5,988 matches
-
pentru a putea declara cu mâna pe inimă că s-a familiarizat cu bucătăria acestei țări. Nici nu este de mirare că localurile noastre se află în această dezastruoasă stare. Este suficient, pentru a înțelege una dintre cauze, să amintim disprețul manifestat față de practicanții artei culinare, recrutați, în familiile boierești, din rândul robilor țigani. Mai trebuie pomenit eclectismul culinar practicat încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea; iată, spre exemplu, reclama pe care și-o făcea restaurantul unui
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
crede radical diferit de francez""181. Francezul își va lua revanșa după 1789, întărit în sentimentul superiorității sale na-ționale prin faptul că acesta îi insuflă sațietate. Mai mult decît atît, conducătorii săi atenți se străduiesc să-i insufle nu numai disprețul dar și expugnarea celor care nu iubesc libertatea sau sînt acuzați de a atenta la libertatea sa. Desemnat astfel, dușmanul poporului este în primul rînd unul interior. Este vechiul senior, preotul și susținătorul superstiției. Și țăranul alsacian care nu știe
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de însemn al civismului autentic și de a arunca astfel oprobiul asupra tuturor celor care continuă să practice alte graiuri, calificate de aici înainte drept jargon. Aceștia nu sînt buni cetățeni. Ei sînt în cel mai bun caz obiect al disprețului, susceptibili de rebeliune pasivă contra noii ordini politice în înțelegere cu stîlpii reacțiunii clerul și nobilimea provincială care în general vor rămîne bilingvi, acolo unde vorbitorii nonfrancofoni sînt majoritari. În definitiv, puțin contează că mulți țărani numiți de aici încolo
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
regele!". În rest, realitatea va întîrzia mult timp să răspundă motivului elevat al promovării lingvistice. În fapt. alfabetizarea franceză va fi superficială pînă în jurul lui 1914. În plus, are drept dascăl pe "husarii negri ai Republicii" care manifestă un oarecare dispreț față de elevii lor. "Luni și ani de-a rîndul [copiii] nu arată nici un semn de inteligență, ci se mulțumesc pur și simplu să imite ceea ce văd", scrie la sfîrșitul secolului al XIX-lea un institutor din Cantal. Cu părere de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a societăților a căror conștiință națională se dezvoltase deja de un timp oarecare, dar fără nici o legătură cu Statul sau, mai curînd, împotriva lui. Supuse unor autorități resimțite ca fiind străine, fie prin originea lor dinastică fie prin afișarea unui dispreț aristocratic față de sensibilitatea populară, aceste societăți se uniseră singure ca reacție împotriva alienărilor politice, în virtutea unei comuniuni de limbă și de cultură. Acestea acționau în spiritul unui principiu de coeziune lingvistică, deosebit de pregnant în special în Germania, țară cu frontiere
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
recade în aceeași greșeală a certurilor dintre austrofili și prusofili. Ei vor reuși să închege un proiect de Constituție federală și-i vor oferi în apriliie 1848 lui Frédérich-Guillaume coroana Germaniei imperiale, pe care acesta însă o va respinge cu dispreț. Parlamentul poporului german se va destrăma în iulie, după ce împăratul refractar restabilise ordinea în capitală și dizolvase în decembrie 1848, adunarea democratică acordată în panica revoluțiilor din martie. Hotărîrea statului prusac impresionează în sens invers. Acesta se bazează pe resurse
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în cazul primejdiei de război. La 31 iulie, Partidul social-democrat german trimite un emisar la Paris pentru a se pune de acord cu francezii în acestă privință. Însă, în ziua următoare Jaurès va fi asasinat. Presa, care-l tra-tase cu dispreț ani de-a rîndul, nu acordă prea mare atenție morții sale, preocupată fiind cu desăvîrșire de anunțarea mobilizării. În plus, socialiștii francezi se consideră drept victime ale unui atac german, tot așa cum omologii lor de dincolo de Rin se considerau amenințați
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nu național, generînd sintagme ca "mașina poporului" Volkswagen sau Volksturm miliția populară aceasta din urmă fiind sacrificată în ultimele săp-tămîni ale înfrîngerii din 1945. Această preferință are bineînțeles un sens. Pe de o parte, în Mein Kampf, Hitler își manifestă disprețul față de masele oarbe care trebuie să se lase conduse de un "supraom" posesor al scînteii divine. Însă, pe de altă parte, exaltarea poporului îi folosește pentru a descalifica vechiul naționalism de stat, și odată cu acesta, însuși statul liberal. În 1919
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dacă ea este "perenialistă"402 sau modernă, înnăscută sau construită, ar fi mai bine să convenim că este, în orice caz, temperamentală, trăsătură ce se manifestă de multă vreme ca un factor activ, independent de voința statului. Deși privită cu dispreț de către supușii marilor națiuni a căror identitate a fost programată conform vîrfurilor puterii, rezultanta traiectoriei helvetice constituie cel puțin o problemă de reflecție. Ea se singularizează prin apartenențele multiple și ierarhizabile la îndemîna fiecăruia, fapt enunțat în artcolul 44 al
