6,546 matches
-
1806, Bezin, azi Donici-Orhei - 20.X.1865, Piatra Neamț), fabulist și traducător. Născut într-o familie boierească, D. este unul dintre cei patru copii ai Elenei (n. Lambrino) și ai lui Dimitrie Donici (frate cu Andronache, vestit pravilist). Învață acasă, cu dascăli tocmiți anume, după care, în 1819, este trimis la Liceul Militar din Petersburg. Prin 1821-1822 familia se mută la Chișinău, unde se găsea, în exil, și Pușkin. În pofida legendei, e puțin probabil ca D. să-l fi cunoscut pe autorul
DONICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
spațiul folclorului românesc”. Investigațiile autorului au cunoscut o turnură decisivă în 1983, la un secol de la prima mențiune privind caracterul folcloric al temei Luceafărului, în lucrarea lui M. Gaster, Literatura populară română. Sunt abordate teme eminesciene fundamentale, precum „natura - supremul dascăl”, „antitezele sunt viața”, „pretexte cromatice”, „poetica dorului”. Un capitol, intitulat Culori și stiluri, abordează pentru prima oară în exegeza eminesciană aceste aspecte. De menționat, nu în ultimul rând, că anterior acestui studiu a apărut o ediție fundamentală, îngrijită de editorul
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
, Radu (a doua jumătate a sec. XVIII), traducător și cronicar. Fiu al preotului Dimitrie Duma din Șcheii Brașovului, D. a fost cântăreț bisericesc și dascăl al copiilor din parohia șcheiană între anii 1772 și 1790. Fiind „foarte cuvios și vrednic”, a tălmăcit mai multe scrieri religioase din limbile greacă, latină, sârbă, aproape toate rămase în manuscris, între care Livada duhovnicească de Ioanes Mosh, Piatra zmintelii
DUMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286897_a_288226]
-
de Heliade și Gr. Pleșoianu. Ele au în vedere educația religioasă (Manual creștinesc, 1836) sau morală (Școlaru sătean sau Cărticică coprinzătoare de învățături folositoare, 1840, Deprinderi asupra cetitului, 1840). G. a editat și unul dintre primele manuale de limba franceză (Dascăl pentru limba franțozească, 1832), a cărei învățare o recomanda pentru că este „rudă foarte de aproape cu limba noastră cea de obște”. Prin intermediul limbii franceze a tradus și Halima sau Povestiri mitologhicești arabești (I-IV, 1835-1838), dând o versiune care a
GORJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287317_a_288646]
-
interesat de Enciclopedia franceză. Ierodiacon la Episcopia Râmnicului de la șaptesprezece ani, este ieromonah din 1787 și, adus de mitropolitul Filaret la București, în 1793 devine arhimandrit. A fost în același timp conducătorul școlii de grămătici de pe lângă Mitropolie, iar mai târziu dascăl la „Sf. Sava”. Egumen al mănăstirii Vieroși de lângă Pitești, în 1822 este numit episcop de Argeș cu sprijinul domnitorului Grigore D. Ghica. Activitatea lui G. unește deopotrivă munca de diortositor (corector) și copist, de traducător și autor al unor importante
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
și la București. Corectează în 1783 un volum de Pilde filosofești, în care introduce maxime originale compuse de el. Din cele șase prefețe ale lui G., cele de mai mică importanță însoțesc un Catavasier (1784) - unde autorul aduce elogii marilor dascăli ai creștinătății -, apoi ediția de Cazanii din 1792 și Pravoslovnică învățătură (1794). Interesante prin ideile culturale și de filosofia istoriei, de inspirație iluministă, rămân textele ce prefațează un Antologhion (1786), un Triodion (1798) și o Loghică (1826). Prefața la Antologhion
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
manuscrisului 45 de la Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Române, ce venea mai ales dintr-o ediție („sixtină”) pornită din spiritul catolic. Revizorii și editorii bucureșteni (frații Greceanu, bănuitul lor „consilier” Constantin Cantacuzino stolnicul, Ghermanos Nyssis, Mitrofan, fostul episcop de Huși, alți „dascăli”) s-au „repliat” lângă Septuaginta de la Frankfurt și - lăsând deoparte unele rigori filologice - au produs o reducție de o remarcabilă fluență. Biblia de la București, o carte zămislită în bună măsură de cărturari laici, a putut da expresie schimbărilor petrecute în
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
capabilă să adune în jurul ei forțe intelectuale din toate marile secvențe de cugetare ale lumii românești și ale Sud-Estului european. Semnăturile celor doi frați se află și pe tălmăcirea, din grecește, a unei culegeri de omilii ale lui Ioan Chrisostom, dascălul de retorică practică al tuturor oratorilor ortodoxiei (între ei și al autorilor români de predici), cel care a prezidat „banchetul” elocinței de amvon în literatura română veche. Pentru Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
1930, Ploiești), prozator și publicist. Este fiul Victoriei (n. Popișteriu) și al lui Ion Grigorescu, petrolist. Învață la Liceul „Spiru Haret” din Ploiești, absolvit în 1948. Va urma cursurile Institutului de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1950-1955), avându-l ca dascăl pe prozatorul Konstantin Paustovski. Face o specializare la Institutul Internațional de Jurnalistică de la Strasbourg (1959-1960) și o alta în Statele Unite ale Americii (1984). Își începe cariera ca reporter la „România liberă” (1950-1956), va fi corespondent Agerpres în Polonia (1956-1958), redactor
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
