6,786 matches
-
Și, în fine, toți la somnuleț. Nu exista nici o îndoială: acestor băieți, atât de intens implicați în muncă, în studiu, în rugăciune și în joacă nu le mai rămânea timp pentru a cădea în plictiseală. Iar religioșii, odată stinse luminile dormitoarelor și încetate ultimele șoptiri tainice ale băieților, treziți încă cu tenacitate, se furișau în grabă unul câte unul în capelă ca să încheie ziua cu o jumătate de oră de adorație ori să o completeze cu ultimele practici de devoțiuni personale
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
din Verona, Vicenza și Brescia: iată miliardele lui don Calabria! Așa începeau timpurile eroice ale Casei din Costozza. Puțini religioși și câțiva voluntari și-au împărțit toate muncile de primă necesitate: bucătărie, spălătorie, școală, muncă, supraveghere în timpul recreației și în dormitor. Această primă filială era o plantă gingașă care avea nevoie de îngrijiri și de atenții speciale: nu trecea nici o săptămână fără să fi primit vreun telefon, o scrisoare sau o vizită personală din partea lui don Calabria. Prima ocupație formativă a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
am intrat în plinătatea muncii mele. Mi-a revenit partea cea mai mizerabilă a parohiei... Dacă ați vedea ce mizerie morală! Mă aflu în mijlocul a trei mii de exploatați. Mulți copii se îmbracă numai cu pantalonași de 10 cm. Două dormitoare publice imense primesc aproape 1.000 de persoane... Locuitorii trăiesc în căsuțe cu un etaj, unde dorm de la 8 la 10 persoane, tolănite ca animalele... Inima mi se sfâșie...». Bietul preoțel de 27 de ani, care a trăit într-un
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ca nași spirituali. Responsabilitatea formării grupului de aspiranți este încredințată, între 1915-1917, fratelui Francesco Perez. Apoi va trece sub responsabilitatea fratelui Ignazio Faccia. Au un mic repart la San Zeno in Monte, separat de băieții muncitori, cu un studiu, un dormitor și un refector aparte. Trebuie amintit că de la 1 ianuarie 1931 repartul fraților se mută în Casa San Benedetto, sub conducerea lui don Luigi Pedrollo. Studenții aspiranți preoți, se mutaseră deja în Casa Nazareth (Verona), cu câteva zile mai înainte
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
orfani, guri mereu flămânde, analfabeți, băieți vagabonzi. Opera don Calabria se înarmează de toată energia posibilă și, cu ajutorul personal al lui Pius XII, construiește în grabă câteva hale pentru a pregăti ateliere meșteșugărești și un bloc cu două etaje, cu dormitoare și săli de clasă. Băieții ocrotiți, între colegieni și semi-colegieni, ating cifra de 600. Terminându-se războiul în toată Europa, încet se încearcă revenirea la normalitate. Provizoratul și cârpăcitul trebuie să lase locul unei activități mult mai stabile și în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
simțea rău, mi-a spus: „Trebuie să mergem repede!“. Era foarte frig și era foarte suferind datorită ulcerului la stomac. Abia a fost gata mașina, a mers la San Zeno in Monte. S-a oprit îndelung să se roage în dormitor, în tăcere. Camera și biroul erau pline de tineri și de preoți care plângeau în șoaptă. Episcopul era vizibil emoționat. Părea cu nu ar mai voi să se despartă de prietenul său don Giovanni. În ziua funeraliilor solemne, a voit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Bortolla, fratele Pietro Bisello, clericul Danilo Chiaffoni. Tânărul Attilio Rossi, devenit mai apoi preot și secretar particular al lui don Calabria, își amintea că, în primii săi ani de viață în colegiu, l-a văzut pe «don Calabria dormind în dormitorul băieților, separat de o perdea. Și eu mă găseam în același dormitor și l-am asistat în timpul vreuneia din indispozițiile sale». Motivul, spune don Danilo Chiaffoni: « Se simțea rău și avea nevoie de ajutor în timpul nopții». Iar don Carlo Sempreboni
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
apoi preot și secretar particular al lui don Calabria, își amintea că, în primii săi ani de viață în colegiu, l-a văzut pe «don Calabria dormind în dormitorul băieților, separat de o perdea. Și eu mă găseam în același dormitor și l-am asistat în timpul vreuneia din indispozițiile sale». Motivul, spune don Danilo Chiaffoni: « Se simțea rău și avea nevoie de ajutor în timpul nopții». Iar don Carlo Sempreboni va spune: «Motivul se găsea în condițiile sănătății precare. Suferea de dureri
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