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Stuart Mill sau a lui Renan. Proclamînd egalitatea valorii potențiale a tuturor ființelor umane, ea postulează astfel "valoarea egală cu ceea ce rezultă în plan real din acest potențial".423 Simpla toleranță nu mai este suficientă. Mai curînd ea seamănă a dispreț, pentru că numai recunoașterea absolută a diferențelor, a echivalenței tuturor cu toți, a absenței unei normalități cît de cît ar trebui să conducă relațiile dintre indivizi și dintre grupuri, conform canoanelor multiculturalismului. Privită în înțelesul ei global, această sacralizare a eterogenității
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Paris, Émile-Paul, 1921, cartea 1, p.19-20 (ed. originală 1890-1891). 284 La Cocarde numără cîteva persoane de stînga printre colaboratorii săi, cum ar fi Fernand Pelloutier sau Camille Pelletan. Însă Maurras le oferă acestora spațiu publicistic în timp ce Barrès afișează un dispreț tot atît de profund față de Jules Guesde, pe cît de mare îi este simpatia față de Jean Jaurès. 285 Creată ca mișcare în 1895, L'Action française va avea revistă proprie în 1899. Va deveni ziar cotidian în 1908, urmînd să
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în toată vremea pe vrăjmașii creștinilor, atunci când erau porniți împotriva lor, ca să-i nimicească. Iar ca să nu lipsească vreo pildă încurajatoare și ca să trezească simpla privire a câtorva martori credincioși, ca să provoace în inimi curaj și întărire în credință și dispreț față de moarte, Dumnezeu a îngăduit ca, la vremea potrivită, un număr restrâns de creștini să sufere moartea de dragul credinței”<footnote Origen, Contra lui Celsus, cartea a III-a, cap. VIII, studiu introductiv, traducere și note de Pr. Prof. T. Bodogae
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
sau scrie un roman despre acea perioadă istorică, despre aceste evenimente care n-au dreptul să se repete. Doar că doamna Korber insistă pe faptul că jurnalul ei nu e literatură și asta În nici un caz nu din cauza unui eventual dispreț față de literatură: „Nu mi-aș fi putut imagina că acest jurnal, scris În Împrejurări atît de nefericite, va ajunge vreodată la tipar. De fapt, un jurnal nici n-ar trebui să ajungă la public pentru că e ceva atît de personal
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o formă de gestionare a vieții sociale, a vieții dintr-un oraș, iar ea se află în punctul de întâlnire dintre sine, suflete și deciziile care le privesc pe acestea! Epoca modernă a dus la exact opusul ideii de politică: dispreț față de sine; dispreț față de sinele celorlalți; ignorarea preocupărilor spirituale și culturale; clivaj social-politic; sărăcire a generațiilor și îndoctrinare intelectualist-politică. Politica din ultimele două secole s-a dovedit o "antipolitică", adică o mașină distructivă a statului modern ce disprețuiește omul prin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
gestionare a vieții sociale, a vieții dintr-un oraș, iar ea se află în punctul de întâlnire dintre sine, suflete și deciziile care le privesc pe acestea! Epoca modernă a dus la exact opusul ideii de politică: dispreț față de sine; dispreț față de sinele celorlalți; ignorarea preocupărilor spirituale și culturale; clivaj social-politic; sărăcire a generațiilor și îndoctrinare intelectualist-politică. Politica din ultimele două secole s-a dovedit o "antipolitică", adică o mașină distructivă a statului modern ce disprețuiește omul prin tratamentele pe care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
recenți. Deși protagonista e medic și lucrează în cadrul unui institut de cercetări, majoritatea personajelor sunt scriitori, pictori, muzicieni, elita culturală dinainte de 1989. Pentru a-i caracteriza, autoarea „inventează” o cântăreață, Stela Dobrian, care îi invită pe toți la masă. Ținta disprețului și a ironiei auctoriale este pictorița de talent, „produsul de lux al comunismului”, Sabina Josan, care, după ce a beneficiat de burse, călătorii în străinătate, cărți publicate în timpul regimului comunist, acum joacă rolul victimei reprimate. O figură memorabilă e „protectorul” Petruț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
despre moarte. Nu e o chestiune (cum pretind unii) a cuiva care „interpretează «moartea» ca «înviere»”. „Învierea” este o cale prin care se arată că a fost înlăturată și, prin aceasta, puterea celor ce depind de ea a apus. În ciuda disprețului și insultelor unor învățați contemporani, pentru următoarele trei secole, cei care credeau în învierea trupului au fost aruncați la lei și arși pe rug. Niciodată învierea n-a fost un mijloc prin care să-ți găsești liniștea și să fii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
