7,252 matches
-
Literature, Akadémiai Kiadó, Budapesta, 1985, pp. 134-155. 73. Tit Simedrea, Icoana junghiată de la Argeș, Sibiu, 1940. 74. Stolnicul Constantin Cantacuzino, Istoria Țării Românești. Cronicari munteni, vol. I, Editura Minerva, București, 1984, p. 102. 75. Radu Popescu, Istoriile domnilor Țării Românești. Cronicari munteni, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 44. 76. Călători străini despre țările române, vol. VI, Îngrijit de M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru et alii, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976. 77. Nicolae Cartojan, Istoria literaturii române vechi, Editura Minerva, București
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ion Creangă, Povești, Amintiri, Povestiri, Editura Eminescu, București, 1980. 458. Constantin Racoviță-Cehan, domnitor În Țările Române la jumătatea secolului al XVIII-lea, care se droga cu afion și vin pelin (139, p. 66), a murit pentru că, „În fierbințeala boalei - zice cronicarul -, a băut vreo trei-patru sticle de spirt de melisă ; peste șase ceasuri a murit”. 459. Nicolae Iorga, O gospodărie moldovenească la 1777 după socotelile cronicarului Ioniță Canta, București, 1928, p. 5. 460. Gustav Jaeger, Die Entdeckung der Seele, Leipzig, 1880
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu afion și vin pelin (139, p. 66), a murit pentru că, „În fierbințeala boalei - zice cronicarul -, a băut vreo trei-patru sticle de spirt de melisă ; peste șase ceasuri a murit”. 459. Nicolae Iorga, O gospodărie moldovenească la 1777 după socotelile cronicarului Ioniță Canta, București, 1928, p. 5. 460. Gustav Jaeger, Die Entdeckung der Seele, Leipzig, 1880, pp. 106-109 ; și Hans F.K. Gunther, Rassenkunde des Judischen Volkes, München, 1930, pp. 260-267 ; cf. 83, p. 95. 461. Pincu Pascal, „Elemente de medicină populară
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
reci. Avea o fire de luptător, loială, expansivă. Se atașa statornic de persoane și cauze și pretindea un devotament egal. Hiperactiv, croia mereu planuri și tactici. în timpul relecturii acestor scrisori, mi-au venit adesea în minte trei vorbe: una a cronicarului nostru („odihna altora îi păriia că-i ieste cu pagubă”), alta a lui Victor Hugo („Nu există dușmănii adevărate decît dușmăniile literare”), alta a lui Spinoza („fiecare are atîta dreptate cîtă poate să apere”). Dotat cu o rară putere de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
încă n-a fost afișat). Noutăți deosebite pe aici nu sînt. Care ar fi, sînt murdării despre care începe să-mi fie lehamite să mai vorbesc. Lucrez relativ intens, căutînd să uit de toate. Cred că acesta e un remediu. „Cronicarii” subțiri îmi publică totuși cu greu articole de qvasiistorie literară. Vor actualitate, mai ales acum cînd iar se răstoarnă tabla de valori care începea să prindă oarecari rădăcini. Articolul lui G. Ivașcu , precum și al magistrului , m-au decepționat. Neodogmantisul literar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
tu, revista e cu două, trei clase mai sus decît înainte! Dacă nu-și dă seama, atunci sînt complet dezolat. La revistă (în altă ordine de idei), putem face mai mult. și Moldova, aflată în calea tuturor relelor, cum zicea cronicarul, are nevoie azi de un steag al culturii ridicat sus. Dacă cei din Piața Romană își pot permite să stea la cafele toată ziua, să rîdă de specificitate și să ceară chiar onorariile pe cărți în dolari, noi fiind la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Ibrăileanu, Spre roman. Țin foarte mult, și cred că nu este nici o greutate (procedeul este folosit curent), ca să apar cu două semnături (adică și prezentarea la inedite să fie semnată cu numele întreg). Asta ar fi o lovitură indirectă pentru cronicari (în primul rînd pentru L.L.) care atîta se codesc și mă tracasează (ca să nu spun că mă umilesc) pînă cînd să mîne la tipar vreun articol de al meu! Trebuia să-mi apară o serie după cele începute, dar articolele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
spun că nu e tîrziu dacă vei scrie în iulie despre carte, carte în care vorbesc despre cîteva cărți mari (șatra, Ce mult te-am iubit, Clasicii noștri, Poezia lui Eminescu, monografia L. Rebreanu, apoi Contradicția lui Maiorescu, Cică niște cronicari), apoi despre G. Călinescu, Maiorescu, Ibrăileanu (contra infamiilor spuse despre ei - Al. George, în articolele din revistă, spune ce-am reprodus eu; în carte, La sfîrșitul lecturii, abreviază unele lucruri), apoi L. Rebreanu (specificul național), G. Panu. Dar articolele Despre
