6,728 matches
-
sub permanentă supraveghere polițienească, o lume în care bietul Pristanda întrupa ideea cea mai pură de represiune, amărâtul de Spiridon lua înfățișarea unui securist, îmbrăcat în haină de piele și purtând ochelari negri, iar farsa carnavalească din piesa cu subiect erotic de mahala își găsea finalul potrivit în crima din 1 Aprilie ca să devină, într-un film faimos, o veritabilă apocalipsă morală și socială (s.n.).” Înainte ca regizorul să se pronunțe, enormul era înre- gistrat depreciativ de unul dintre scriitorii-gardieni ai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și spectacolului de bâlci care oferă uimirii căscate și curiozității tâmpe o teratologie de circ. Ceea ce constituie dimensiunea lui „simț enorm și văz monstruos” ține însă de transferul în același registru al enormului, al grandilocvenței elanului patriotic și a sublimului erotic aflate într-o perfectă simbioză și într-o proximitate infecțios-derizivă cu ordura. În spectacolul grotesc de commedia dell’arte pe care-l oferă acest arlechin degradat, Nae Girimea, se pot citi toate deformările. Lupta cu cocoși este însoțită de o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
redus la un spectacol canin. Îi urmează o interpretare cacofonică a unui cântec patriotic care-i mobilizează pe spectatorii improvizați, iar aceasta trece într-o glumă proastă pe care încearcă să o alunge revenirea la registrul sublim cu o poezie erotică de gust postromantic-sămănă- torist întreruptă brutal cu o poezie deșucheat- libidinoasă pentru ca din nou tonul grandilocvenței să fie recâștigat cu o melodie trubadurescă în stilul poeților Văcărești, și ulterior printr-o arie de operă interpretată îngrozitor de fals de către improvizatul trubadur
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
am scris În acel articol a revoltat lumea teatrului românesc, pentru că te declaram geniu, fără să folosesc exact cuvântul. Și astăzi, revăzându-l În minte, cred Încă În vitalitatea lui. Era un amestec de tragic, grotesc, comedie aproape de farsă, joc erotic, joc al groazei - nu ca stil, ci În bogăția comunicării. La Piatra-Neamț, amestecul organic, vital, dădea o amploare neașteptată momentului teatral. Nu exista o singură linie, ci existau multe deschideri spre tot felul de experiențe, Într-un spirit foarte elisabetan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cruzimii vieții. În sensul acesta, montarea era mai mult teatru al cruzimii decât ar fi fost dacă s-ar fi construit numai pe groază. Încă ceva: spectacolul era senzual, prezența corpurilor, prezența fizică, mai ales prezența femeii stăpânite de impuls erotic, era foarte puternică. Începea cu Alice ținând În brațe o blană albă foarte mare - imagine a femeii care abia a părăsit patul: experiența erotică se Înfățișa nu prin relația directă a trupurilor, ci printr-o metaforă copilăresc de simplă. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Încă ceva: spectacolul era senzual, prezența corpurilor, prezența fizică, mai ales prezența femeii stăpânite de impuls erotic, era foarte puternică. Începea cu Alice ținând În brațe o blană albă foarte mare - imagine a femeii care abia a părăsit patul: experiența erotică se Înfățișa nu prin relația directă a trupurilor, ci printr-o metaforă copilăresc de simplă. În sfârșit, prin Arden nu te declarai adept al unei poziții clare. Ciulei și Esrig se defineau limpede pe scenă ca adepți ai reteatralizării teatrului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
reprezinți țara pe meleaguri străine trebuie să ai o ținută demnă. „OH, HONEY, relax, just relax“, i-am auzit pe comeseni În cor, În timp ce Erica mă elibera cu totul de cravată, punând-o În geanta ei, gest al cărui simbol erotic m-am făcut că nu-l Înțeleg. După ce toată lumea golise câteva pahare de Jack Daniels - eu nu eram antrenat pe vremea aceea nici măcar cu țuica -, am simțit dintr-odată două mâini venind din sensuri opuse, mângâindu-mi genunchii. Le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Era fascinant să urmărești căderea tragică a lui Angelo. Ducele Îl pune În situația de a fi ispitit de putere. Nu e o ispită oarecare. Ce Îl obsedează pe Angelo este pângărirea purității: el vrea să distrugă puritatea prin actul erotic. L-ai pus pe Angelo să facă acest monolog imposibil cu pângărirea de altare jucând pe două planuri, sărind ca Într-un exercițiu biomecanic de Meyerhold, alergând și vorbind În același timp. Acțiunea fizică Îl obliga să iasă din el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nimic de oricare altă școală ca durată sau spațiu. Ca În toate școlile, băieții Îi tolerau pe unii profesori și Îi detestau