Curt aflase de el printr-un cunoscut de la bancă. Era situat între coaste abrupte, iar la capătul văii se afla o cascadă ce se rostogolea peste margine în fața unui vârf de trei mii de metri. Hotelul ascuns de colți de stâncă și de arțari alpini era o construcție simplă de lemn cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pârâului care curgea, nu departe de acolo, în albia lui albă și înspumată, însoțit de rostogolirea de pietre ce suna ca un tunet îndepărtat. Se scula devreme, când se crăpa de ziuă, ceața mai atârna încă cenușie și rece pe coastele muntelui, până când soarele suia pe spinarea masivului și valea apărea ca într-un spectacol, de fiecare dată tulburător în strălucirea lui, ștergând griul de pe stânci și păduri, făcând verdele brazilor, povârnișurile carstice, limbile de gheață și zăpadă să se umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care se-mbucă între ele, o bătaie ritmică de pietricele lovite de peretele de tablă, învârtindu-se continuu în malaxor, până ce masa curge leneșă prin deschizătură, se ridică în cupă, înaintează lin, atârnată în văzduh de odgonul de oțel peste coastele împădurite, ca să fie din nou lăsată jos pe un loc cu bare de fier, cu lemne, cu pereți de rezonanță, jos sub fețele ascunse de borurile pălăriilor de fetru - beton, acest gri lejer, pregătit să ia orice formă, să permită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ascunse de borurile pălăriilor de fetru - beton, acest gri lejer, pregătit să ia orice formă, să permită construcții într-un stil complet nou și să încremenească într-o durată pe care o ating numai stâncile și munții. Și rana de pe coasta munților Jura se făcu mai mare, lucea galbenă ca mierea sub bordura brazilor, o mușcătură ovală, din care pietrele de calcar dinamitate erau duse pe o bandă transportoare la fabrica de ciment, ajungând la un cub cu horn înalt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din umeri și, în timp ce soția lui și cele trei fete coborâră din Renault, scoase un „ha“ și zise: Cum aș putea să fiu punctual cu atâtea femei?... Deasupra pășunilor acoperite de tufișuri și boschete, lizierele de pădure se ridicau pe coaste și-n spatele lor norii se stivuiau în straturi cenușii în văzduh, luminați de soarele dimineții, iar eu mărșăluiam, în espadrile și pantaloni scurți Manchester, în spatele tatei și al lui Hans Saner, care-și arătau pulpele albicioase mai sus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
am fi făcut, în drum spre Italia, din nou un scurt popas ca atunci, în timpul vacanței petrecute cu ani în urmă în munți, împreună cu Curt, fratele mamei. În lumina aceea limpede și alunecoasă era ceva ce amintea de drumețiile pe coastele abrupte, prin pajiștile alpine și prin păduri, sus de tot, până pe flancurile stâncoase, acoperite de zăpadă în această nemișcare glaciară. Și asta, spunea tata, era absolut minunat, mai ales când vremea avea, ca azi, limpezimea cristalului. Cu toate astea, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
drumul care străbătuse o porțiune de pădure, înspre marginea câmpiei. În depărtare se întindea cerul de toamnă, razele de soare cădeau pieziș făcând să se aprindă culorile. O potecă de parcurs cu piciorul se pare că ducea acolo jos, pe coastele acoperite de vii și, mai apoi, la restaurant - unul din locurile favorite ale bunicului, pe care le căuta de ani de zile -, unde azi îi aștepta o Metzgete, un fel de mâncare din sângerete și leberwurst, asezonată cu felii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
întunecate. Pe urmă se luminau mai întâi câteva, apoi șiruri întregi de dreptunghiuri, strada rămânea pustie și în noapte licăreau lumini stinghere ca niște înțepături de ac din depărtare. Albul, care fusese ziua întreagă de o strălucire orbitoare, acoperind netezimile coastelor muntoase, acum se întinsese ca o pânză apretată pe mese, unde oamenii se întâlneau sub lustrele restaurantului, domnii în costume de culoare închisă, doamnele în rochii de seară, cu scânteieri discrete pe mâini și în decolteu. Tata și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu diapozitive se umpleau cu poze colorate în care se putea vedea soarele și luciul unor petale, tremurul încremenit al buruienilor, frunza într-un joc de lumini și umbre, o geometrie a miriștilor, liziere de pădure năvălind în aparat, o coastă calcaroasă făcându-și loc printre fagi. Dar în albumul alcătuit din privirile tatei nu existau decât foarte puțini oameni. Un țăran care-și mâna calul pe ogorul arat, un pescar la marginea lacului, legând năvoade, oameni care-și vedeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în grădină și să observi păsările cu binoclul fără să fii sâcâit de larma unei străzi sau de construcțiile de beton. Și tata începu să caute o poziție mai rurală pentru casa lui. XXIVtc "XXIV" Onoruritc "Onoruri" Nu departe de coasta plantată cu vii, tata, încăpățânat în decizia lui, și totuși ros de ezitări, și-a cumpărat un teren de construcție, iar un alt monstru vopsit în galben a smuls iarba, rădăcinile și pietrele din flancul acelei coline care se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