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Caracterul purificator al artei în general și al confesiunii, în special, era întîiul ei țel. Iar al doilea factura povestirii care încerca să împletească un comentariu (psihologic) cu o substanță epică (mărturisirea subiectului). Nici una, nici alta nu a interesat pe cronicarul de la Orizont. Opacitate? Nu aș crede. Mai degrabă iritarea pricinuită de „Hîrtii uitate”, în care a văzut (complet eronat) o răfuială a autorului cu critica, în realitate bietul autor nefăcînd altceva decît să imagineze un model pentru acel tip de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
I. Vaian și Panaite Mușoiu (scrisorile se găsesc la familia lui Vaian, în București). Unele știri despre Hogaș etc. Un articol - aproape gata - se numește „Personalități romașcane în cultură, știință și artă”. în el, trec în revistă, începînd cu Macarie, cronicarul lui P. Rareș, oamenii de cultură care s-au născut sau au trăit în acest oraș, și care s-au remarcat în cultura românească. În martie, se împlinesc 40 de ani de la plecarea în țara umbrelor a autorului Adelei. Articolul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
portretele unor personalități memorabile. Surprinde în mod plăcut fidelitatea informației privind activitatea profesională, specialitatea, cariera, acțiunea pe tărâm social. Ca și predecesorul său, în tentativa de a cuprinde un material extrem de bogat risipit în diverse publicații, studii, monografii și articole, cronicarul recurge la autoritatea unor autori consacrați, are în vedere referiri din presa vremii (reviste și ziare), memorii, amintiri, arhive, chiar „arhiva autorului”. Un cărturar, un om de cultură el însuși, un spirit nobil (se simte un fior uman, o vibrație
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
triumf, o consacrare fulgerătoare a „unui extraordinar temperament scenic, a unei sensibilități artistice și umane ieșite din comun”. „Debutului” bucureștean, i-au urmat patru stagiuni de mari realizări, de împliniri, de confirmări ale laudelor și ale previziunilor exaltate ale multor cronicari. Se afirmă ca una din marile tragediene ale unei epoci în care străluceau actrițe de la Maria Filotti la Aura Buzescu. A urmat o serie de roluri care confirmau triumful debutului bucureștean: Iphigenia la Delphi de Gerhard Hauptmann, Anca din Năpasta
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
din Năpasta de I. L. Caragiale, Taina nunții de Eg. Bourdet, Dar nu e nimic serios de Luigi Pirandello și mai ales Fascinație de Key Winter. Din păcate, transferul la București nu i-a priit, deși, după primul rol jucat acolo, „cronicarul” Zaharia Stancu a scris că „este cea mai mare actriță de azi și de mâine”. Concurența bucureștencelor - frumoase și cu relații - a trecut-o repede în plan secundar: primea doar un rol - două pe stagiune și uneori, nici atât. Când juca
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
e în același timp rapid și coerent (fiecare țandără de acțiune e o senzație în sine, dar se și adună aproape instantaneu cu cea dinaintea ei și cu cea de după), iar coerența și viteza se potențează reciproc. Evident că dovezile cronicarului de film pot fi întotdeauna contestate. El nu poate nici măcar să citeze din film așa cum cronicarul literar citează din carte (pentru a fi la rîndul lui contestat pe motiv că scoate din context). Pentru a prezenta o secvență de film
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dar se și adună aproape instantaneu cu cea dinaintea ei și cu cea de după), iar coerența și viteza se potențează reciproc. Evident că dovezile cronicarului de film pot fi întotdeauna contestate. El nu poate nici măcar să citeze din film așa cum cronicarul literar citează din carte (pentru a fi la rîndul lui contestat pe motiv că scoate din context). Pentru a prezenta o secvență de film drept dovadă, trebuie s-o descrie adică să traducă în cuvinte o succesiune de imagini în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de a scoate diavolii din acest cuplu. Perversitatea ei e o necesitate funcțională a poveștii și totodată principalul ei element decorativ ; e un mister teatral simpatic (nu folosesc cuvîntul teatral în sensul peiorativ pe care obișnuiesc să i-l dea cronicarii de film, ci în sensul de tehnică a spectacolului), dar fără nici o legătură cu misterele reale ale perversității umane. Nu fac aceste precizări pentru a-i descuraja pe eventualii spectatori : m-am simțit bine la Pescuit sportiv, deși n-am
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
