6,859 matches
-
convingerea că în aceea perioadă se bucura de o largă apreciere. În general, textele lui Calinic Popp Șerboianu, publicate în Cultura Poporului merg pe linia discursului social al Bisericii Ortodoxe Române și, mai ales, nu ies din linia învățăturilor acestei confesiuni. Cu atât mai mult va părea surprinzătoare cotirea arhimandritului înspre mișcarea cremaționistă din România în deceniul patru al secolului trecut. Ceea ce le caracterizează este latura lor moralizatoare, chestiune pe care o regăsim și în scrierile sale cremaționiste. De asemenea, patriotismul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dus la "slăbirea sentimentului național, lucru urmărit cu statornicie de toți vrăjmașii neamului nostru mai ales după întregirea țării"76. De asemenea, în articolele cu tematică religioasă explicită, la un moment dat arhimandritul ocupându-se de Duminica Ortodoxiei, prezenta această confesiune ca fiind "dreapta credință", iar "depănarea firului trecutului" oricărei biserici, reprezenta și istoria directă a neamului 77. Dincolo de articolele cu tematica directă religioasă (deși toate fac trimiteri la aceasta), îmi par extrem de semnificative și cele orientate și înspre alte sensuri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
faptul că acești cremaționiști adoptau, în mod public, un discurs anticlerical și nu unul anti religios sau anti ortodox. Aceasta era o situație în care ei nu se considerau sub nicio formă rupți de majoritatea populației țării, ci împărtășind aceeași confesiune și același sistem de valori. Pe de altă parte, titulatura de arhimandrit a lui Șerboianu a fost utilizată în paginile revistei ținând cont de posibila influență asupra cititorilor și persoanelor neutre, care veneau în contact cu ideile cremaționiste. Ca dimensiune
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Șerboianu prezenta astfel o privire generală asupra percepției cremațiunii în epocă, raportată la spiritul ce caracteriza Biserica Creștină, cât și cel propriu acelor vremuri. Semnificativ este faptul că arhimandritul se referea la Biserica Creștină în general și nu menționa deloc confesiunea ortodoxă. El critica Biserica, ca fiind o stavilă în cazul progresului, în ciuda faptului că creștinismul era "cea mai ideală și perfectă religie în principii"132. Spiritul "excesiv conservator", mai ales al conducătorilor bisericii, determina o atare situație, care în aparență
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pentru arderea cadavrelor: tratamentul sfintei împărtășanii, conform Liturghierelor vremii, în caz de mucegăire sau vărsare din greșeală pe jos trebuia locul ras, ars, iar cenușa îngropată sau aruncată într-o apă curgătoare. Acest argument îl punea în directă conexiune cu confesiunea sa ortodoxă, menționată în text cu putere și, de asemenea, utilizând maniera dialogului cu posibilii săi detractori: "Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns asupra focului, pe care însăși biserica ni-l arată vrednic de măreția lui Dumnezeu? Atât am avut
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în ciuda interdicțiilor forurilor superioare ale acestei Bisericii? Am încercat să ofer un răspuns acestei spinoase interogații în cercetările mele anterioare. Procentual, cel puțin pentru perioada interbelică, când există date publicate, proporția celor incinerați a fost covârșitoare de partea celor aparținând confesiunii ortodoxe (deși o asemenea afirmație trebuie luată cu rezervele de rigoare datorită numărului ridicat de "incinerări administrative", adică în contul municipalității București, practicate de către Societatea "Cenușa"). Situația pare a nu se schimba mult în perioadele ulterioare, deși se remarcă o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
morții și cheamă lucrurile cari nu sunt, ca și cum ar fi" (Romani IV 17). (Flacăra sacră, III, 6, 1936, pp. 2-3) Cremațiunea și religia creștină. "Tradiția" (XIV) În biserica creștină, afară de ortodocși și catolici, cari socotesc tradiția ca sfântă, toate celelalte confesiuni o repudiază motivând excluderea tradiției pe faptul că aceasta ar fi o simplă născocire a înaintașilor noștri, care prin repetare a devenit "obișnuință", iar obișnuința "lege". Ribot, în a sa "La Psichologie des sentiments" pag 141 spune: Dacă sunt chipuri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
tot ceia ce întreprinzi?" sau "La ce-ți folosește norocul, dacă nu ești sănătos?" Urarea "noroc și sănătate" este mai ales urarea oamenilor necăjiți, cari cu trecerea fiecărei zile așteaptă îmblânzirea soartei lor și realizarea diverselor dorințe pământești. Reprezentanții diferitelor confesiuni și religii trimit în această zi credincioșilor lor, "pastorale" și "enciclici" cu sfaturi și îndemnuri spre o viață mai ideală, în care să troneze pacea, iubirea de oameni și practicarea celor mai nobile virtuți. Conducătorii de popoare și diplomații fac
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
