6,332 matches
-
Poate datorită noului iz, sau poate din cauza Întunericului, sau poate pentru că urechile fuseseră mai Întâi surprinse de zgomotul, atât de rar pe atunci, acolo, al unui motor de automobil, dar plânsul fetei avea acum altă tonalitate, mai gravă și mai disperată și, de altfel, ea nu mai făcea acum decât să plângă, nu-i mai rostea adică, printre sughițuri, ca altă dată, numele: — Zare, ăăăăăăăă, Zare, Zare! Pe urmă, hohotul de plâns s-a amplificat, a căpătat un ecou neauzit până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
scăldați, atât cerul cât și pământul au bubuit În 20 iulie ’42, dar nu neapărat carul de foc al bietului sfânt era la origine. Armata 6 germană, cu cele 18 divizii și cei circa 300.000 de oameni Începuse atacul disperat al Stalingradului. Voi Încă vă mai scăldați În apele Donețului și credeați că sfântul Ilie face să bubuie cerul. Sau preferați să credeți asta decât să vedeți și să auziți adevărul. Adevărul infanteriei marine deja nu mai exista. Pentru obuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
disperarea absenței mărturiilor legate de „a fi”, care se înalță într-una dintre cele mai tulburătoare elegii din volum: nici martorii nașterii mele nu mai știu / amănunte. așezați ca într-un tablou / al Coborârii de pe cruce, nu au înțeles / dragostea disperată a mamei, când trăgea peste mine / timpul nou-nouț. / martorii nașterii mele au murit de mult, / în altă singurătate. iar martorii morții lor / nu-și mai amintesc amănunte despre suflet, / despre claritatea lumânării, despre / timpul și despre spațiul de atunci, / despre
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vor s-o manipuleze, pro domo bineînțeles, căutând să armonizeze contrariile, împăcându-i pe Isus cu Lucifer, Binele și Răul, sub semnul puterii băncilor în lingouri de aur, și, pe de altă parte, a-și exprima, cu un termen blagian, disperata conștiință a propriei destrămări. Între aceste două trăiri, care, de cele mai multe ori, de fapt, se suprapun / se amestecă, poetul dezvăluie un număr incomensurabil de frământări, convingeri, sentimente, toate demonstrând asumarea plenară a dublei lui condiții, de om și de artist
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a cărui marcă principală este vocativul stăpâne, scris fără majusculă, ca, de fapt, toate cuvintele din operă, între care, în spirit postmodernist, se instituie, astfel, o democrație, cartea lui Petrache Plopeanu, Bufonul cerșetorului - Editura Editgraph, Buzău, 2010 -, este o pendulare disperată între a fi sau a nu fi, verbul existenței având aici ca reper arta și, firește, artistul creator, care se zbate între două dimensiuni ale ființei sale, gunoi și cruce, cu alte cuvinte, între memento mori și seducătorul gând al
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
galaxii pline de diamante / de lapislazuli / de mântuiri. S-a împlinit astfel ciclul care a început prin cununia trivială, a rămas parțial în lume, a simțit statornicia jegului, euforia neterminării, având senzația unui ceva invers spre nimic, charisma, a reluat disperatul strigăt quo vadis domine, pentru ca după multe alte praguri sau gropi să aibă revelația divinului în tot și să strige: stăpâne / locul tău este printre mine în mine. Un vis împlinit - Un tramvai numit Popescu Când prin primul an de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
crea singur punctele de sprijin, când am nevoie. Printre "darurile" pe care mi le-a adus bătrânețea se numără și acesta; iar, acum, mă simt ca o epavă aruncată la mal. Dacă aș avea mai multă energie, aș fi, poate, disperat. Dar nu ajung până acolo. Disperarea e o stare vitală, or eu sunt doar obosit, deprimat și, pe deasupra, tulbure. În fond, de ce mă întorc mereu la teama că sunt aproape de capătul drumului? N-am niciodată încredere în motivele care mi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-l: - Îi așteptăm sau le-o luăm înainte? Se furișară înapoi printre copaci ca două umbre fugare ținându-se iarăși de mâini dar grupul răsfirat se apropia; fuseseră zăriți... de acum nu se mai fereau și alergau ca două victime disperate căutându-și sihăstriile. Ceilalți înțeleseră și nu-i mai urmăriră. Curând s-au pierdut în cetate, prin ieșiri nenumărate, în labirinturile nesfârșite dintre pietre și ziduri până găsiră în situl transformat, locuința ispășită de tradiții și plină de vise bizare
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