comic descrise de Claude Farrère: pretutindeni același mobile în același bizar stil de la Viena sau Budapesta, divanuri-biblioteci și gheridoane încrustate cu sidef, pe pereți aceleași reproduceri colorate sentimentale, ceva între evantaiul japonez și fotografiile încadrate cu catifea iar prin ușile dormitoarelor, binevoitor deschise, se vedeau paturile acelea orientale, din fier smălțuit, cu medalioane mari în culori țipătoare, unde surîde o femeie printre ghirlandele de flori. Peste tot se spuneau aceleași fraze, într-o franceză idiomatică, împănată cu locuțiuni levantine. Cum nu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
au devenit și mai puternice cînd succesorul meu a achiziționat ciudata locuință de pe Avenue Wagram, proprietatea Ducesei de Pomar. Această nobilă doamnă scoțiancă, tot făcînd ședințe de spiritism, căpătase impresia că este încarnarea Mariei Stuart. Imobilul avea numai un singur dormitor, în care se găsea doar un pat prevăzut cu un baldachin cu adevărat regesc, și scări strîmte, în spirală, pentru retrageri clandestine și dueluri. Aici se culca în pat, cu o panglică de catifea roșie la gît, cînd era ziua
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dar n-avem nevoie de soldăței împopoțonați, la care, în loc de gloria sportivă, să se vadă doar eghileții și pintenii. Sau poate avem! Atunci, însă, merităm să batem pas de defilare pînă ne plictisim. Iar cînd isprăvim, să trecem la măsurat dormitorul cu bățul de chibrit, ca expresie a întregii utilități și decențe de care mai sîntem în stare. noiembrie 2004 Metafore Plus hiperbole, parabole, epitete, comparații, personificări. În ce constă arsenalul postelectoral de procedee literare la care recurg magnații fotbalului? Cu toate că
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
avea un frate mai mic rămas la seminar. Acesta avea drept de „vorbitor” cu fratele lui. O parte din elevii Seminarului Nifon dormeau într-o clădire din afara perimetrului școlii și în fiecare seară ieșeau pe poarta seminarului și mergeau la dormitoare. Printre cei ce mergeau la dormitoarele din afara școlii mă strecuram cu valiza pregătită, atunci când fratele lui Ilie mergea la Pitești pentru a vorbi cu fratele lui, și-i duceam la Gara de Nord valiza pregătită. Se făceau controale dese și severe dar
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
la seminar. Acesta avea drept de „vorbitor” cu fratele lui. O parte din elevii Seminarului Nifon dormeau într-o clădire din afara perimetrului școlii și în fiecare seară ieșeau pe poarta seminarului și mergeau la dormitoare. Printre cei ce mergeau la dormitoarele din afara școlii mă strecuram cu valiza pregătită, atunci când fratele lui Ilie mergea la Pitești pentru a vorbi cu fratele lui, și-i duceam la Gara de Nord valiza pregătită. Se făceau controale dese și severe dar am reușit să nu cad în
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
și eu dar și Bădeliță. Pentru că eram ne îmbrăcați în uniformă militară și pentru că încă nu depusesem jurământul militar, am fost pedepsiți amândoi să nu mai „ieșim la câmpul de instrucție” cinci zile și să spălăm în fiecare zi podelele dormitoarelor colegilor noștri. Dacă am fi fost echipați și cu jurământ militar am fi făcut fiecare, zece nopți de carceră iar ziua am fi fost scoși la câmpul de instrucție. În seara zilei în care ni s-a dat echipamentul militar
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
față la executarea acestei pedepse, l-au amendat pe instructor că, mânios ar fi zis: Mai dăi un Z.B.. M-ai dăi și o mitralieră. Pune-i și afetul în spate. Dă-i tot rastelul, să învețe minte. În dormitor aveam paturi suprapuse. Iarna nu puteam să dorm din cauza frigului. Deasupra mea era un pat liber. După ce s-a dat stingerea, am tras pătura de pe el și astfel m-am acoperit cu două pături. Dimineața până să pun pătura la
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
șef”(încheetor de plotonă la proprii mei camarazi. Colegii aveau gradul de „elev sergent” iar eu de „elev plutonier”, și ca încheietor de ploton, conduceam „programul administrativ” și chiar comandam plotonul, în lipsa ofițerilor. în fiecare seară organizam plantoanele și la dormitoare și la magaziile cu armament și muniție. Într-o noapte frumoasă de vară, la Iosășel, m-am trezit din somn și mi-am dat seama că nu avem planton. Am mers la tabelul afișat și am aflat că la acea
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
