8,430 matches
-
Doar că săptămânal soseau la primărie știri destul de triste. Cutare a murit eroic la datorie și a fost înmormântat în cimitirul de la... condoleanță familiei îndurerate din partea mareșalului. Sau, sergentul x,y,z a fost dat dispărut în luptele eroice de la Cotul Donului. Și, săptămână de săptămână se va îngroșa numărul văduvelor de război și al orfanilor de tată. Câți din bărbații Pungeștiului nu s-au mai întors în sat? Sunt convins că la primărie se găsesc acte care să lămurească lucrurile
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
către țară a regelui Mihai I din seara zilei de 23 August 1944, aplicată efectiv din dimineața zilei de 24 august, trupele române, supunându-se întru totul ordinului comandantului suprem, au întors armele împotriva armatelor hitleriste, ca apoi să lupte cot la cot cu trupele sovietice până la eliberarea ultimei brazde de pământ românesc, și nu numai atât. Au luptat cu multă bărbăție și devotament, cu gândul la reîntregirea țării, până în munții Tatra. A dat mari jertfe de sânge, cu pierderi mari
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
a regelui Mihai I din seara zilei de 23 August 1944, aplicată efectiv din dimineața zilei de 24 august, trupele române, supunându-se întru totul ordinului comandantului suprem, au întors armele împotriva armatelor hitleriste, ca apoi să lupte cot la cot cu trupele sovietice până la eliberarea ultimei brazde de pământ românesc, și nu numai atât. Au luptat cu multă bărbăție și devotament, cu gândul la reîntregirea țării, până în munții Tatra. A dat mari jertfe de sânge, cu pierderi mari umane și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
vesel. Nici o expunere fără o componentă de „entertainment“. O altă trăsătură caracteristică a pedagogului de școală nouă este apetitul pantomimic. Omul n-are stare, umblă neodihnit printre ascultători, e dinamic, demonstrativ, gimnastic. Îți arată ideile cu mâna, cu genunchii, cu coatele. Corpul participă năvalnic la formularea mesajului, conferința e, în bună măsură, o performanță motorie, iar conferențiarul - un bun exemplu de condiție fizică adecvată. Peste toate acestea, se înalță, ca o lege de fier, exigența experimentală. Vorbitorul ține morțiș să te
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să auziți ceva despre Olympia (pronunție ezitantă), a lui Edouard (pronunțat cu un „d“ final sonor) Manet? Ascultați la mine! Urmează platitudinile curente, culese din Wikipedia și din alte cotloane digitale, de unde trebuie să rezulte că vorbitorul și-a tocit coatele și și-a mâncat tinerețile studiind asiduu istoria artei. Nu-i nimic - îmi spun. Insul a făcut, totuși, de bine, de rău, un efort. Și, decât să nu știi nimic, mai bine să înveți câte ceva, fie și de pe inter net
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mulți dintre cei trecuți în special prin Aiud. Aurel Pastramagiu - ofițer de marină militară, decorat, dar și absolvent de filosofie, marinarul din el lăsând o amprentă clară asupra versurilor compuse. Ion Mărăcineanu - jurist, participant în linia întâi în luptele de la Cotul Donului, făcând 15 ani de temniță, a scris poezie și proză. Andrei Ciurunga - născut în 1920 la Cahul, arestat de trei ori, a scris versuri de rezistență și supraviețuire pentru cei de la Canal. Remarcăm și la el, ca la mulți
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
femeie, urzica „țese“: e o plantă textilă - iar Victor Hugo a fost darnic În elogii cu ea -, textilă ca și rubedeniile ei de pe aiurea, ca Boehmeria nivea - ramia - și Urtica cannabina - iarăși aluzie la cânepă! - sau ca dudul, e drept, cot la cot cu viermele de mătase. Dar să ne Întoarcem la nuntă. Ca și noi, când odată cu maturitatea sexuală ne alegem cu o barbă ori cu sâni, și urzica se schimbă. O fi o reacție hormonală, ca la noi? Desigur
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
țese“: e o plantă textilă - iar Victor Hugo a fost darnic În elogii cu ea -, textilă ca și rubedeniile ei de pe aiurea, ca Boehmeria nivea - ramia - și Urtica cannabina - iarăși aluzie la cânepă! - sau ca dudul, e drept, cot la cot cu viermele de mătase. Dar să ne Întoarcem la nuntă. Ca și noi, când odată cu maturitatea sexuală ne alegem cu o barbă ori cu sâni, și urzica se schimbă. O fi o reacție hormonală, ca la noi? Desigur! Și plantele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Cu degetul, de fapt prima falangă a degetul mare sau trei boabe de orz, adică 2,54 centimetri, În vigoare Încă și astăzi În țările anglo-saxone, care de 12 ori face piciorul, iar trei picioare yardul. Sau, la noi, palma, cotul - adică cât e mult se poate Împinge suveica, deci lățimea pânzei - stânjenul, cât măsoară omul de la vârful piciorului la acela al mâinii opuse, adică cât se poate lungi. Și, dacă tot am ajuns la stânjen, acela e În Muntenia de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
