7,183 matches
-
sa dau ochii de cel ce sunt. (Concretul, labirint fluid, rece, lipsit de substanță; concretul, precum o casă ce nu știe pulsul cerului. Plouă doar peste acoperișuri străine, se desfac norii în cochilii părăsite de melci, sfântul Ilie inundă numai corăbiile cu venele tăiate.) Concretul îmi numără vertebrele de cal mort în grădina împăratului. Alerg. În afara șotronului nu mă pricep să exist. Până la 7, cel mai bine printre morminte învăț să număr. Cimitirul este locul de joacă al îngerilor: pe inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu sânge tânăr. Teama de moarte trăită este mai mare decât teama de viață murită pe firimituri! Setea de sete se cheamă dor și, Doamne, cum arde în inimă! Tremuri, Petre, tremuri. Te înțeleg, nu vei fi niciodată furtună pentru corăbiile ce nu-ți aparțin, dar, în același timp, cred că nici pentru tine nu vei sfâșia pânzele și asta mă sperie. Dacă aș fi mare, aș trimite un val să-ți inunde sângele, aș cobor fulgere, ploaie în trupul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui Dumnezeu. În câteva minute, nenorocirea s-a extins precum o ciumă în carnea cetății. Clopotnița, parcă după o anestezie în coloană, s-a clătinat de câteva ori, apoi, secerată de la genunchi, s-a prăbușit peste morminte. Clopotul, precum comandantul corăbiei, moare ultimul, așchiile de oțel din epiderma crucilor prevesteau altfel de priorități. Chiliile s-au aprins aproape instantaneu; rugăciunea este precum un rug, somnul animă arderea când inima imploră mântuire. Trapeza își mistuia cele peste 25 de înfometări, focul mesteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aromă de farmacie; focul înghițea secundele ca pe niște semințe cojite de floarea soarelui, pendulul oscila între două nedefiniri; ceasul, precum clopotul, precum comandantul de vas, moare ultimul. Dumnezeu, atent, a schimbat discul. În ritm de vals, flăcările imitau legănatul corăbiilor deasupra tăciunilor aprinși, plutirea era precum o curgere între două incertitudini. În orgile heruvimilor, cântau cenușa pentru foc, focul pentru vânt, vântul pentru uitare. Aleluia! Deasupra prăpădului, nimeni nu mai ploua pentru nimeni. Dansează, Genia mea, dansează! Este nunta noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
știi tu... Sunt mai puternic decât cel mai puternic dintre regi! MICUL PRINȚ: Ei, ești un lăudăros! Prea puternic nu poți fi. N-ai nici picioare cu care să călătorești. ȘARPELE: Aș putea să te duc mai departe decât o corabie. Pe acela pe care-l ating îl redau neantului din care a ieșit. MICUL PRINȚ: Ce înseamnă neant? ȘARPELE: Nimicul. Neființa. MICUL PRINȚ: Nu-mi place. Eu caut viața, oamenii. ȘARPELE: Vrei să întâlnești oameni... Sunt peste tot, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vibrant care umplea fiecare colț al încăperii trupul ei deveni cenușă uscată. Am adormit șezând cu bărbia în piept. Am tras-o după mine, albastră cum era. Înainta, scufundată până la brâu, în apele mâloase ale unui bazin nemișcat, către o corabie încărcată, poate o corabie poștală, cu picioarele ude până la pântece. Aud apa atinsă de zgomotul mișcărilor ei, în timp ce încearcă să se apropie de barca aceea ancorată pentru puțină vreme încă. Duce o rochie de voal cu flori roșii care flutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
colț al încăperii trupul ei deveni cenușă uscată. Am adormit șezând cu bărbia în piept. Am tras-o după mine, albastră cum era. Înainta, scufundată până la brâu, în apele mâloase ale unui bazin nemișcat, către o corabie încărcată, poate o corabie poștală, cu picioarele ude până la pântece. Aud apa atinsă de zgomotul mișcărilor ei, în timp ce încearcă să se apropie de barca aceea ancorată pentru puțină vreme încă. Duce o rochie de voal cu flori roșii care flutură atârnată pe un umeraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a lunii, și văd plicurile cu facturi, simt un dor de ducă pe pustii. Iei cu o mână, dai cu două. Sandu se trântește și el pe scaun și Îi salută pe cei doi. Băieții veseli au mutre plouate. Câte corăbii vi s-au Înecat? Hai, că viața e frumoasă, uite ce vară se anunță, iar nevastă-mea vrea să spele covorul. Sticla de Tămâioasă apare pe masă. Rece. Gore vede cizmele de cauciuc și ridică sprâncenele a mirare. Sandule, observ