cancelarie”, am încuiat cancelaria și am stat de planton până a sunat deșteptarea. Eram echipat și cu ochii ațintiți asupra lui Mircea. S-a trezit ca buimac, a văzut că nu-i arma și a îngălbenjit. A ieșit afară din dormitor și umbla năuc. L-am întrebat „ce caută”și n-a fost în stare să spună. L-am poftit în cancelarie, a văzut arma cu baineta pusă, s-a repezit s-o ia și a zis către mine: „Na, mă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
de sport care se afla în curtea seminarului. După ora de culcare, pe la miezul nopții, pe la parterul clădirii ieșeam pe ferestre. Le închideam provizoriu din exterior, iar după ședință ne cățăram pe zid, intram prin aceleași ferestre și reveneam la dormitor fără ca cineva să afle ce-am făcut. Știam, că dacă s-ar fi aflat, am fi fost eliminați din seminar și deferiți justiției ca rău făcători. Seara ne culcam odată cu toți colegii, iar dimineața ne sculam la ora prescrisă. Era
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Cumpărați: ocazie unică Interesant Folosire optimă a spațiului Stil casă de țară Reședință cu multiple posibilități de dezvoltare Bine poziționat într-o zonă bună, liniștită Proprietate unică pe care toți o doresc Are un hol spațios, un livingroom încăpător, trei dormitoare și o bucătărie modem dotată Transport la ușă Fațadă luminoasă, însorită Dă spre o grădină care nu necesită multă întreținere Multe trăsături originale Ideală pentru oameni pricepuți care știu să facă reparații mărunte Are hol mic, un livingroom modest, trei
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
și o bucătărie modem dotată Transport la ușă Fațadă luminoasă, însorită Dă spre o grădină care nu necesită multă întreținere Multe trăsături originale Ideală pentru oameni pricepuți care știu să facă reparații mărunte Are hol mic, un livingroom modest, trei dormitoare fără dulapuri în perete și o bucătărie proaspăt zugrăvită Mijloacele de transport opresc la doi metri de ușa de Ia intrare Orientată spre vest Nu are grădină Are toaleta în curte, la fel și spălătoria Repararea ei va costa o
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
de ce vă deranjează pe voi dimensiunile? (Acceptă adevărul și cere detalii. ) TATĂL: Pentru Dumnezeu, Steve, vei dormi în aceeași încăpere cu colegul tău, cum îl cheamă? STEVE: Doug. E-adevărat, dar de ce nu vă convine faptul că vom împărți același dormitor? (Acceptă adevărul și cere detalii. ) TATĂL: Uite ce e, Steve. Eu știu că tu nu ești homo și maică-ta știe și ea aceasta, dar despre Doug se spune că ar fi... ei bine, cam efeminat Ce-o să creadă vecinii
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
așa se numea lagărul respectiv, tot În Balta Brăilei, aproape de Salcia. Munceam la agricultură, prășeam porumb și floarea-soarelui și-așa mai departe... Și când am venit a colonie, aveam un băiat care era planton. Ce făcea plantonul? Făcea curățenie În dormitor, el era și frizer, ne bărbierea. Și Îmi spune ăla: „Știi că a apărut decretu’ și că ne vom elibera?” „Hai, mă, lasă-mă În pace, vezi-ți de treabă, c-am auzit de atâtea ori”... „Pe cuvântul meu!” „De unde
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a mâncat prea mult... Și de-abia l-am scăpat..., da’ curgea apă pe el... Parcă-l văd ș-acuma. La Târgșor puteați să comunicați cu ceilalți elevi? Da. Erau niște săli mari, că intrau vreo 50 Într-o sală... Dormitorul era cu priciuri și toți vorbeam Între noi... Acolo se stătea mai mult pe grupuri geografice... Aradul eram separați, toți laolaltă... Lângă noi mai era grupul Timișoara. De la Arad era Nădăban Fredolin, Brandabur Costel..., Brânda de la Timișoara. De la Cluj o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
orice ar fi fost eram pe platou și se făcea numărătoarea... Și numărau niște analfabeți, și nu ieșea număru’, și o luau din nou... Și, În sfârșit, până când ieșea toată lumea. Și se mai Întâmpla că mai rămânea câte unul prin dormitor la altă brigadă... Îl băga la carceră... În sfârșit, ne ducea la muncă. Cum era mâncarea? Ce vreau să vă spun? Mâncarea era o mizerie. O mizerie! Era varză, murături... mâncare de murături. Am mâncat odată, mi-aduc aminte, mazăre
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În sfârșit, ne ducea la muncă. Cum era mâncarea? Ce vreau să vă spun? Mâncarea era o mizerie. O mizerie! Era varză, murături... mâncare de murături. Am mâncat odată, mi-aduc aminte, mazăre furajeră cu gărgărițe. M-am dus În fundul dormitorului să mănânc, ca să nu văd... Era veche și era plină de gărgărițe. Era groaznic, era ceva... Mi-aduc aminte că ne-a dus la o muncă voluntară din asta, la curățat zarzavat. Și-acolo era un cântar, și am vorbit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]