interese. Lumina se aprinse brusc în curticică și răsună alarma! Se uitară unul la altul... nu mai era așteptat nimeni. Stăpânul locației ieși afară... după un minut reveni și spuse pe un ton intrigat, - Domnul colonel... vă caută vecina mea disperată! Râsete și colonelul indispus ieși dintre pahare. După minute bune își făcu apariția însoțit de două tinere... una foarte drăguță, cu ochi adânci și cealaltă foarte frumoasă, două Cleopatre de facturi diferite însă cu figuri neprovocatoare, ingenui. Echilibrul se stricase
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
suflare; afară este un ger aspru și fulguiește. Orașul pare mai tăcut. Cei doi bărbați nu mai au speranțe, cel mic s-a învinețit, nici nu are putere să scâncească, nu scoate nici un sunet, abia mai răsuflă și Pompilia este disperată. - Cel puțin să-l botezăm, să moară creștin. Spune mohorât Gică, tatăl băiețelului, - Hai la preot... îl anunțăm să vină acasă, luăm și cazanul de la biserică! Își îndeamnă Mitică, prietenul și cumnatul, - Mă duc eu, la preotul Vârnav să-l
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în nenumărate rânduri că, stând la ușa încuiată a dormitorului lui, a auzit rumoare de glasuri vorbind întretăiat și autoritar în germană. În cele din urmă, când nici măcar Mildred n-a putut să ia în serios această afirmație, a încercat disperată să ofere dovada. După ce șterpelise cheia (unică) a dormitorului lui Lawrence mai devreme în după-amiaza aceea, a așteptat până în momentul când a fost sigură că el era angrenat într-una din aceste sinistre întrevederi, a încuiat ușa pe dinafară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spune probabil că a fost o naștere ușoară, dar categoric n-am să mă grăbesc să mai suport încă una! Dar când mă uit la Josephine, îmi dau seama că a meritat. A fost un sentiment extraordinar. Începeai să fii disperată că nu vei avea copii? Probabil că nu încetezi niciodată să speri. N-am fost niciodată să consultăm un medic sau alte treburi de-astea, ceea a fost poate o prostie din partea noastră. Dar când ai alături un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care răsună tot mai tare când pasagerul respectiv își scoase căștile ca să asculte eventualele anunțuri. Într-o clipită aerul deveni insuportabil de fierbinte și de lipicios; simțeam cum mi se topesc ciocolatele în buzunar. Ne priveam îngrijorați - unii pasageri ridicau disperați din sprâncene, alții țâțâiau sau înjurau în barbă - și toți care aveau un ziar sau documente de afaceri au început să-și facă vânt cu ele. Am încercat să văd partea bună a lucrurilor. Dacă o să leșin - ceea ce era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un sfert - pentru care mi-a mulțumit în timp ce își continua drumul. Exact, spuse ea. Mi-e milă de oameni. Chiar și când ei n-au nevoie de mila ta? — Dar nimeni n-are nevoie de fapt de ea. Oricât de disperată ar fi situația lor. Asta descoperi în cele din urmă. Oftă și își mângâie gânditoare paharul cu vin. Oricum, cu siguranță n-o să mă mai mărit din milă. — Dar situația lui pare destul de disperată. — Și el, și soția lui sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de fapt de ea. Oricât de disperată ar fi situația lor. Asta descoperi în cele din urmă. Oftă și își mângâie gânditoare paharul cu vin. Oricum, cu siguranță n-o să mă mai mărit din milă. — Dar situația lui pare destul de disperată. — Și el, și soția lui sunt de mult timp evanghelici protestanți fervenți. Au făcut doi copii și pe urmă ea s-a chinuit teribil la nașterea celui de-al treilea. Urmarea a fost că și-a pierdut credința și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mici detalii, deși numele meu nu apare nicăieri în documentele oficiale. Deși mi se păreau interesante aceste amintiri, eram nerăbdător să revenim la subiectul nostru. — Îmi povesteați despre Farringdon, copilotul, i-am sugerat. — Era un tip periculoas, Michael. Un om disperat. Findlay ieși din bucătărie și îmi întinse o ceașcă de porțelan crăpată, plină cu ceai aburind. Nu era deloc un om rău. Era capabil de sentimente puternice și de o extraordinară loialitate, aș zice. Dar era un om înăcrit, distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Se întreba cine ar fi putut să-l trădeze. Se întreba ce i-ar face ticălosului dacă soarta i l-ar fi scos în cale. Își puse jos ceașca și clătină din cap. Era un om periculos, Michael. Un om disperat. Findlay se dusese la fereastră și