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pereții laterali ai absidei sudice, deasupra ferestrelor un registru cu scene care ilustrează în special minunile Mântuitorului: Ispitirea lui Iisus, ilustrată pe porțiunea de zid ce încadrează absida, Iisus cu câțiva apostoli pe malul mării de care se apropie o corabie în care sunt alți apostoli, Iisus Hristos vindecă 10 leproși, personaje pline de răni, cu îmbrăcăminte sumară la mijloc, care stau în fața Mântuitorului, Un lepros vindecat mulțumește lui Iisus, pentru binefacerea ce i s-a făcut, chemarea la apostolat a
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pe pat; lângă ea părinții care îi cer lui Iisus să-i redea viața, Vindecarea slăbănogului cu mâna uscată, care stă aplecat în fața lui Iisus. Este ultima scenă din absida sudică. Registrul continuă cu: Potolirea furtunii pe mare. Scena redă corabia cu apostolii pe malul mării, cu Mântuitorul dormind și trezit de apostoli pentru a-i scăpa cu viață. Ultima scenă din acest registru arată Vindecarea omului îndrăcit, care umbla prin morminte. La porunca lui Iisus demonii ies din acel om
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
bogatul și săracul Lazăr, bogatul stă la masă, un tânăr servește. Lazăr stă la poartă, iar un câine îi linge rănile de pe picioare. Se arată apoi, moartea celor doi, ca la moartea dreptului și a păcătosului, Iona este aruncat din corabie în apă, iar chitul se apropie să-l înghită, Fiți blânzi ca și porumbeii și înțelepți ca șerpii. Iisus pe scaun cu apostolii la mijloc, un porumbel și un șarpe încolăcit, cu capul în sus, Pilda despre bogatul căruia i-
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
situații, c-un oarecare dispreț, pentru că i se păreau fricoși. Unii părinți, care nu-i cunoșteau trecutul, l-ar fi putut socoti un model pentru fiii lor adolescenți; un viking aproape trecut de prima tinerețe, solitar, care nu umbla pe corăbii - se duseseră vremurile, nici nu-i plăcea marea, Învățase să Înoate tîrziu, pe la paisprezece ani, nu prea bine, prima lui prietenă, o sirenă, Îl tot bătuse la cap. O lăsase apoi pe fătucă să se bălăcească singură, el descoperise motocicleta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu prezentau mai multă Încredere; unii dintre ei s ar fi putut dovedi mai curioși decît oricare dintre viitoarele mame. Thomas, așadar, fusese un ales. Ascendența sa - fracțiunea norvegiană - te ducea cu gîndul la stăpînii fiordurilor, la apele Nordului, la corăbiile vikingilor. Pe vremea foamei, străbunicii lui din partea tatălui, de fel din Oslo, Christiania pe atunci, veniseră În Danemarca, colindînd, ani de-a rîndul, din oraș În oraș pînă să se așeze În Copenhaga. Unul dintre strămoși fusese un rus alb
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de fier și mă trage cu o forță surprinzătoare după ea pe iarbă. Baftă ! Mult succes ! Îmi dă un ghiont puternic în spate și se retrage. OK. Nu au fost de ajuns treizeci de secunde. Am fost aruncată ca o corabie eșuată în fața presei din întreaga țară și nu știu ce vreau. Nu știu ce ar trebui să fac. În viața mea nu m-am simțit așa confuză. Hai odată ! Asprimea din tonul ei mă face să tresar. Mă simt de parcă aș fi pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
culoare, vechea enciclopedie de unde copiase modelele, la prima vedere pare un efort neînsemnat pentru atâta agitație, dar trebuie să înțelegem că, în circumnavigațiile vieții, o briză blândă pentru unii poate fi pentru alții o furtună ucigătoare, totul depinde de pescajul corăbiilor și de starea pânzelor. În dormitor, cu ușile închise, Marçal își spuse din nou că nu merită să-i ceară socoteală Martei pentru că nu-l informase despre ideea cu păpușile, în primul rând, pentru că valul supărării trecuse de câteva ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lucru ca și fiica lui și concluzia unuia ar trebui să fie, prin forța logicii, concluzia celuilalt. Oricum, adăugă Cipriano Algor, fără să observe, sau poate observând chiar în momentul când a deschis gura, nuanțele sibilinice ale cuvântului inițial, oricum corabia care stă pe loc nu călătorește, orice s-a întâmpla mâine, trebuie să lucrăm astăzi, cel care plantează un copac nu știe dacă, într-o zi, nu se va spânzura în el, Cu o maree neagră ca cea de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
