6,739 matches
-
A vrut el să plece, acum e departe, nu înțelegi tu... Îți plac cărțile? - Nu știu... alea de la școală nu prea, n-au desene, îs mâzgălite... Și trebuie să le ducem înapoi... Da’ știu niște poezii... „Limba noastră-i o comoară, în adâncuri...” - Altele n-ai văzut? - Nu... Mi-a dat o carte mare, cu copertă cartonată, cu doi băieți desenați pe ea, unul fugea de-acasă c-o plută, să vadă lumea, se îmbrăca în rochie de fată, cu bonetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
urat? Dă-i, s-avem de schimbat butelia... - Dar parc-ai spus că mă lași să-mi iau chitară? Așa mi-ai spus... - Chelului tichie de mărgăritar... Dă banii! - I-am îngropat la poartă, lângă stâlp, s-aducă noroc. Dacă comoara e la poartă, pe-acolo nu mai trece nici un rău. Am să mă duc să văd la noapte dacă e lumină acolo... - Cum ai îngropat toți banii? Toți banii? Caută-i! Sap cu amândouă mâinile, dar nu mai sunt. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
admir prin geamul pătat de muște niște foste cooperative căzute în paragină. S-a terminat inspecția. Profesoara a desenat pe tablă planul lecției, cu cretă colorată, cu pătrățele și săgeți, am mai aflat încă o dată că Ion Creangă reprezintă o comoară de înțelepciune românească, un izvor nesecat, că limba lui e, așa, ca fagurele. Când am mâncat eu, pe la vreo zece ani, prima dată fagure, m-am înecat cu ceara și a trebuit să-mi tragă văru-meu peste ceafă câteva, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
profesor cu povești de pe vremea lu’ Pazvante? Ați uitat când s-a jurat Iacob că i s-a arătat în vis o femeie înaltă, frumoasă, îmbrăcată în alb și i-a zis că undeva, foarte aproape de noi, încă mai zace comoara lui Ipsilanti? N-am căpiat atuncea cu toții, de-am săpat toată lutăria? Moș Grețcu a scăpat de toate cazmalele, lopețile, hârlețele, țiganii vindeau parcele din toloaca de pe lângă groapa de gunoi... Până și popa de la Sfântu’ Andrei a apărut într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
plictisit văzând că nu dezgroapă decât cutii de conserve, oase de cal și de vacă, bucăți de oale, au început să strângă și să se întoarcă la ale lor. Dar tot așteaptă să vadă dacă nu dau, din întâmplare, peste comoară. Au venit și niște mahări de la București, cu instrumente, cu o drăcărie care cântă când o deschizi și tot felul de desene. Au ascultat ei măruntaiele pământului, au răscolit grădini și fânețe, da’ tot n-au aflat nimic. - Vorbești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
da, așa a mers vorba, dar Iacob doar a venit și el la întâlnirea de la școală și-a spus c-a citit în niște cărți că, atunci când s-au retras în fugă, grecii din Eteria au îngropat pe-aici toate comorile pe care le-aveau cu ei și-au aruncat și-un blestem, să nu poată nimeni să le găsească. Pe urmă, câteva țigănci au descântat, au turnat și-au început să li se arate semne, să joace flăcărui albastre... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un cot și pe jumate ars săracu’? Dându-și probabil seama că nu pricep nimic, s-a oprit să-și aprindă o țigară. - Domn’ profesor, au găsit ăia de la Miliție o hârtie pe care scria cu creion chimic: „Am îngropat comoara și nimeni n-o s-o mai găsească, nimeni. E blestemată”. Și-au luat-o pe Zonia, au ținut-o închisă vreo trei luni, au bătut-o pe biata femeie, să le zică unde-i comoara, degeaba, că n-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu creion chimic: „Am îngropat comoara și nimeni n-o s-o mai găsească, nimeni. E blestemată”. Și-au luat-o pe Zonia, au ținut-o închisă vreo trei luni, au bătut-o pe biata femeie, să le zică unde-i comoara, degeaba, că n-a văzut nimic, că bărbată-său e nebun, că-l smintise mă-sa și-i băgase-n cap că el va putea găsi apă cu nuiaua de alun și aur dacă pune sub pernă nu știu ce ierburi, untură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În Japonia, și anume un joc cu roluri după modelul celebrului Dragon Quest. Era vorba să-ți creezi propria ta legendă. Din punct de vedere cibernetic, toate aceste jocuri se bazează pe același model, reprodus la nesfârșit, al vânătorii de comori. Cu alte cuvinte, este vorba mereu de aceeași intrigă: A pune stăpânire pe