trăsese draperiile grele, roase de molii pe alocuri, după ce aruncase o ultimă privire afară, unde seara devenise ploioasă și rece. — E foarte târziu, spuse el. Dacă vrei, poți înnopta aici și putem continua povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu mai făcusem dragoste cu o femeie de peste nouă ani și între timp, căpătasem obiceiul de a mă holba, de a estima și de a cântări perspectivele și privirile mele furișe aveau acea intensitate apăsătoare care caracterizează masculul cu adevărat disperat (și periculos). A devenit repede evident că de data asta existau doar două obiective de maxim interes. Unul ședea ceva mai departe pe rândul de scaune pe care stăteam eu, lângă uși - o ființă micuță, liniștită, îmbrăcată cu lucruri scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
greșeală că am venit. — Nu, nu cred. Trăia cu speranța asta de câteva săptămâni. Și se bucură că ești aici, se vede. E altfel de când ai venit. Și Graham crede același lucru. — Cum adică altfel? Nu mai e atât de... disperată, cred. Nu mi-a plăcut cuvântul. — Cred că se simte singură acolo, sus, înțelegi? Și are o muncă foarte solicitantă. Noi amândoi ne străduim s-o mai distrăm. Știu că i-e groază când vine vara și noi nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ieșea din restaurant și nu suporta gândul că acum era dezvăluită privirii sale lacome. Dur și cu capul pe umeri cum era, atât de obișnuit să prezideze ridicarea și distrugerea unor uriașe averi financiare, îi venea să plângă. Situația era disperată. Ceva trebuia făcut. În timp ce bântuia pe la marginile studioului în semiântuneric, salvarea se prezentă sub forma unei scări proptite de un panou de decor. Își lipi urechea de cartonul gipsat. Thomas auzea vocile actorilor de cealaltă parte încercând să înregistreze două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
băiete. Vorbesc despre Shirley. E o fată drăguță. Foarte populară pe aici. Și e și tinerică. Deci ești în mare pericol dacă mai ești prins făcând asta. — Sper din toată inima să te revedem în curând la televizor, spuse Thomas disperat, clipind din cauza strânsorii exercitate asupra brațului său. Poate într-o nouă serie din Jumătate de oră cu Hancock? Ajunseseră la o ușă spre lumea exterioară. Sid o împinse și-i dădu drumul lui Thomas, care scoase un oftat de ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
concurentul a găsit doar unul din șase, realizând doar șase puncte. A fost euforică ore-n șir după aceea: a fost singura dată când am văzut dispărând de pe fruntea ei cuta îngrijorării. Și cred că din acest motiv făceam eforturi disperate să ne întoarcem la televizor în fiecare zi la patru și jumătate, deși uneori, când expediția noastră la târguieli dura mai mult decât ne așteptaserăm, mergând cu șaptezeci și cinci sau cu nouăzeci de kilometri la oră pe străzile mărginașe, cu teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
între coapse el era ud în spatele urechilor ea era la un pas de orgasm el nu știa dacă e la un pas sau trei mișcări Exact în acest moment culminant, taman când reușisem să-mi creez o stare de excitare disperată, a sunat telefonul. M-am ridicat surprins în capul oaselor și m-am uitat la ceas. Era două jumătate dimineața. În mod irațional, m-am simțit obligat să-mi fac ordine pe birou și să mă asigur că foile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-l să-i găsească un editor potrivit și Proudfoot, îm mod miraculos, reușește să i-l găsească. Știa de asemenea că propunerea Tabithei avea o mare șansă de a fi acceptată pentru că starea financiară a companiei la data aceea era disperată. Vei vedea cu ochii tăi din contabilitatea anului respectiv, pe care mi-am luat precauția s-o iau. Adaugă apoi nesiguranța financiară dorinței dovedite a lui McGanny de a se angaja în tranzacții lipsite de scrupule și vei vedea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
precipitată este un rău ireparabil: ei nu dau curs severității decît pentru a evita o consecință mai supărătoare, pe care o prevăd, în cazul în care s-ar comporta altfel; ei nu iau astfel de triste decizii decît în cazuri disperate, asemănătoare aceluia în care un om, avînd un membru gangrenat, în pofida milei ce-o resimte pentru el însuși, ar hotărî să se lase mutilat pentru a garanta și a salva cel puțin, prin această dureroasă operație, restul corpului. Machiavelli tratează
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]