pe alții și, la fel ca În toate școlile, se făcea permanent schimb de replici obscene și informații erotice. Fiind bun la jocuri, nu m-ar fi scârbit prea mult toată treaba asta, dacă profesorii mei nu s-ar fi străduit atât să-mi mântuiască sufletul. Mă acuzau că nu mă adaptez mediului Înconjurător; că „bravez“ (Îndeosebi presărând tezele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Asta era la Brusa, cu vreun an înainte de cădere. L-am găsit înconjurat de învățați, de istorici, de artiști. Vorbea cu fiecare pe limba lui și erau de vreo cinci-șase neamuri. Are o inteligență diabolică. Un mistic pasional. Un pervertit erotic. Un fanatic ce și-a făurit din voința absolută o filozofie, o religie pe care și-o impune cu prețul celei mai cumplite cruzimi. În Mahomed sălășluiește un învățat îmbinat cu un satrap sângeros. Este un fanatic setos de putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mănânc pe apucate, fie că scrisul merge neîmpiedicat, fie că, cel mai adesea, trebuie să reiau aceeași pagină de nu știu câte ori. Câteodată mă apucă disperarea, e ceva infernal. Dar până la urmă are loc o exaltare, o exultație comparabilă cu triumfurile erotice, răsplătind cu dobândă uzurară toate chinurile, exasperările și pierderile de încredere. „Cine m-a pus, cine m-a blestemat să scriu ? Ce rost are ?” - toate aceste vituperări sunt uitate atunci, sau rămân în amintire ca niște văicăreli derizorii, ca niște
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
îmbrățișată, privind-o protector și tandru. Dragoste profană, între bărbat și femeie, sau dragoste divină ? Întrebare fără rost. Și s-ar putea obiecta că nu fac deosebire între eros și agapé ; unde s-ar ajunge atribuind iubirii aproapelui un sâmbure erotic ? Există atâtea cazuri de sfinți și de laici care s au lăsat torturați până la moarte pentru alții sau pentru o credință, aceasta desigur tot din dragoste, dar evident nu erotică. Evident, evident. Dar dragostea erotică, pe care am numit-o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
agapé ; unde s-ar ajunge atribuind iubirii aproapelui un sâmbure erotic ? Există atâtea cazuri de sfinți și de laici care s au lăsat torturați până la moarte pentru alții sau pentru o credință, aceasta desigur tot din dragoste, dar evident nu erotică. Evident, evident. Dar dragostea erotică, pe care am numit-o „adevărată” și pe care am contemplat-o în icoana amintită, e o dragoste neegoistă, o dragoste deschisă, ce se revarsă de la obiectul ei concret asupra întregii Creațiuni. Acest eros duce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
atribuind iubirii aproapelui un sâmbure erotic ? Există atâtea cazuri de sfinți și de laici care s au lăsat torturați până la moarte pentru alții sau pentru o credință, aceasta desigur tot din dragoste, dar evident nu erotică. Evident, evident. Dar dragostea erotică, pe care am numit-o „adevărată” și pe care am contemplat-o în icoana amintită, e o dragoste neegoistă, o dragoste deschisă, ce se revarsă de la obiectul ei concret asupra întregii Creațiuni. Acest eros duce necesarmente la agapé. Dragostea adevărată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
despre iubire, de la trubaduri și Minnesängeri până la un Novalis și până la Eminescu, e asociată cu aspirația contopirii cuplului în eternitatea neființei. Fascinația aceasta, care e a lui Tristan și a tradiției cavalerești în genere, a fost totdeauna inspiratoarea marilor pasiuni erotice (cum arată Denis de Rougemont în L’amour et l’Occident). Din formula lui Călinescu, relevând că orizonturile poetului sunt nașterea și moartea lumii, cel de al doilea orizont e într-adevăr dominant în postume, deși deloc exclusiv ; funerarul în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
literatură psihologică străbătută de o poezie rară... compoziție unitară și armonioasă... Dragostea unui intelectual între două vârste pentru o fată mult mai tânără decât dânsul, dragoste în care punerea unui mantou pe umerii iubitei devine un act de mare îndrăzneală erotică, e zugrăvită în notația pregnantă a unor elemente umile ce-și găsesc farmecul în însăși gingașa lor fragilitate. Pe fondul vechi, prăfuit, perimat, frăgezimea sentimentului ̀ nflorește pură. Chiar lipsa de expresie binecunoscută a criticului dispare sub vălul poeziei discrete
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
forma și chiar sunetul acelora, sunt în fond nu atât o imitatio Shakespeari, cât o imitatio Dei. Poetul își arogă o colosală, orgolioasă conștiință de sine, cu ilimitate puteri transfiguratoare și cu o tot atât de uriașă putere a umilinței și autoflagelării. Erotica lui atinge cosmogeneza, fără a pierde nici o clipă concretul carnal. Doctorul Voiculescu restaurează în deplinele ei drepturi virtutea creatoare a imitației (sau, dacă termenul indispune, a „emulației”). Imitarea modelelor supreme a fost totdeauna și rămâne testul declanșator al adevăratei vocații