B. A Îl elimină pe C și pune stăpânire pe B sau A primește ajutorul lui D, Îl elimină pe C și pune stăpânire pe B, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și am continuat să ne frământăm trupurile. Curând am Început să mângâi cu degetele conturul acelei cicatrice de pe abdomenul lui Akemi care semăna cu o pată de cerneală. O mângâiam spunându-i: — Așa ceva nu mai are nimeni, asta e doar comoara ta. — Nu mai spune asemenea ciudățenii. Acolo e concentrată toată rușinea mea de copil care n-a fost cuminte, Îmi spuse ea cu o grimasă. Stătea aplecată deasupra mea și firul de salivă care i se aduna În colțul buzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ascunse cotloane ale creierului meu. Spasmele care ne cuprinseseră pe amândoi au continuat Încă vreo douzeci de minute, timp În care am tot mângâiat cicatricea ca o pată de cerneală de pe abdomenul lui Akemi, șoptindu-i la ureche „E o comoară, e o comoară“. — Aș vrea să mă asculți, aș vrea să-mi asculți povestea. Înfășurat doar Într-un prosop de baie În jurul taliei, am sunat la room-service. Șampanie și Coca-Cola, apă minerală și bere, suc de mere și apă tonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
creierului meu. Spasmele care ne cuprinseseră pe amândoi au continuat Încă vreo douzeci de minute, timp În care am tot mângâiat cicatricea ca o pată de cerneală de pe abdomenul lui Akemi, șoptindu-i la ureche „E o comoară, e o comoară“. — Aș vrea să mă asculți, aș vrea să-mi asculți povestea. Înfășurat doar Într-un prosop de baie În jurul taliei, am sunat la room-service. Șampanie și Coca-Cola, apă minerală și bere, suc de mere și apă tonică. Primele trei băuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mare! Am găsit poarta deschisă, bălăbănindu-se în bătaia vântului. Am făcut câțiva pași și m-am pomenit pe un țărm. Luna strălucea, dezvăluindu-mi o plajă cu un nisip foarte fin și marea care foșnea stins, plină parcă de comori barbare de aur ale căror reflexe urcau până la suprafață ca o dogoare. Am simțit cum mă cuprinde un fel de vrajă, m-am dezbrăcat și am făcut o baie gol. La un moment dat m-am speriat crezând că am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în oglindă după chipul și asemănarea luminii. Femei... Le cunoștea cu de-amănuntul. Cea roșcată avea 18 alunițe pe piept, pe umeri constelație de semne. Dumnezeu în prima zi a desenat o hartă, apoi a sfredelit lutul, apoi a ascuns comoara. În ziua a șaptea, la răsăritul soarelui, o dată la o mie de ani, deasupra, se aprinde un foc. "Copile, drumul este, de fapt, o prelungire a ceea ce nu ești. Caută!" Sfârcurile, prune răscoapte în noapte cu lună. Fiul împăratului doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la lumina blițului unui aparat foto, la lumina brichetei noaptea, la lumina zorilor strecurați printre bețele de răsărită, proiecta relativul într-un concret fără limite. Neliniște, curiozitate, spaimă, senzație, emoție, extaz! Lacătul lăzii de metal în care taică-său ținea comoara despuiată ceda la prima atingere. Inima, cât un purice. Între înger și demon, Dumnezeu nu a tras hotar, ci doar a lăsat o dâră de lumină să curgă. Lada căptușită cu fericiri. Aleluia! Ochi să ai pentru a le cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
desagă cu odoare și pistolul. După ca au terminat munca, părintele Gherasim l-a lovit pe părintele Ilarion în moalele capului cu o cheie de roți, apoi l-a îngropat și pe el, mai la vale, tot ca pe o comoară. Petru, legat de o banchetă în mașina procurorului, îngâna versetul 21 din cartea dreptului Iov: "Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Domnului binecuvântat!" Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ochiul limpede: Doamne, bezna mă strânge în dreptul sufletului ca o cămașă de împrumut, mă sufocă. Mai comod este să fii statuie decât om în obscuritatea asta. Și statuile au inimă, Doamne! Sângele statuilor este plumb topit noaptea, focul căutătorilor de comori modelează chipul icoanelor. În obscuritatea asta, Stăpâne, nu-mi mai recunosc umerii, inima, tâmpla. I-a fost frică. 78. O biserică părăsită, îngenuncheată într-o biserică părăsită: Am intrat în casa ta, Doamne, să uit de lume și am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bătrânul pe băiat, văzând că ochii i se umpluseră de tristețe.Nici eu nu am avut nororc în viață. Părinții mei au murit când eram mai mic. Nu am nimic de la ei, decât niște cărți. -Vai, dar aceasta este o comoară foarte prețioasă. -Într-adevăr? -Da. Ele sunt ca și oamenii. Trebuie să le apreciezi. -Dar cum? -În copilărie înveți să citești, găsești cheia spre lumea visurilor și fericirea veșnică. -Ce vreti să spuneți prin asta?întrebă băiatul. -Trăiește-ți viața, dragul meu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
