6,333 matches
-
Îndrăznim să ieșim din rânduri”, când Îndrăznim să ne amintim de „idealurile și principiile” tinereții noastre, dar și de cele care s-au numit „romantism” sau „pașoptism”; când avem „insolența” să ne „diferențiem” de „mediu” sau de „gloata supusă și cuminte”, va trebui să ne și asumăm această stare de „nebunie”, de „reacție ciudată, atipică”. Și să nu ne plângem prea tare de singurătate - acea singurătate dură, impusă, ce seamănă cu declasarea! - și nici de indiferența sau trădarea „jenată” a prietenilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de sens și de scop nu sunt, la rîndul lor, decât niște cârje primitive și insuficiente pentru a cuprinde Întregul! Dar, poate, noi nici nu am fost „trimiși aici” pentru a cuprinde acest Întreg și, pentru acest motiv, mulți oameni cuminți și raționali ne demonstrează că acest Întreg nu există sau că e incognoscibil. Dar individul uman a fost Înzestrat de zei - răutăcioși și amabili În același timp - și cu capacitate analogică, nu numai deductivă, iar, cum o spuneam, marii poeți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
puțin tembel, cum l-a caracterizat un amic, scriitor român, trăitor la Paris! - mă Împiedică să găsesc cel mai mic punct de sprijin unei atât de binefăcătoare adeseori, de senzuale, de „necesare” auto-compătimiri, viciu atrăgător, extrem frecventat de atâția oameni cuminți și puternici, refugiu blând și unic al unor ceasuri grele, absurde, brutale, confuze, până la tentația disperării și uneori chiar dincolo de ea! Nu, cum zice nu știu care șlagăr, nu „aș mai vrea să fiu o dată tânăr, cu mintea mea de-acum!”. De
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
zeii. Și aici, iată, consemnăm iarăși o față dublă, duplice, ambiguă, a darului de care vorbim: el este când teribil și amenințător, când extrem de mărinimos, ca un văl, ca o cortină care se ridică peste lucruri, dezvăluind mirifice peisaje, animale cuminți, puternice, păsări colorate, văi și râuri sprintene, ducând cu ele misterul atâtor ființe invizibile și concrete, munți și pustiuri atât de gigantice, Încât ne Învață sublimul și pe noi Înșine În mijlocul acestora; pe noi Înșine speriați, dar și atrași de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unei Încrederi calme, nepăsătoare, invincibile În forțele Renașterii, ale Viului, ca și ale tuturor prerogativelor ce sunt legate de acesta!... Prezența, victoria și dominanța Iraționalului, o altă formă Înaltă a cunoașterii, o falsă negare a Rațiunii, o șansă a omului cuminte de a Înțelege calculele sau jocurile intempestive și crud-copilărești ale zeilor. 8 Întoarcerea În țară, În martie ’90! Poate cu asta ar fi trebuit să’ncep volumul de față ce și-a propus parcurgere ( În felul meu!Ă a cincisprezece-șaisprezece
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
formă a sclerozei și a morții Înainte de moarte. Și, În mod cu totul paradoxal, azi, refuzând sau nefiind capabil de „schimbare” - a mea și a stilului, a proiectelor mele! -, eu refuz, de fapt, adaptarea. Pe care o fac mulți oameni cuminți și, mai știi, poate „lor” li se potrivește! Să fiu scuzat de tonalitatea aparent cinică a acestui pronume „lor”, dar, o spun cu toată fermitatea și candoarea, nu toate formele de existență se potrivesc oricui. Eu am ales-o de la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a alternanței generațiilor, ea va putea fi acceptată? Deoarece, ideile noi, „revoluționare”, radicale la extrem, În artă, litere și științe, nu numai că par „ciudate”, excesiv de „originale” sau „nebunii” de-a dreptul, dar Îi și sperie chiar pe cei mai cuminți și deștepți dintre contemporani, deoarece amenință să le distrugă, lor și anturajului lor, chiar adaptarea pe care ei au reușit-o prin eforturi dificile și, adesea, printr-o mai mult sau mai puțin complicată imitare a altor modele, acceptate și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și părăsindu-mă „la timp”, apărându-mă Într-un fel, pentru a nu mă „balansa” Într-un alt „fel de a fi” - insuportabil pentru cel care eram, dar și mai de „neconceput” pentru cei care mă Înconjoară și care, oameni cuminți și „echilibrați”, m-ar fi expediat iute Într-unele din acele „diagnostice” sau „etichete” cu care sunt izolați cei care nu seamănă cu toată lumea. Astfel de stări, rare și neașteptate și tot atât de fugitive, dacă aș fi fost poate mai curat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
