10,108 matches
-
un picior și că e tutungiu? A devenit omuleț. Ce se întîmplă când nemții intră pe neașteptate în Rusia, când se îndreaptă glonț spre Moscova și când Stalin, timp de câteva zile, stă încuiat în cabinet, pândind fiecare pas de pe coridor și crezând că cei din anturajul său vin să-l aresteze și să-l judece pentru felul în care a pregătit armata sovietică? Se întîmplă că Stalin devine un omuleț. Ce se întîmplă cu Miloșevici la Haga, în ciuda aerului arogant
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Dumnezeu, ea face superfluă orice altă pedeapsă. miercuri, 10 septembrie Astăzi, la editură, am avut o "reuniune de lucru" (cinci-șase persoane) în biroul meu. Am făcut greșeala să-l invit și pe "Vladzo" ― așa îl strigă colegii pe Zografi pe coridorul kilometric de la "Casa Scînteii", ca să îl deosebească de "celălalt Vlad", Vlad Russo. Vlad Zo este copilul răsfățat al Editurii. Citește enorm în toate direcțiile (literatură, științe, filozofie) și când face fișa de prezentare a unei cărți simți subit nevoia să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai important din perspectiva locus-ului puterii de luare a deciziilor, deoarece guvernul francez și parlamentul sunt cele care iau deciziile finale. Pe lîngă acestea, la acest nivel, partidele reprezintă actorii-cheie în stârnirea intereselor și acționează ca niște gardieni care apără coridoarele puterii. "Naționalizarea" politicii subnaționale franceze și creșterea influenței partidelor s-au intensificat în timpul celei de-a Cincea Republici datorită, probabil paradoxal, aversiunii fondatorului acesteia față de partidele politice. Acest lucru este adevărat în aceea că sistemul a generat o bipolaritate prin
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în jurul unui set - nucleu de posibilități - ceea ce Dosi (1982) numește „o traiectorie tehnologică”. Devine tot mai dificil să explorezi în afara acestui spațiu, deoarece interesul antreprenorial și resursele pe care acesta le aduce se concentrează tot mai mult asupra posibilităților din cadrul coridorului designului dominant. Acest lucru se poate aplica produselor sau proceselor; în ambele cazuri caracteristicile-cheie devin stabile și experimentarea se mută spre eliminarea elementelor disfuncționale (bugs) și rafinarea designului dominant. De exemplu, industria chimică din secolul XIX a trecut de la fabricarea
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
îl smulge pe tânărul diplomat din lumea cunoscută pentru a-l arunca într-o altă lume, necunoscută și ostilă. Simultan, arestarea îl aruncă într-o stare de groază și perplexitate. Accesul în lumea închisorii se face printr-un șir de coridoare și uși, sub supravegherea unor oameni insensibili la situația celui arestat. La nivelul comunicării verbale și al gesturilor, ei acționează mecanic atunci când îi iau în primire pe cei arestați. Deposedarea de obiecte reprezintă începutul procesului deposedării de identitate, însoțit de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
păstrează replici reale, pe care le combină. Tocmai impunând o logică evenimentelor naturale, romancierul suprimă hazardul. El organizează haosul cu ajutorul unui sistem de semnificații și dă faptului divers caracterul necesar al unei intrigi. Despre traseul proaspătului deținut Innokenti Volodin pe coridoarele închisorii Lubianka, Saraskina afirmă că este construit pe o solidă bază autobiografică: Soljenițîn a trecut chiar prin aceste curți interioare, a văzut chiar aceste coridoare luminate și uși hipnotice, chiar aici, în "camera de primire a arestaților", însoțitorii i-au
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
dă faptului divers caracterul necesar al unei intrigi. Despre traseul proaspătului deținut Innokenti Volodin pe coridoarele închisorii Lubianka, Saraskina afirmă că este construit pe o solidă bază autobiografică: Soljenițîn a trecut chiar prin aceste curți interioare, a văzut chiar aceste coridoare luminate și uși hipnotice, chiar aici, în "camera de primire a arestaților", însoțitorii i-au dat contra chitanță pentru gradele de ofițer de serviciu procesul de primire și de prelucrare începea 169. (trad. a.) În celălalt roman al său, Pavilionul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Era un om relativ tânăr (treizeci și cinci de ani, așa cum am aflat ulterior), înalt, într-o măntăluță uzată, cu un rucsac soldățesc la fel de uzat. Stătea întins pe podea, ghemuit; plouase puternic, iar el era complet ud. Băncile fuseseră luate, dar în coridorul nostru de la roentgen, în care accesul era închis, mai erau bănci, și pe ele se putea sta întins. Și am dat dispoziție să-l instaleze acolo și să-i dea o salteluță 170. (trad. a.) Momentul întâlnirii respective, deși păstrează