același timp și unealta de măsură, Întru Început fiecare l’a folosit pe al lui. Dar, pe măsura consolidării vieții sociale, pe măsura extinderii ei, pe al șefului hoardei, pe al regelui, În sfârșit un etalon impersonal, dar tot deget, cot, picior. Impersonalizarea a mai făcut un pas, când s’a luat ca etalon nu omul, ci planeta: metrul și prin el, litrul și kilogramul, dar și secunda; mai târziu etaloanele aveau să capete alte definiții, precum secunda oarece număr de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
are glande sudoripale decât pe năsuc și pernițele lăbuțelor. Cum se răcorește pe canicula asta? Mai ales că-i place să se sorească? Câinele folosește cel mai primitiv proces, unul fizic, evaporând apă prin limba ce-i atârnă de un cot. Mai isteață și neiubitoare de apă - știe ea ce știe - pisica folosește ceva mult mai subtil, o fațetă a efectului Kervran, adică transformarea sodiului În potasiu. Această transformare consumă energie, răcorind pisica. Dar, culmea subtilității, potasiul e entropic În raport cu sodiul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pot deveni virulente, mai mult, necunoscute sistemului imunitar al cutărui intrus În piramidă. Și au plătit destui astfel, În respectul zisului „blestem al faraonului“... Să recunosc totuși un mister, dar neimplicând biologia: unitățile de măsură care se regăsesc În piramidă: cotul piramidal care nu e altceva decât a zecea milioana parte a razei Pământului, și degetul piramidal, care s’a perpetuat identic În țolul englezesc de astăzi... Dar, pentru a cuprinde toată știința astronomică, geografică și matematică relevate În piramidă de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dedesubt. Și recomand, cârciumarului și consumatorului deopotrivă, reînnodarea unei tradiții; sticlarului o afacere, iar bugetarului metrolog o leafă: țoiul de 50, 100, 250 de mililitri. À propos: Între timp ne-am modernizat, sau mai degrabă cosmopolizat, Înlocuind ocaua cu litrul, cotul cu metrul, sica, sabia Încovoiată, cu Kalașnicovul. Dar și țuica cu vodca, de unde se vede că cereala, mai rău, cartoful, e mai profitabilă - d’ale economiei de piață... - decât prunul... Dar tradiția, lăudabilă sau nu, dar repetată sub cât mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
capăt al spectrului sunt entropice. Dar e exact ce am nevoie În jur, eu, un negentropic. À propos de căldură: Chiar de mă credeți cimotie cu dulăul, eu nu mă răcoresc vara evaporând apa de pe o limbă atârnată de un cot, o treabă fizică, primitivă, ci cu altceva, chimic deci isteț. Fac transmutație, precum au crezut două milenii alchimiștii, dar „pe bune“, sodiul din mâncare devenind potasiul pe care-l ascund cu grijă În pământ, spre bucuria plantelor. Știți voi... Treaba
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
locului. În vremurile grele ale Războiului de Întregire, Iașii au devenit capitală deplină: Teatrul a devenit Parlament, Primăria Palat Regal, Piața Unirii Mecca românimii spre care alergau și În care jurau Înaintea plecării pe front, voluntarii ardeleni. Și tot Iașii, cot la cot cu Chișinăul, au opus ultima rezistență În fața tăvălugului rusesc, vopsit de astă dată În roșu... Laurii și sângele au facut cunoscuți Iașii lumii. Consecința? Doar Bucureștii se mai pot lăuda cu un nume tradus În limbile Europei și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vremurile grele ale Războiului de Întregire, Iașii au devenit capitală deplină: Teatrul a devenit Parlament, Primăria Palat Regal, Piața Unirii Mecca românimii spre care alergau și În care jurau Înaintea plecării pe front, voluntarii ardeleni. Și tot Iașii, cot la cot cu Chișinăul, au opus ultima rezistență În fața tăvălugului rusesc, vopsit de astă dată În roșu... Laurii și sângele au facut cunoscuți Iașii lumii. Consecința? Doar Bucureștii se mai pot lăuda cu un nume tradus În limbile Europei și prin urmare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în spatele lor se aflau însăși cei imortalizați etern în ulei. Ce om bun și ce glas duios avea părintele... Tot îmi răsare în minte imaginea mustăcioasă a bunicului când mi-a dăruit o tavă mică de plăcinte, pentru a lucra cot la cot cu bunica. Nu era atât de arțăgos pe cât voia să fie crezut. În fiecare toamnă îl băteam la cap să mă ia cu el la vânătoare și după zile de rugăminți neîncetate mintea bătrânului ceda în fața insistenței mele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