anul 1.488, satul Stulpicani avea la vremea nașterii viitorului mitropolit 2.380 de locuitori și 428 de case, aproape o treime dintre săteni vorbind limba română, iar restul, cei mai mulți dintre ei, vorbeau germană. La fel, o treime erau de confesiune greco- orientală, restul fiind romano-catolici, luterani și evrei, astfel încât mitropolitul Nectarie, a trăit și a copilărit printre străinii de credința creștină ortodoxă. Astăzi, minunata așezare a Stulpicanilor în „umbra codrilor seculari ce străjuiesc pintenii estici ai Răsăritului”, adăpostește 6.246
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
în septembrie 1925, îl găsim la Congresul Internațional de la Stockholm, din Suedia și apoi la Varșovia, cu prilejul proclamării Bisercii Ortodoxe din Polonia ca Biserică autocefală. În anul 1927 a fost la Lausanne, în Elveția, la Conferința Mondială a tuturor confesiunilor unde s-a discutat despre credința și organizarea bisericească, iar în anul 1930 a fost la Londra, la Congresul de la Lambeth, care avea drept scop „apropierea dintre Biserici și comuniunea tuturor confesiunilor”. Conferința de la Stocholm și programul acesteia sunt bine
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Lausanne, în Elveția, la Conferința Mondială a tuturor confesiunilor unde s-a discutat despre credința și organizarea bisericească, iar în anul 1930 a fost la Londra, la Congresul de la Lambeth, care avea drept scop „apropierea dintre Biserici și comuniunea tuturor confesiunilor”. Conferința de la Stocholm și programul acesteia sunt bine cunoscute și datorită articolelor publicate de Romulus Cândea în revista „Candela”, din anii 1925 și 1926. Astfel, în ziua de 19 august 1925 se deschide oficial „conferința universală a creștinismului practic”, la
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
din anii 1925 și 1926. Astfel, în ziua de 19 august 1925 se deschide oficial „conferința universală a creștinismului practic”, la care au luat parte 680 de delegați din lumea întreagă, din 37 de țări și 31 de Biserici și confesiuni creștine. Biserica Ortodoxă a fost reprezentată de delegați ai Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, ai Bisericilor din Alexandria, Ierusalim, Cipru, Grecia, Iugoslavia, Bulgaria și România. „În capitala Suediei s-au strâns patriarhi, mitropoliți, arhiepiscopi, episcopi și superintendenți, profesori și alți învățători
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Gustav Vasa, cu prilejul comemorării patriarhului „Tichon”. Această cuvântare este publicată se asemenea în revista „Candela”, în anul 1925. Pentru frumusețea ei, dar mai ales pentru a putea vedea care era crezul lui Nectarie Cotlarciuc cu privire la relațiile dintre Biserici și confesiuni, este necesar a se reda câteva aspecte și fraze memorabile din această cuvântare: „În veci rămân adevărate cuvintele Sfintei Scripturi: iubirea zidește, ura distruge. Iubirea domnea în timpul clasic al creștinismului [...]. Cât de frumos era când...cei bogați și puternici ai
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
vorbesc în această biserică care poartă numele lui Gustav Vasa. Poporul român are un contemporan al lui Gustav Vasa, voievodul Ștefan cel Mare [...]. Noi ortodocșii, și în special noi românii, dorim cu toată sinceritatea o înțelegere între națiuni și între confesiuni. Pentru aceea salutăm din toată inima această conferință [...]. La acestea să ne ajute Dumnezeu! Amin!”. Festivități, vizite pastorale, sfințiri, construcții și reparații de biserici, case parohiale, cămine și ateliere Mitropolitul Nectarie a avut parte în perioada sa de arhipăstorire de
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și importanței studiului psihologiei în legătură cu predica. Nectarie încearcă pe această cale să lămurească situația și le prezintă cititorilor încercări de refacere a predicii bisericești și de înlăturare a lipsurilor ei. Aceste chestiuni au fost luate în discuție la mai toate confesiunile și națiunile care au constatat această criză și s- au alcătuit diferite proiecte care să îmbunătățească situația. Sunt enumerați mari predicatori din lumea apuseană și protestantă, încercând prin aceasta să tragă un semnal de alarmă asupra rămânerii în urmă a
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
a fost necesară trădarea în economia mântuirii? Consider că avem de-a face cu una dintre cele mai teribile și serioase „aporii teologice” creștine, fapt pentru care am lansat o anchetă printre cunoscătorii Noului Testament din mai multe țări și confesiuni. Majoritatea destinatarilor mei s-au recunoscut depășiți, invocând cel mai des formula: „taină indescifrabilă a lui Dumnezeu”. Câțiva mi-au răspuns cu argumentul clasic: trebuia să se împlinească Scripturile. Îmi îngădui să închei subcapitolul cu reacția preotului american ortodox John
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