această „neliniște” care e de fapt, În adânc, sensibilitatea creatoare, dinamică. Nemulțumirea față de „ceea ce este”, uimirea activă a adultului care, după ce În marile și multiplele etape ale copilăriei „a creat și Înzestrat lumea cu mister”, se pomenește Într-o lume cuminte și previzibilă, „onestă” până la sațietate, mediocră până la plictiseala ce poate duce la sinucidere! Sensibilitatea - calitatea unui „defect”: de a nu avea, brusc, straturi protectoare, „piele”, „un écorché vif cum zic Francezii. De a fi „slab”, de a te „retrage” pentru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să Îmbrățișăm ideologia americană a succesului, a prezentului, Întorcând spatele trecutului, memoriei, acelor valori care nu mai au „căutare” azi? Să ne rămânem „credincioși nouă Înșine”, riscând ridicolul, ratarea și chiar izolarea sau... să ne potrivim pasul nu după cei „cuminți”, ci după cei care au succes. Sau influență? Sigur, România, colectivitatea pe care o desemnăm sub acest nume trebuie să facă astfel, Încă o dată, trebuie să se adapteze, să se readapteze. Să țină pasul cu cei puternici, de data aceasta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
carne și oase, prins, cum o sugeram mai sus, În „plasa luptelor, necesităților și contradicțiilor” sociale, dar și În „plasa” propriilor sale pulsiuni și contradicții, care, ele, uneori nu se mai sfârșesc și Îl pot Împinge pe omul cel mai cuminte și echilibrat În pragul a ceea ce numim cu un cuvânt grosolan și vag - nebunie?... Prin viața, traiectul unui personaj - și poate cel mai „didactic” a făcut-o așa-numitul bildungsroman dus la culme de un Thomas Hardy sau Th. Mann
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
același gen de medicament administrat lui Sarah, ceea ce ni s-a părut tuturor extrem de îngrijorător). Însă tot nu-i convenea să fie lăsat singur în orice cameră în care mă aflam și eu. Petrecerea a fost ideea mea. Fusesem „băiat cuminte“ de peste patru luni și eram de părere că asta merită sărbătorit cumva. Dar cum chefurile opulente de Halloween făcuseră parte din trecutul meu (trecutul pe care Jayne voia să-l nege și să-l șteargă), ne-am certat din cauza acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lucru) și în același timp urma să exercite o influență insidioasă devastatoare, făcând de rușine orice altă carte scrisă de generația mea. Urma să mă bucur în continuare de succes și de o mare faimă în timp ce confrații mei mult mai cuminți vor pluti în derivă pe site-uri de genul Ce s-a mai întâmplat cu ei? Astăzi aveam de gând să inventariez toate „rănile“ sexuale pe care urma să le îndure Mike: genunchi juliți de covor pe genunchi spatele zgârâiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sunt convins că autoarea Însăși lear fi corectat. Am dat atenție și traducerilor retro ale poeziilor lui Arghezi. Dar, atât numai - și poate nu suficient. Eu v-aș face o sugestie. Și totodată vă Întreb: Nu credeți că ar fi cuminte să nu dați integral deocamdată, toate versurile Lucreției Andriu? Acum, s-ar putea astfel da numai piesele realmente desăvârșite. Eu v-aș face această triere . Această triere ar avea un dublu avantaj: Ați da publicității o plachetă lipsită de inegalități
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Librăria Repatriații ruși, unde discuția poartă genericul „Cultura în provincie în cel de-al III-lea mileniu”, se vor duce trei colegi din Polonia, trei din Portugalia și trei din Rusia, țara-gazdă. La Librăria Gaidar, „acoperită” printr-o temă foarte „cuminte” - „Cum se întrevede viitorul cărții pentru copii” - sunt repartizați cinci turci și exaltata Solovyova de la Kaliningrad. La Librăria centrală Pușkin, trei ciprioți, doi luxemburghezi și un croat se vor întreține cu rudele marelui clasic rus, omniprezent ca simbol public la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru mine. Poetul cânta cu pletele în vânt, dându-și drumul vocii neîmblânzite, sorbindu-și voluptuos momentul de libertate, iar eu făceam conversație cu bibliotecarele, sub căutătura piezișă a securistului ochelarist: individul, îmbrăcat la patru ace (avea, altfel, aspectul unui cuminte profesor de liceu), sorbise tot timpul din paharul cu suc - fusese singurul care nu s-a atins de șampanie și nici de vodcă! Nu a scos o vorbă și nu și-a dezlipit nici o clipă privirea de mine. Îi era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de costumul său literar tot felul de brelocuri, de etichete de tipul „megaloman”, „paranoic”, sfârșind cu cel de „agent de influență” etc. Și asta nu numai din contrarietatea pe care o provoacă în spiritele medii orice carieră care scapă previziunilor cuminți, orice parcurs radical, atipic prin excelență, dar și din agasamentul pe care-l iscă, e drept, multe dintre afirmațiile mele ce aspiră spre valorile absolute, spre semnificațiile universale la care are drept orice individ ce are curajul să se exprime