se aflau însăși cei imortalizați etern în ulei. Ce om bun și ce glas duios avea părintele... Tot îmi răsare în minte imaginea mustăcioasă a bunicului când mi-a dăruit o tavă mică de plăcinte, pentru a lucra cot la cot cu bunica. Nu era atât de arțăgos pe cât voia să fie crezut. În fiecare toamnă îl băteam la cap să mă ia cu el la vânătoare și după zile de rugăminți neîncetate mintea bătrânului ceda în fața insistenței mele. Mi-a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Francisc și Ana, comandant de tun în regimentul 14 Artilerie Craiova, căzut la trecerea Nistrului, după ce fusese luat prizonier, în iulie 1941. 9.Budac Iulian, caporal T.R., învățător n. 1911, fiul lui Petru și Paraschiva. Regimentul 10 Călărași, căzut la Cotul CubanuluiU.R.S.S. În 30.04.1943. 10.Cânduleț Constantin, caporal, n.1920, fiul lui Gheorghe și Cristina, regimentul 18 Dorobanți-Tg-Jiu, căzut în luptele de la Stalingradîn 21.11.1942. 11.Cânduleț Iulian, caporal, fiul lui Eufrosina Cânduleț, regimentul 5 Tunari de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Manea, batalionul 12 Vânători de Munte, căzut în misiune de cercetare, dincolo de Tisa, împușcat în ambele picioare la 20.12.1944. 36.Nanași Toma, soldat, n.1924, fiul lui Balint și Elena Nanași, regimentul 40 Infanterie căzut în luptele de la Cotul Donului în 24.11.1942. 37.Pădurean Alexandru, soldat, n.11.05.1922, fiul lui Octavian și Filofteia Pădurean, regimentul 90 Infanterie Sibiu, Căzut pe frontul de Vest în luptele din jurul Clujului în 30.09.1944. 38.Simon Pavel, soldat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Gheorghe și Ana, regimentul 6 Artilerie Pitești, rănit pe frontul de la Iași, la 01.08.1944, la mâna stângă și la abdomen. 6.Budac Gheorghe, soldat, n.1916, fiul lui Dionisie și Maria Budac, regimentul 1 Transmisiuni, dat dispărut la Cotul Donului în 22.11.1942, a fost considerat mort de cître familie, i s-au făcut toate cele cuvenite mortului după legile creștinești, ca după terminarea războiului să apară în sat. 7.Grovu Victor, soldat, n.1921, fiul lui Candit
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
reflecțiuni avea de izvor de emanațiune un cap cu plete de o sălbăticită neregularitate, înfundat într-o căciulă de miel. Sau: Uh! Ce frig... îmi văd suflarea și căciula cea de oaie/ Pe urechi am tras-o zdravăn iar de coate nici că-mi pasă/ Ca țiganul, care bagă degetul prin rara cas/ De năvod cu-a mele coate eu cerc vremea de se-moaie235. Câteodată apare ici-colo câte un epitet esențializator sau creionat dintr-o singură tușă esența unei structuri omenești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de miel. Sau: Uh! Ce frig... îmi văd suflarea și căciula cea de oaie/ Pe urechi am tras-o zdravăn iar de coate nici că-mi pasă/ Ca țiganul, care bagă degetul prin rara cas/ De năvod cu-a mele coate eu cerc vremea de se-moaie235. Câteodată apare ici-colo câte un epitet esențializator sau creionat dintr-o singură tușă esența unei structuri omenești complexe: Visătorul Dionis 236, un ateist superstițios 237, e minune oare că pentru el visul era o viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
îndată ce timpul devenea problematic 239, ironie care aduce aminte de o altă proză scrisă în acest registru Părintele Iermolachie Chisăliță, unde poetul realizează un autoportret ironic cu influențe din Creangă. Adesea sunt surprinse și descrise mișcări și obiceiuri proprii: Cu coatele așezate pe masă și cu capul în mâini, Dionis descifra textul obscur c-un interes deosebit, până ce căpețelul de lumină începu a agoniza fumegând. Se stinse. El își apropie scaunul de fereastră, pe care o deschise și, la lumina cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ceilalți reacționează în așa zisa normalitate: Pe când colegii jucau cărți, râdeau, beau și povesteau anecdote care de care mai frivole și mai de râs, de Pepelea, de țigani, de popi, eu îmi mânam viața cu capul așezat între mâni, cu coatele răzimate de marginea mesei, neascultând la ei și citind romanțe fioroase și fantastice cari-mi iritau creierii 276. Delicatețea sufletească a copilului se transformă, în viața de toate zilele, într-una fizică, concretă. Deși era în plină iarnă, pentru că Ioan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]