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mă învălui în Arvo Pärt, în „Tabula rasa”, lăsând urme de pași enigmă pe zăpada din gând. Și cu ea îmi amintesc cel mai bine despre René - mâncăm ce i-ar fi plăcut lui să mănânce: somon, caviar, bând din erotice pahare-flaut șampania „Veuve Clicquot”. După miezul nopții, când anul meu tragic s-a schimbat poate în unul mai bun, am ascultat la radio bătând toate clopotele din Suedia, plăcându-mi ca de obicei sunetul intens al clopotului domului din Lund
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
chiar și sentimentele aveau naționalitate. Atunci am văzut pentru prima oară statuile Nijinski, în bronz, sculptate de Rodin. În catalogul expoziției era și articolul scris de Rodin (un răspuns răspicat dat detractorilor lui Nijinski, care-l ștampilaseră cu două cuvinte: „erotică bestială”) după spectacolul baletului După-amiaza unui faun, cu muzică din Debussy. Rodin scria: „Nijinski posedă frumusețea frescelor și statuilor antice, el este modelul ideal la care fiecare pictor și sculptor a visat vreodată”. Se spune că în acest balet (coregrafiat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
faptul că al treilea război mondial ar putea izbucni dintr-un conflict neînsemnat. Scriitoarea Sun Axelsson, pe care am cunoscut-o mai demult, în casă la Artur (Lundkvist) și Maria (Wine), explică atât de clar într-un interviu setea ei erotică. A rămas orfană de mamă la vârsta de treisprezece ani, și atunci a apărut setea ei după o iubire de negăsit. Acum trăiește cu fostul ei soț, sculptorul Michael Pipper, și cu alți prieteni într-o vilă mare, nevoia de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a iubi pe cineva fiind o condiție a existenței (fără relații sexuale, pe care le-a avut în trecut) într-o iubire platonică. Constat acum că „ultimul profet”, Swedenborg, care rămăsese orfan de mamă la opt ani, avea aceeași sete erotică mărturisită, satisfăcută prin vizitele făcute bordelurilor din Amsterdam și Londra. Mă gândesc acum și la intensul meu erotism, sublimat în „amitiées amoureuses”, crescând exact după sinuciderea tatălui meu pe care-l adoram, ca și acum, când scriu rândurile astea. Nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și Kandinsky. Femeile care brodaseră erau reprezentate cu soarele pe piept. Birgitta ne-a invitat apoi la o cofetărie, amintindu-mi de atmosfera din cafenelele din Elveția și Franța, pe drum ne-am întâlnit cu scriitoarea Sigrid Combuchen: plăcută, secretă, erotică. Birgitta venise cu o bicicletă, cu o plasă mov pe roata din spate, pe această bicicletă, a zburat ca un arhanghel, la plecare. Eu și cu Inger ne-am dus să vedem din nou mormântul lui Hill. Avea o piatră
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
meu, e un fel de război civil și nu știu unde mă vor duce toate astea. Dar pentru un moment e bine că simt plăcerea jocului, a terenului virgin al limbii care mă tentează, vrea să fie și cu mine, mă tentează erotic cu niște cuvinte și ritmuri pline de „promisiuni” obscure. Cu prietena mea Hedi Fried la centrul unde se adună toți supraviețuitorii lagărelor de concentrare, ea însăși, cu sora ei, Lavinia, născute la Sighet, sunt supraviețuitoare de la Auschwitz. Fețe de melancolie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pur și simplu prieteni, s-a format ceva irațional. Poate chiar corpul extrem de caloric al iubirii. Iubirea s-a ținut mereu între noi, aruncându-ne de la distanță, unii pe alții, ca într-un joc brutal, ca pe niște planete independente erotic, dar dependente de ceva inefabil, de nedefinit, ceva semănând cu nimic. Nimicul din care apare chiar viața. Acel neant din care e compusă chiar greutatea vieții. Iubirea mi-a apărut uneori ca un flagel mortal, făcând ravagii în numele unui plan
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vor locui. Totul era ca într-o baie de aur: orbitor, strălucitor-orbitor, torturant-orbitor, cum ar spune Elias Canetti în romanul Die Blendung. Și ambasadorul suedez era acolo, cu marea lui căldură, și lângă el Marina (Sandu), strălucind în felul ei erotic, cu flori și cărți, dar și poeta Denisa (Comănescu), cu Cartea de vise a lui Swedenborg în brațe, cu felul ei elegant de a ne deschide poarta prieteniei pentru viitor. Și Ileana (Mălăncioiu), ei bine, Ileana era așa cum o lăsasem
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]