caute altceva? El, „Oha“, își făcuse plinu’, avusese grijă de toate, prin vânzarea asta avea să se retragă în liniște și o să înceapă cu „băieții“ o viață nouă, va locui în cele mai bune hoteluri, iarna în Gstaad, vara pe Coasta de Azur, o să-și construiască în grădină și o piscină. —Familia H. nu mai are ce căuta de-acum înainte în S., spuse Hackler cu zâmbetul ăla mărunt pe față. „Oha“ și-a pus pe contract semnătura pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
educația unitară a celor care nu s-au născut încă, va stârpi din suflete buruiana răului, crescută în fiecare dintre noi din sămânța nedreptății. - Bravo! întrerupse încântat piticul dinlăuntrul meu și recăzu să adoarmă iar, cu căpățâna rezemată pe zăbrelele coastelor mele. Până atunci, cugetai întunecat, vom crăpa ca ploșnițele, înăbușiți de gaze, contaminați de ciumă. În orașele cu hecatombe de cadavre, moartea obosită, dominând din înălțimea stârvurilor împuțite, va rânji, trecând prin coasă caravanele de șobolani înspăimântați de uraganul bombelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ramses, unde-ți este sufletul? a miorlăit atunci dușmanul meu de moarte, frățiorul acela strâmb, cocoșat și paralitic, cu capul mare și pleșuv ca un dovleac, crescut în mine și cu mine odată, ca un fibrom inoperabil, așezat undeva între coastele mele, să-mi muște din când în când inima. - Să taci, nefericitule, că te aude domnul Șvaițer, i-am șoptit, împingându-i mai adânc călușul, care-i scăpase din gură tocmai când Șvaițer întărea cu semnătura, scrisoarea de înțelegere. Piticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cerul crăpă. Brâul de dungi din fundul adânc al zărilor, se coloră în blond. De după o coamă mai înaltă, soarele - imens ghemotoc de aluat din aur topit - apăru și se urcă grăbit. În cele câteva clipe în care piticul, între coastele mele, țipă nebun de fericire sărutându-mi inima, am privit, fără să clipesc, vâlvătaia galbenă a soarelui. De cealaltă parte a piscului ne ajunsese la ureche năprasnica înjurătură a unui alpinist bavarez, sosit cu un minut mai târziu după grandioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să recunosc, însă, marele ei talent de a mistifica adevărul, căci de fapt am ologit-o numai o singură dată, cu o bătaie pe care cred că n-o s-o uite până la adânci bătrâneți. Nu atât pentru preacurvie îi muiasem coastele, cât mai mult pentru minciuna odioasă, în care m-am bălăcit din pricina ei. Incidentul pe care îl regret rezultase din vina mea, căci interpretasem fals realitatea. Credeam pe atunci că iarba e iarbă și că femeia de lângă mine trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-și pocnească degetele mâinilor, fără să ajungă la un rezultat satisfăcător. Nora spunea că Herma mințise. Că auzise cu urechile ei cum, într-o noapte, când venise acasă beată, un marinar îi pârâi dintr-o strânsoare ca de urs, toate coastele. Doborâtă chiar pe patul meu, susținea Nora, m-am trezit din zdruncin, speriată de mascul. Avea capul ca de cimpanzeu, rotund ca o ghiulea de popice, și așa cum el îmi gâfâia în obraji fierbințeala răsuflului, Herma răsturnată pe muchia patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cimpanzeu, rotund ca o ghiulea de popice, și așa cum el îmi gâfâia în obraji fierbințeala răsuflului, Herma răsturnată pe muchia patului, cu picioarele încolăcite peste șalele lui, scâncea că vrea să moară în timpul coitului. Atunci am auzit cum îi pârâie coastele și cum sărută țeasta rasă a marinarului cu brațe și cu umeri uriași. Herma, sora mea, se trezi pe la șapte dimineața, surâzând și pe jumătate adormită încă”, zise cu indiferență Nora. - „Unde e omul meu?” mă întrebă Herma, alintându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cea mai mare parte a anului și, când făcea o pauză, o făcea aproape Întotdeauna pentru câte o sărbătoare În familie, cu toate complicațiile umane și impedimentele materiale adiacente acestor excursii la Whitby, Folkestone sau spre cine știe ce stațiune anglicizată de pe coasta normandă. Nu fusese niciodată În Italia, o lacună pe care Henry abia dacă și-o putea imagina. În același timp Însă, Henry putuse să guste În parte, prin intermediar, mai ales În primii ani ai amiciției sale cu Du Maurier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de luna de miere petrecută de eroina inocentă - șocul brutal al primului contact sexual, disperarea cu care Îndura, zi după zi, pretențiile de țap ale soțului și, apoi, prima senzație mirată de plăcere sexuală. Într-o zi fierbinte, pe o coastă de deal pustie și Împădurită din Corsica, În timp ce cei doi se răcoreau sorbind dintr-un izvor, soțul, Julien, Începu să Își mângâie senzual mireasa, pe Jeanne, care, Într-un moment de neașteptată „inspiration d’amour“, Își umplu gura cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]