săvârșite. Desigur, atacurile reciproce aveau o justificare electorală. Față de acuzația de colaborare cu guvernul condus de Alexandru Vaida-Voevod, Gheorghe Brătianu aduce o dezmințire categorică, afirmând: "Înțelegerea noastră tăinuită cu guvernul e o insinuare ridicolă, pe care o resping cu tot disprețul pe care îl merită autorii acestor bârfeli"523. Lupta electorală între cele două partide liberale se manifestă și în planul imaginii. Constantin I.C. Brătianu, îi contestă lui Gheorghe Brătianu dreptul de a alătura pe manifestele sale electorale imaginile predecesorilor săi
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de colecția mea de anecdote, orientându-mi căutările într-o direcție cu totul nouă. Era chiulangiul care îmi spusese odată că dacă Lenin nu avea copii era pentru că nu știa să facă dragoste... Mini-societatea clasei noastre nutrea față de el același dispreț ca și pentru mine, dar din cu totul alte motive. Colegii îl detestau pentru că le oferea o imagine foarte neplăcută despre adulți. Cu doi ani mai mare decât noi, ajuns, deci, la vârsta aceea căreia elevii îi savurau dinainte libertățile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
smulgi ochii, să-ți astupi urechile, să-ți interzici să gândești. Într-o seară, i-am auzit pe mătușa și pe concubinul ei vorbind despre Beria... Altădată, din conversațiile musafirilor noștri, aflasem ce ascundea numele acela teribil. Îl rosteau cu dispreț, dar nu fără o undă de spaimă respectuoasă. Fiind prea mic, nu reușeam să înțeleg neliniștitoarea zonă de umbră din viața acelui tiran. Ghiceam doar că era vorba despre o slăbiciune omenească. O evocau cu jumătate de glas și, de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lexicul cultural, se obține o configurație neobișnuită, șocantă, greu de acceptat, Într-un cuvânt - exotică (pentru outsider). Acest mecanism explică reacțiile etnocentriste, deseori violente, ale celor din afara sistemului cultural În care funcționează actele de vrăjitorie, reacții care au variat de la disprețul superior (fie el al filosofilor din Antichitate, fie al intelectualilor moderni), până la reprimarea sângeroasă (pentru felul În care constructele vrăjitoriei topesc teme mitice arhaice vezi M. Eliade, 1976, sau C. Ginzburg, 1996). Dacă dinamica internă a vrăjitoriei este proiectivă (anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al unei intenționalități artistice. Corelate cu această atitudine sunt: buna dispoziție, lipsa de griji, seninătatea, evitarea gravitații, suspendarea urgenței necesităților vitale. În atitudinea comicului primează ridicolul reperat prin acuitatea simțului comic asociat cu cel critic, de respingere, de neaderență și dispreț. Dacă râsul mecanic este superficial și distractiv, cel critic se vrea a fi un corectiv, aplicat diferențiat, în funcție de gravitatea malformației detectate, cu bonomie, înțelegere sau, dimpotrivă, în răbufniri satirice, violent sarcastice, cu malițiozitate și cruzime. În conturarea portretului robot al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sentimentul comicului. În schimb, orgolioșii, vanitoșii, vindicativii, malițioșii, spiritele inteligente, tăioase, lucide, își fac din cultivarea comicului un adevărat regim de viață. Tehnica folosită este afirmarea inferiorității obiectului ridicol, diminuarea sub condiția medie a situației date, cultivarea abia camuflată a disprețului"61. Consecința firească a oricărei ridiculizări este determinarea unei răsturnări axiologice, a unei deplasări pe verticala valorilor într-un dublu sens: atât în direcția minimalizării, a bagatelizării celor consfințite prin acord colectiv, cât și în direcția opusă, a supradeterminării, a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ignorarea convențiilor, a tradițiilor, a moralei, printr-un comportament de inconștienți "măgari pe Vezuviu"57. Predominanta notă de tristețe este întreținută de sfâșietorul sentiment de neputință și dezamăgire dureroasă, redată în tonalități diverse, de la umor și ironie amară, la sarcasmul disprețului total care țâșneste în pagini de veritabil pamflet "față de o lume occidentală indiferentă și iresponsabilă, văduvită de idealuri și de elementară demnitate umană, nimicită de egoism și de supremația excesivă a sexului"58. Sunt vizate în mod expres și obsedant
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
asemenea alter-ego-ului său, Ion: Cum o să vă placă, nene, săracul de mine? ... măgar! din gură! Carnavalul de Venezia!! cu variațiuni!! [...] Nu trebuie să vă placă! De ce mă, pârlitule? Că nu e de plăcut! 92 Pe o scară imaginară descendentă a disprețului caragialian, treapta următoare pare a fi ocupată de G. Ionescu Gion. Într-o proiectată conferință despre Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Caragiale pastișase afectarea, stilul prețios, snobismul citatelor și a apropos-urilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]