treptat chipul i s-a luminat de înțelegere, memoria serviabilă îi adusese în minte anumite expresii populare curente, urme de lecturi clasice, câteva locuri comune, e adevărat că nu-și amintea tot ce era de amintit, de exemplu, a arde corăbiile, a tăia punțile, a lăsa baltă, a tăia răul din rădăcină, a se lăsa păgubaș, a se lăsa în voia sorții, a se da bătut, omului rătăcit nu-i trebuie sfaturi, a renunța în văzul țintei, sunt verzi, nu merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cetatea cea mare și strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit pînă la Mine! 3. Și Iona s-a sculat să fugă la Tars departe de Fața Domnului. S-a coborît la Iafo, și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei, și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Fața Domnului. 4. Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vînt năpraznic, și a stîrnit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
la Mine! 3. Și Iona s-a sculat să fugă la Tars departe de Fața Domnului. S-a coborît la Iafo, și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei, și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Fața Domnului. 4. Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vînt năpraznic, și a stîrnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărîme. 5. Corăbierii s-au temut, au strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
la Tars. A plătit prețul călătoriei, și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Fața Domnului. 4. Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vînt năpraznic, și a stîrnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărîme. 5. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborît în fundul corăbiei, s-a culcat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vînt năpraznic, și a stîrnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărîme. 5. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborît în fundul corăbiei, s-a culcat și a adormit dus. 6. Cîrmaciul s-a apropiat de el, și i-a zis: "Ce dormi? Scoală-te și cheamă pe Dumnezeul tău! Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
a stîrnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărîme. 5. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborît în fundul corăbiei, s-a culcat și a adormit dus. 6. Cîrmaciul s-a apropiat de el, și i-a zis: "Ce dormi? Scoală-te și cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gîndească la noi, și nu vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
de uscat către Cairo, dar se dădeau lupte, În jurul Ierusalimului, Între turci și maghrebieni, și a trebuit să fac cale-ntoarsă, s-o iau pe drumul de pe coastă, prin Beirut, Saida, Tyr și Accra, de unde mi-am găsit loc pe o corabie. La sosirea mea la Alexandria, am fost primit ca un emir de rang Înalt, mă aștepta o solie În frunte cu Abu Daud, conducătorul suprem al misionarilor. Servitoarea tocmai intră pe ușă. Lasă câteva castroane pe covor. Hasan Începe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prințesa Șirin. Dacă, din cine știe ce motiv, În fața dumneavoastră s-ar Închide toate ușile, trimiteți-i un mesaj și amintiți-i că ați văzut-o la mine acasă. Un cuvânt din partea ei, și multe dintre piedici se vor netezi. XXIX Cu corabia cu pânze până la Trapezunt, Marea Neagră e liniștită, prea liniștită, vântul suflă slab, contempli ore În șir același punct de pe coastă, aceeași stâncă, același boschet anatolian. N-aș fi avut motive să mă plâng, aveam nevoie de vreme calmă, dată fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
era Încă lung: Șuster, Ahvaz, În fine, primejdioasa traversare a mlaștinilor până la Basra, oraș din Irak-ul otoman, situat pe Chatt al-Arab. În sfârșit, În afara teritoriului Persiei și teafăr! Mă mai aștepta o lungă lună pe mare, ca să ajung, cu corabia, de la Fao la Bahrein, să navighez, de-a lungul Coastei Piraților, până la Aden, și să străbat Marea Roșie și Canalul de Suez până la Alexandria, ca să traversez, În cele din urmă, Marea Mediterană, Într-un vechi pachebot turcesc, până la Istanbul. Pe tot parcursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]