iazului) CODÂRLIC (cu un fel de spaimă în glas, strigă): Stăi pe loc! DĂNILĂ: He, he, bun venit, nepurcele! Da' ce ești așa de întunecat și de cătrănit? CODÂRLIC: Măi omule, stăpânul nostru, Săcăluș, e supărat foarte pentru că prăpădește o comoară ca aceasta; drept care s-a răzgândit și zice că, mai întâi, să ne încercăm puterile. Cine-a birui, acela să ieie banii. DĂNILĂ: Nu mai spune! Puterile? Cum și în ce fel? CODÂRLIC: Apoi iată cum: noi doi să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
intră amândoi) Iaca, Dănilă îi ici, de față. DĂNILĂ: E-he-he, să crestez în grindă, bădie! Ați catadixit să umblați pân-la pragu' meu... ISPAS (se apropie, se uită la sac): Bre, bre, da' știu că ai ceva parale! Ai găsit vreo comoară, Dănilă? ANISIA (se uită și ea): N-ar fi de mirare; norocu' bate mai ales acolo unde lipsește mintea... DĂNILĂ: Ba mă iartă, cumnată dragă, numai că lucrurile stau tocmai pe dos. Cât am fost tăntălău, cum îmi zicea bădia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Partidului din Bleibtreustrasse, ca să nu mai zic de calitatea lui de membru în Asociația Medicilor Naziști și în Herrenklub. Bruno ridică din umeri: — Tipu’ e placat cu aur. Și ce-i cu asta? — Placat cu aur, dar nu tocmai o comoară. Nu e prea popular în rândul personalului său. Am aflat numele cuiva pe care l-a dat afară și care ar putea fi genul care să poarte ranchiună. — Ăsta nu prea e un motiv, nu? Să fii dat afară. — După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Am dat la o parte cartea pe care o citeam și i-am spus că o să mă culc și eu. În dormitorul lui Paul, mi-am petrecut câteva minute studiind harta Spaniei, care era prinsă cu ținte de perete, înfățișând comorile Legiunii Condor, înainte de a stinge lumina. Se părea că mai nou fiecare școlar german voia să fie pilot de luptă. Tocmai mă așezam jos, când se auzi un ciocănit în ușă: — Pot să intru? zise ea, zăbovind goală în cadrul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în fața unei veșmânt sacru. Dar nu pot să mă prefac că nu știu ce puțină influență are voința unui chirurg bun în fața împlinirii unui destin. Mâinile unui om sunt legate de pământ, fetița mea, Dumnezeu, dacă există, se află în spatele nostru. Știi, comoara mea, nu intru din pudoare. Pentru că dacă o să pleci, nu vreau să fi asistat la ultimele bătăi ale vieții tale în situații indecente. Vreau să-mi aduc aminte de tine ca un părinte, vreau să nu-ți fi văzut creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
injecției intracardiace îți străpunge pieptul. Ada împinge pistonul. Mâinile îmi tremură, nu reușesc să se oprească. Sunt leoarcă de transpirație, respir, înghit, în timp ce în jur se aude din nou respirația celorlalți. — Dopamină în venă. — Se normalizează. Bine te-ai întors, comoara mea, ești din nou în lume. Alfredo mă privește, încearcă să zâmbească, dar șoptește doar: — A glumit... ne-a făcut o glumă. — Splina a fost cea care a sângerat. N-am privit gaura din capul tău, am văzut doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
perceperea fiecărui lob al frunzei. Domnul Okeda nu și-a spus părerea; și altădată tăcerea lui îmi slujise drept avertisment să nu mă las pradă unor conjuncturi pripite, omițând o serie de etape încă nesupuse verificării. Păstrând ca pe o comoară această lecție, am început să-mi concentrez atenția, pentru a culege senzațiile cele mai mărunte în clipa conturării lor, când sunt încă precise și necombinate într-un mănunchi de impresii difuze. Makiko, fiica cea mai mică a domnului Okeda, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]