1969), Iubiri și nunți (1973) Vânător în amurg (1975) și Ieșirea din basm (1981). Cărțile de versuri sunt concurate, într-o primă decadă a perseverentei lui afirmări publicistice în urbea pe care a slujit-o cu devoțiune mai întâi ca dascăl, de mult mai numeroase broșuri și extrase. C. ține să pună în circulație textele unor conferințe ori însemnări despre scriitori și literatura română. Om de catedră și om al cărții, atașat sincer, uneori cu un entuziasm aproape ingenuu, de nume
CUCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
devine, prin noile atribuții ce i se transferă și prin aplicarea unor metodologii infailibile, un propagandist, un executant fidel al directivelor transmise de „organele de partid”, un antrenor în însușirea ritmurilor și a limbajului poetic-cazon. Vocea din off a comentatorului: „Dascălul comunist se dovedește, în realitate, un salariat obtuz și ineficient al sistemului pe care îl reprezintă și îl perpetuează”, el devine - alături de metodistul de partid și de activist - un distribuitor al ideologiei „umanismului socialist”; iar învățământul, ca sistem, suferă de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
duhovnicească” după modelul Academiei movilene de la Kiev, în care se predau, în afara cunoștințelor teologice, discipline proprii studiilor umaniste: gramatica, retorica, geografia și istoria. Pentru încurajarea unui număr cât mai mare de copii să meargă la învățătură, ca și pentru sprijinirea dascălilor, a întocmit și tipărit un abecedar cu titlul Bucvar sau Începere de învățătură (1755), în prefața căruia pledează pentru importanța învățăturii. În același spirit apare la Iași, în 1757, un Sinopsis adecă Adunare de multe învățături, lucrare alcătuită de mitropolit
IACOV PUTNEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]
-
sensul prozei de analiză lucidă a experienței filtrate prin conștiință. El realizează o operă structurată compozițional după principiul de natură muzicală al „variațiunilor la temă”. Incluzând patru romane antume, Romanul lui Mirel, O moarte care nu dovedește nimic (1931), Parada dascălilor (1932) și Ioana (1934), cărora li se adaugă un altul, Jocurile Daniei, publicat postum, în 1971, diverse nuvele, reunite în volumul Halucinații (1938), eseuri și o piesă de teatru, Oameni feluriți (1929), opera sa dezvoltă, în cadre distincte, demonstrații intelectualizate
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
piesă de teatru, Oameni feluriți (1929), opera sa dezvoltă, în cadre distincte, demonstrații intelectualizate asupra unor teme precum dragostea, moartea, conflictul insolubil dintre proiecția ideală a dorințelor individuale și consecințele lor reale. Excepție de la perspectiva de ansamblu face doar Parada dascălilor, incluzând serii de portrete de profesori ai unui liceu de provincie, tipuri caricaturale, construite prin surprinderea detaliului descriptiv caracteristic: „domnul Biju, cavaler tomnatic, pițigoi bătrân și tandru, cu nas ștrengar și cu surâs pe buze, cu mustăcioară isteață, cu floricica
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
băiat bun, dar bolnav de epilepsie.” La fel ca în Romanul lui Mirel, unde natura conflictului încă tributară epicului sentimental conține totuși premisele direcției de evoluție a personajului masculin - orgolios, cinic și imoralist - din structurile narative ulterioare, consemnările din Parada dascălilor înscriu tentativele scriitorului de a găsi o formulă adecvată pentru a transpune sfâșietorul examen interior, propriu eului narativ în O moarte care nu dovedește nimic, Ioana, Jocurile Daniei și în nuvele. Luându-și modele mai ales din literatura franceză, dar
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
fixa cât mai exact și cât mai sincer momentele decisive pe care le cunoaște viața interioară. OVID S. CROHMĂLNICEANU SCRIERI: Romanul lui Mirel, București, 1929; O moarte care nu dovedește nimic, București, 1931; ed. îngr. Elena Beram, București, 1974; Parada dascălilor, București, 1932; ed. pref. Paul Georgescu, București, 1958; Ioana, Brad, 1934; ed. îngr. și postfață Alexandru George, București, 1984; Halucinații, București, 1938; Opere, I-III, îngr. și introd. Elena Beram, București, 1970-1975; Jocurile Daniei, îngr. Nicolae Florescu, postfață Mihai Gafița
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
atitudini evitante sau scurtcircuitate, dar și atribute integrabile nevroticismului. În adolescență, conștiința de sine se întregește ca un alter-ego, iar nepotrivirile dintre dezvoltarea biologică și cea psihologică se estompează și devin evidente tendințele de emancipare de sub autoritatea părinților și a dascălilor. Achizițiile cognitive sunt în expansiune, ca și procesul de integrare a valorilor lumii adulților. Se structurează raportul dintre erotism și afectivitatea tranzitivă a dragostei, raport dominat de atributele sentimentalismului și romantismului. Se inițiază sau se amână, în mod frustrant, relațiile
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
C. Drăgescu, Cluj, 1938; Gheorghe Șincai, București, 1939; M-am pornit la școală. Amintiri, Cluj, 1939; Însemnări din închisoare și exil (1917-1918), I-II, îngr și introd. Valentin Orga, Maria Aldea și Cosmin Budeancă, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Comșa, Dascălii Blajului, Blaj, 1940, 124; Ilie Moise, Cutul, eșantion de cultură și civilizație tradițională românească, „Studii și comunicări” (Sibiu), 1990, 314; Ion Buzași, Mihai Eminescu și Blajul, București, 1994, 65-66; Păcurariu, Dicț. teolog., 144. I.Ms.
DAIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286656_a_287985]
-
DASCĂLUL, Petrea (pseudonim al lui Petre Olariu; 28.VI.1881, Orlat, j. Sibiu - 26.V.1956, Sibiu), prozator și autor de piese de teatru. Fiu al Anei și al lui Vasile Olariu, țărani, D. urmează școala „grănicerească” din Orlat, Preparandia de la
DASCALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286696_a_288025]
-
scolastică” (Blaj), „Libertatea” și „Noutatea” (Orăștie), „Cosinzeana”, „Transilvania”, „Gazeta Jiului” (Petroșani), „Comoara satelor” (Blaj), „Gazeta Transilvaniei”, „Luceafărul”, unde este redactor responsabil în 1938 și 1939, precum și la numeroase calendare transilvănene. A semnat și Petru O. Orlățeanu. D. s-a vrut dascăl nu numai pentru copii, ci mai ales pentru adulți, lor fiindu-le destinată aproape întreaga sa literatură (schițe, nuvele, scenete, piese de teatru etc.), în totalitate inspirată din lumea satului transilvănean. Popularitatea sa, fără egal în lumea rurală, s-a
DASCALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286696_a_288025]
-
numai o componentă a cuprinzătorului proces al Învățării. În esență, este conservatoare și nu garantează asimilarea atunci când noul devine pur și simplu imperativ al vremii. Educația este prea strâns legată de tradiție, care se transmite de la părinți la copii, de la dascăli la elevi, de la inițiați la novici. Pe de altă parte, Învățarea este cu precădere un proces spontan și nu urmează Întotdeauna canoanele generației În vârstă, regulile prestabilite. Tineretul este mai receptiv la Învățare decât generația adultă, cu toate că adulții ar avea
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
CHESARIE DE RÂMNIC, (c. 1720, București - 9.I.1780, Râmnicu Vâlcea), cărturar și traducător. Este fiul Ilincăi și al lui Anghelachi Halepliu, zaraf. Învăță la Academia grecească din București, având printre dascăli pe renumitul Alexandru Turnavitu. Cunoștea istoria și limbile latină, greacă, rusă și franceză. Călugărit în 1761, a fost doisprezece ani protosinghel și eclesiarh al Mitropoliei din București. Împreună cu mitropolitul Grigorie al Ungro-Vlahiei și cu arhimandritul Filaret de la Râmnic, el prezenta
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
de la origini până în prezent, capitolul dedicat grupării tutelate de Titu Maiorescu: „Până la întemeierea «Junimii», literatura română este scrisă aproape numai de boieri, de marii boieri la început, de boierii de clasa a doua în epoca bonjuristă, și de burghezii și dascălii intrați în mica boierie (șătrari, pitari, slugeri, cluceri, medelniceri, stolnici, serdari, paharnici, căminari) în deceniul de după revoluție.” Inovatoare și din această perspectivă, gruparea Junimii impune, prin cenaclul omonim, coagulat în funcție de afinități literare, solidar prin idealuri și democratic prin primatul recunoscut
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
folosească pentru autodepășire și pentru îndeplinirea scopurilor lor. e) Facilitatorul trebuie să se considere o resursă flexibilă ce poate fi utilizată de grup. El nu se degradează prin faptul că se consideră o resursă. Se face disponibil ca un consilier, dascăl, sfătuitor, o persoană cu experiență în domeniu. Își dorește să fie util fiecărui elev, dar și grupului, în modurile care li se pot părea semnificative și atât timp cât el se poate descurca astfel. f) Răspunzând cererilor clasei, facilitatorul trebuie să accepte
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ALEXIU, Ștefan (7.IX.1900, Ploiești - 4.II.1969, Ploiești), poet și prozator. Fiu al Mariei și al lui Nicolae Alexiu, dascăl în satul prahovean Lunca Mare, A. a slujit cu modestie un crez, tradiția. A scris poezie, file de jurnal, proză scurtă, romane, recenzii literare, articole despre limba și cântecul popular în „Săptămâna”, „Înfrățirea”, „Miorița”, „Strada”, „Orientări”, „Prahova”, „Gazeta cărților”, „Ecoul
ALEXIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]