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
lagărului, deportarea în stepă semnifică libertatea, deoarece este locul unde a auzit pentru prima dată "mergeți neîncolonați", "mergeți singuri", este un loc "sfânt" și "senin", care ajunge să însemne "acasă". Totuși, odată cu internarea în clinica oncologică, el este prins pe "coridorul dintre două veșnicii", a pedepsei cu deportarea și a condamnării pe care o aduce boala. Și una, și cealaltă îl țin captiv, astfel încât el nu are nici măcar libertatea de a merge să-și procure buretele de mesteacăn, pentru a-și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
bagaje într-un vagon de tren supraaglomerat, părăsește lumea în care venise grav bolnav. Scriitorul construiește o imagine circulară prin faptul că amintește, în final, de cizmele fostului soldat Kostoglotov, care "se legănau, ca moarte, cu boturile în jos, deasupra coridorului", aceleași care îi atrăseseră atenția și doctoriței Vera Gangart, după ce bolnavul nou venit se instalase pe banca din holul clinicii. 3.5. Primul cerc. Intertextualitate și construcție romanescă Scriind romanul Primul cerc, A. Soljenițîn optează pentru o intrigă de factură
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Portița reveni la loc încet cu un scârțâit prelung și tânguitor, parcă prevestitor de rele, ceea ce o făcu să-și întețească și mai mult pașii. Școala nu era departe. Un fel de casă mai mare cu două săli și un coridor între ele, era suficient pentru satul acela din care mulți plecaseră la oraș sau în alte sate după viitura cea mare. Acum din vechiul târgușor de odinioară nu mai rămăseseră decât vreo cincizeci de casă urcate pe versantul dealului ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
înainte, oferea unele avantaje demne de luat în seamă. Pentru simplul fapt că la casieriile din gară se puneau în vânzare, chiar înainte de plecare, mai multe bilete decât capacitatea vagoanelor, exista șansa de a găsi un loc, fie și pe coridor în picioare. Neluând în calcul coada de aproximativ o oră și jumătate, pasagerii, văzându-se cu biletele de voiaj în mâini, erau mulțumiți că efortul lor nu a fost zădarnic și că, deși puțin șifonați, vor ajunge totuși la destinație
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
zdruncinăturile, mirosul de cărbune încins și căldura emanată de aburii împrăștiați aiurea care, din când în când, se depuneau chiar și pe hainele călătorilor. Odată urcați, în situația dată, fiecare trebuia să se descurce cum se pricepea mai bine. Pe coridor, unii s-au așezat pe propriile lor valize, alții, pur și simplu, pregătiți parcă să coboare la prima stație, stăteau în picioare. Pe la mijlocul vagonului, în interiorul unui compartiment, chiar lângă ușa deschisă permanent, trei bărbați tineri și veseli, aproape total nepăsători
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Acolo, explicau ei persoanei de vizavi, se asigură și locuințe în colonie pentru nefamiliști în barătci special amenajate, iar pentru specialiștii căsătoriți garsoniere, chiar și apartamente, masă la cantina fabricii la prețuri acceptabile, precum și alte înlesniri. Stând în picioare, pe coridor, cu spatele la compartiment, auzea numai unele frânturi din conversația lor. Probabil, or fi contabili sau economiști, gândea el, în timp ce și-i imagina socotind la două birouri alăturate, fiecare din ei cu cotierele uzate și cu câte un creion chimic cât un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aproape jumătate din călători, odată ajunși în prima gară, vor coborî și se vor elibera suficiente locuri. Ca să treacă timpul mai repede, până atunci, va aprinde o țigară cel mai bun leac împotriva tristeții și a stresului, panaceu universal. Pe coridor, la fereastră, în picioare, cu țigara aprinsă, scoțând ritmic fum prin toate orificiile nazale și bucale, se afla într-o asemenea stare că, dacă l-ar fi călcat cineva pe picior, dacă din neatenție ar fi turnat pe el apă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sau nu. Privirea i se îndreptă involuntar spre familia: "tată cu mustață aspră, mamă și fiică". Aceasta din urmă cu un gest de încuviințare și o voce caldă, îndulcită intenționat, întări invitația. Dacă nu-l ocupați acum, vin alții de pe coridor! În realitate, pe coridor aproape că nu mai existau "alții". Doar o săteancă cu un băiețel de vreo zece anișori și vreo trei-patru fumători. Bidaru ezită o clipă, apoi se așeză pe canapeaua de lemn și nu mai știa ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se îndreptă involuntar spre familia: "tată cu mustață aspră, mamă și fiică". Aceasta din urmă