drumurile din România ar fi poleite cu aur. Puțină exagerare conștientă nu strică. Mariana a fost interpreta expunerii mele istorice, în care nu m-am putut abține să nu exprim un adevăr despre România, aflată în calea tuturor relelor - vorba cronicarului. Lăsăm pe italian în treaba lui, noi ne vedem de ale noastre, nu înainte de a mai vedea ceva din ceea ce încă nu văzusem și în dimineața de 13 mai părăsim Florența și toate meleagurile ce ne-au încântat și reconfortat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fost”, ci „ce sunt”. Fiecare personaj se desprinde prin prisma a ceea ce se întâmplă. Acțiunea - 2000. Nimic din piesă nu este secundar. Totul se află first (un copac care moare în picioare). El reprezintă o luptă de supraviețuire. Este un cronicar al familiei. Dacă el se termină, se termină și familia. Ranevskaia - centrul - model pentru toate femeile, ideal pentru toți bărbații. Toți o adoră. Toți se află în lumina ei. Este în armonie cu fiecare. Tot ce atinge înflorește. Un spirit
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a fost reales în 2005). O altă prezență, tot culturală și tot de ținută, avea să fie aceea la pupitrul Orchestrei Filarmonice Montevideo a dirijorului Cristian Brâncuși, la 19 iulie, prestația sa fiind aplaudată de public și evidențiată elogios de cronicarii de specialitate. Între atâtea acțiuni, întrevederi și convorbiri oficiale au fost și câteva momente de "respiro", printre acestea amintindu-mi de recepția din 11 ianuarie de pe vasul-școală "Brasilia", unde i-am regăsit pe minunații mei cariocani cu samba, caipirinha și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
drumul tău și viața ta cu un zâmbet larg; știi să înțelegi și să impulsionezi activitățile celor apropiați; întâlnindu-te pe drumul nostru, ne-am simțit împăcați și fericiți cu viața". Cu multă afecțiune, Uniunea Imigranților Salto. Nu știu cine a fost cronicarul sau poetul care a elaborat respectivul "acrostih", dar venit de la niște oameni simpli, cu care am colaborat și cărora le-am dăruit o scânteie de bucurie și speranță, fiindu-le alături, l-am apreciat ca pe o prețioasă distincție acordată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ioan Timofte, care a contribuit la apatiția prezentului volum cu un număr de date biografice. Acad.prof. Constantin Ciopraga caracterizează astfel episodul literar: „la Iași, fenomen semnificativ, memorialistica a avut întotdeauna zelatori pasionați, emulația a găsit aici teren favorabil de la marii cronicari până la Mihail Sadoveanu, până la Ionel Teodoreanu și ceilalți s-a conturat aici o proză subiectivă, lirică, tipic rememorativă, de observat așadar adâncimea sistematică și spiritualitatea locului; a rodit aici ideea costiniană: «Nasc și la Moldova oameni»”. Memorialistica lui Ionel Maftei
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
primul În acest spațiu de legătură Între două lumi. Profeția lui: „Ferește-te de Idele lui Marte“, șoptită În ralanti lui Cezar de pe această punte metafizică, avea un sens hieratic, secret. Până aici nimic prea supărător, dar nu și pentru cronicarii teatrali, deja jenați că trebuie să-și Întoarcă incomod capul ca să-l vadă pe Ogășanu debitându-și profeția de pe punte. Obligați să urmărească acțiunea peste tot prin sală, În loc să privească scena, cum se Întâmplă de obicei la teatru, unii au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care Întâmplător era al meu, și nu mă puteam abține să nu râd. Cum zborul era lung până la Paris, unde trebuia să Încep un alt proiect, ca să treacă timpul, m-am amuzat la rândul meu scriindu-i o replică celebrului cronicar. I-am mărturisit că am apreciat foarte mult articolul, singurul aspect neplăcut fiind că eu eram cel atacat, dar În rest eram de acord cu analiza lui. După câteva zile, am fost surprins să primesc la Opera Bastille un răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ca spectatorii să aibă o relație intimă cu actorii, În așa fel Încât să audă chiar de la distanță scârțâitul penițelor din groapa de unde Vania și Sonia se străduiau să țină conturile proprietății, Învățând să sufere și să trăiască. Și totuși cronicarului de la Times ori nu i-a plăcut gustul ceaiului servit de Dădacă, ori i s-a părut incomod scaunul de la balcon, căci a scris cu ironie că spectatorii sunt puși să-l privească „de sus“ pe Cehov. Și cum New York
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
poate că vreun iubitor de „șah cinstit“ (de care ține acest gen de probleme) o va căuta Într-una din acele binecuvântate biblioteci unde ziarele vechi sunt transpuse pe microfilme, așa cum ar trebui să se procedeze cu toate amintirile noastre. Cronicarii au citit prima versiune mai atenți decât vor citi această nouă ediție; doar unul dintre ei a observat „atacul meu răutăcios“ la adresa lui Freud În primul paragraf al capitolului 8, secțiunea 2 și nici unul n-a descoperit numele unui mare caricaturist
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]