l-a transformat pe Iuda într-un fel de erou-patriot neînțeles de ceilalți apostoli și nici de tradiția creștină ulterioară. Pe filieră germană, această reconfigurare a „trădătorului” a ajuns și în Anglia, unde, în 1857, Thomas de Quincey, autorul celebrelor Confesiuni ale unui opioman, publică un eseu strălucit, Judas Iscariot. Pentru De Quincey, Iuda nu poate fi în nici un caz socotit un trădător, dat fiind că el moare prin sinucidere, doborât de remușcări. Dar nu aici rezidă partea de inedit a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
context istoric reconstituit cu minuție și talent de Pagnol. Trădarea lui survine după o noapte petrecută în casa părintească, la sugestia unui Străin (probabil simbolul „diavolului de treabă”). În Ficciones, Borges imaginează un tratat metafizic redactat de un savant de confesiune evanghelică, Niels Runeberg. Acesta duce mai departe teoria lui De Quincey, plecând de la axioma că „trădarea lui Iuda n-a fost întâmplătoare”. Raționamentul are în centru misterul kenozei divine. În esență, scrie Borges (alias Runeberg), prin trădarea lui, Iuda se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pomenită, ca versiune de control, numai Septuaginta, ci toate traducerile străine moderne și toate versiunile românești anterioare folosite. Acestea fiind zise, la nivel stilistic, versiunea din 2001 mi se pare o reușită. Ieșirea din impas Creștinii din România, de orice confesiune ar fi ei, au nevoie urgentă de două traduceri, una realizată după textul masoretic (plus textul grec ale fragmentelor redactate direct în greacă), iar a doua realizată exclusiv după textul grec al LXX. Franța dispune de două tălmăciri excelente ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Conciliului Vatican II239. Întorcându-ne acum la cartea lui Henri de Lubac, trebuie spus că titlul, Catholicisme, se pretează la confuzii și, într-o bună măsură, chiar le-a provocat. Nu este vorba despre o apologetică a Bisericii sau a confesiunii predominante în Occident, catolicismul, ci despre „caracterul universal, catolic al creștinismului”. Pe de o parte, De Lubac își propune să spulbere unele neînțelegeri legate de așa-zisa natură „individualistă” a credinței creștine. Pe de altă parte, recurgând abundent la mărturiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să spun că ele merită o adâncă reflecție. În primul rând, de ce Jertfa nu se poate realiza fără trădare? Altfel spus, de ce trădarea este necesară mântuirii? Am lansat această întrebare mai multor teologi contemporani pe care îi știu, din toate confesiunile, și până acum absolut nici unul n-a pretins a deține răspunsul decisiv. Dovadă că dezbaterea despre Iuda e într-adevăr fundamentală și delicată. Origen, care încearcă să intre în psihologia personajului, vorbește despre „taina trădării”. Dacă Isus trebuia trădat (de ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ton și de viziune. Pe de o parte, ele sunt, predominant, marcate de o netă încărcătură confesivă, dar, în același timp, posedă și o sugestivitate critică, de interpretare a unor opere, de evaluare a unor creatori în individualitatea lor ireductibilă. Confesiunea e modalitatea privilegiată de structurare a substanței acestei cărți, de dinamizare a fluxului de imagini și de întâmplări, e modul de a retrăi un timp revolut, cu relieful său contorsionat, cu dinamica sa absurdă, tragică ori carnavalescă, nu de puține
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
polemică să țintească dincolo de estetic, să vizeze și alte mobiluri decât numai literare, un revizionism destul de impur în țelurile și precipitările lui mai mult sau mai puțin tinerești”. Carte ce îmbină meditația critică și notația precisă cu acolada afectivă a confesiunii, cu amprenta nostalgică a înscenării unui trecut cu gesturi, chipuri și evenimente surprinse cu acuitate, Amintiri și portrete literare impune o scriitură disponibilă, teatrală, melancolică, patetică și tandră, dominată de finețea detaliului și de plasticitatea portretelor. Critic de stirpe lovinesciană
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
Sexul atrage atenția, indiferent de rasă sau confesiune. Totuși, în diverse state există legi privitoare la sex care sunt cel puțin ciudate, chiar înfiorătoare pe alocuri. Câteva astfel de legi au fost scoase în evidență de weirdsexlaws.com și Urban Titan. - În Hong Kong este permisibil din punct de
Vezi aici cele mai ciudate legi referitoare la sex () [Corola-journal/Journalistic/68016_a_69341]
-
ucenicie, Ion Barbu, Versuri și proză, și fiindcă era vorba de un scriitor din județul meu, Galaction, Chipuri și popasuri. Să văd, zic, cum au scris ei, după ce am văzut, mai demult, și am admirat, copleșit, cum se pot scrie confesiuni spunând tot adevărul în felul cum a făcut-o, de pildă, Rousscau. Știam, aveam adică în minte ideea că la scriitorul român marea confesiune e opera sa, și că adevărul crud despre existența pe care el a dus-o, ca
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]