cu un gest de încuviințare și o voce caldă, îndulcită intenționat, întări invitația. Dacă nu-l ocupați acum, vin alții de pe coridor! În realitate, pe coridor aproape că nu mai existau "alții". Doar o săteancă cu un băiețel de vreo zece anișori și vreo trei-patru fumători. Bidaru ezită o clipă, apoi se așeză pe canapeaua de lemn și nu mai știa ce să facă. Ar fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dar nu era o certitudine, deoarece acesta semăna mai mult a inel din aur masiv. O căldură mai puternică ca de obicei puse stăpânire pe el. Era sângele care-i năvălea în obraz. Roșu la față și transpirat, ieși pe coridor la o altă țigară. Deocamdată, aceasta îi era salvarea. Era hotărât să rămână acolo până la capătul drumului. Dacă s-ar întoarce în compartiment, s-ar da de gol, ar roși și mai tare, s-ar exprima incoerent și nu dorea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
într-o comună suburbană, dar nu unul oarecare, de duzină; pe urmă fie ce-o fi, va vedea el ce-i de făcut. Perspectiva de viitor era pentru Bidaru un cuvânt abstract, cu un conținut vag, nebulos și neclar. Pe coridor era ceva mai răcoare. Ferestrele deschise la maximum îi ofereau posibilitatea să trimită fumul direct în atmosferă. Tot în același timp, putea să privească și să se bucure de spectacolul gratuit oferit de natură, transformând călătoria într-un veritabil cinematograf
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
viața lui de până acum, anii copilăriei și ai adolescenței. Murise joi la Spitalul C.F.R. din București. În timp ce se gândea la sfârșitul tragic al celui mai bun prieten al său, un ajutor eficient a găsit în băiețelul, ce călătorea pe coridor alături de mama sa și care, din cauza oboselii, își schimba mereu poziția de pe un picior pe altul. Văd că ai cedat, voinicule, mergi departe? Băiatul nu prea avea chef de vorbă și de aceea răspunse cu întârziere și cam bosumflat. Acasă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
linia pustie, uitându-se în urma trenului. Între timp stomacul începu să i se revolte și să-și ceară drepturile sale legitime. Setea și-o potolise, dar foamea? Gândul la mâncare îl chinuia din ce în ce mai intens, în special după plecarea trenului. Pe coridorul lung și aglomerat cu ferestrele deschise, zgomotul locomotivei și al roților de fier, ce rulau cu viteză pe șine, acoperea încercările de revoltă ale stomacului. În tren situația era în favoarea lui, nu ca la Biblioteca Centrală de Stat. Acolo, într-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o singură felie de pâine i-ar fi suficient. În momentul când se visa cu felia de pâine în mână, simți cum cineva îl trage ușor de pantaloni. Era băiețelul de vreo nouă anișori. Nene, vă cheamă mama! Trecerea din coridor în compartiment nu ridica nici o problemă de ordin tehnic, pentru simplul motiv că ușa era permanent deschisă, mai precis, pusă cu mâna deoparte. Nădușeala în interior era evidentă, deoarece ferestrele fără perdele, orientate spre est, permiteau razelor solare să intre
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ca mama cu băiatul să ocupe cele două locuri, iar tânărul Bidaru să rămână pe locul lui. Această manevră nu a durat decât câteva secunde. In compartiment au rămas exact opt persoane pe opt locuri și toți mulțumiți, în timp ce pe coridor, se putea circula mult mai lejer și se instalase chiar un fel de relații de amabilitate între cei ce așteptau să coboare și cei ce treceau întâmplător. Deci în compartimentul cinci, din primul vagon de lângă locomotivă, s-a instalat ordinea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
luase porția, scoase un sunet nedeslușit care nu prea semăna a "bogdaproste". Ceva nu-i era clar: De ce l-a servit numai pe el? Oare ca recompensă pentru că i-a cedat locul sau, mai probabil că, în timp ce el era pe coridor în picioare, ceilalți și-au luat gustarea, iar femeia, cu spiritul ei de gospodină a sesizat că e flămând lup și că înghite în sec. Asta era explicația. Cu gândul la stomac și la foamea care trebuia astâmpărată, își reveni
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu nimic...". Toată iarna și primăvara am adunat câțiva bănișori pentru București, pentru avocat. Degeaba... Făcu un semn a lehamite și tăcu. Bidaru profită de tăcere, scoase țigările și chibriturile din buzunarul de la bluza udă de transpirație și ieși în coridor. Mâncase ceva, acum avea chef să fumeze. Se apropie Râmnicu-Sărat. * * * După ce au trecut câteva trenuri din sens opus și după ce și-a făcut alimentarea cu apă, totul însumând cincisprezece douăzeci de minute cel mult, timp în care s-a stabilit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]