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de la Sadoveanu la V.Em. Galan, în vogă fiind un tinerel ardelean, Titus Popovici, care, la 25 și la 28 de ani, publica două romane consistente, în care, mai ales în al doilea, Setea, are „abilitatea” să brodeze, pe canavaua cuminte a unui roman rebrenist, întreaga psihologie bolșevică: disprețul și ura față de măruntul intelectual de țară și față de așa-zisul „chiabur”, acel gospodar ce era un exemplu nu numai de bună geranță și exploatare a pământului și vitelor, dar și un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atipică, face ca statutul nostru social să fie absolut nesigur, dacă nu suspect de-a dreptul, iar valoarea - Valoarea! - producției noastre, una problematică, verdictul definitiv emițându-se dincolo de marginile strâmtei vieți. (Nu mă refer aici, bineînțeles, la scriitorul „mediu”, carierist cuminte, bun profesionist, uneori, ce se furișează iute în convențiile vremii sale și ale societății, ca și în imaginea pe care o au ceilalți despre sine, acești „ceilalți” care „au dreptul” de a-și face o imagine despre „bietul tău sine
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu care ai împărțit sute de zile și mii de ore de intimitate ideatică și umană, profesând, până la detaliu, aceleași convingeri și pasiuni intelectuale, se poate „schimba peste noapte”, urmând nu știu ce „noi mode și tropisme sociale”! Să fie dorința unora, cuminți și, unii, destul de pasivi sub dictatură, de a se arunca într-o carieră politică, arși de o nouă ambiție socială, dispuși de a arunca „trupuri vii ca un lest al trecutului”, așa cum unii aruncă saci cu nisip din nacela unui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
odraslă ideatică”, de a cărei realitate și naștere m-am îndoit ani lungi, „vis, utopie” pentru care am dat, inconștient și sinucigaș, la o parte, într-un soi de nebunie, nu numai planurile pe care și le face orice tânăr cuminte care vrea să aducă mulțumire familiei și apropiaților, dar și strictele, elementarele necesități, intime sau sociale, ce-ți promit, dacă nu fericirea, oricum o viață calmă, suportabilă. Uitându-mă azi în urmă și „în jos”, mă îngrozesc de nepăsarea mea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și intuitiv exemplu, voi cita anecdotica iritare a lui Bogza contra mea, iritare care a durat ani buni, enervat doar de faptul că Nichita i-a transmis teoria mea „paradoxală” despre această relație, pe care, el, Bogza și alte spirite cuminți o citeau doar într-un singur sens, cel al călăului - el însuși, un călău unidimensionat și plat! - și, cum eu îi oferisem lui Nichita, în multele noastre ore de taifas intelectual, apropo de această „relație fundamentală pentru mine”, o imagine
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lăsate neatinse”! Într-adevăr, tânărul, genialul și nefericitul Kleist este nu numai unul dintre promotorii romantismului german, dar în splendida sa nuvelă Marchiza d’O eu am găsit, înainte de Dostoievski, semnele clare ale unei tipologii în contradicție, până azi, față de cumintele, mai mult sau mai puțin nuanțat, maniheism pe care, un secol și mai bine după el, nu puțini autori gravi îl folosesc, o știință a personajelor absolut revoluționară, pe care amintitul Fiodor Mihailovici o duce la culme! El însuși neînțeles
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
într-o țară și o societate deschisă din nou „tuturor posibilităților”, vor trăi, cel puțin unii dintre ei, aceleași obsesii sociale pe care le-am trăit noi - o parte dintre noi, cei ce refuzam încă de pe băncile școlii un drum cuminte, înțelept calculat de pedagogii și părinții noștri! -, oare aceste „idealuri” burgheze vor mai „funcționa” în viitorul social al României, al Europei?! Dar... numai burgheze?! E adevărat că pentru noi, fiii secolului XX, cariera însemna reușita socială, materială, administrativă; burgheză, încă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
este ultimul lux al răsfățaților soartei). Văzuți de departe acești bieți profesioniști ai călătoriilor "Potemkin" (de la satele cu același nume) sunt mai degrabă de plâns. Abia coborâți din avion și iată-i urcați într-un vehicul cu geamuri fumurii, ascultând cuminți, între aeroport și capitală, recomandările ambasadorului, și dotați dintr-o dată cu "elemente de limbaj" adecvate (sub forma unui dosar recapitulativ cuprinzând declarațiile oficiale precedente) pe care le vor restitui în aceeași formă la plecare, în conferința de presă, pentru a avea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]