6,279 matches
-
bucolică (la care face apel chiar și pentru a defini actanții procesului de creație: cioban gânditor / rezemat într-o bâtă / stă condeiul plecat pe cuvânt, / alături, plop susurând dintr-o mie de frunze / poetul / de la ei învață pământul / rotirea în eternitate), drumuri, visuri etc. Și, cum alambicul-iad transformă trupul verii adunat în prune făcându-l alcool, tot la fel imaginația poetului preschimbă în artă toată comoară de amintiri strânsă prin timp. Călătorind, așadar, printre firele de nisip ale amintirilor, cântărind zădărnicia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
formulă globală, însă nu singura. Povestiri, schițe, scrisori, ele sunt când mostre de impresionism liric, când meditații capricioase. Le străbate un curent viu de sensibilitate și imaginație liberă, cu nostalgii dincolo de timp și spațiu, înscriindu-se pe o curbă a eternității. În esență “feminitățile” Hortensiei Papadat Bengescu rezumă atitudini în fața vieții, notabile prin francheță; autobiografie travestită, în care sub nume diverse Ă Bianca, Manuela, Adriana etc.) apare un singur personaj. Literatura subiectivă sau tranzitorie spre epic, stă sub semnul întrebărilor personale
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de neclintit. Izvorâte din permanențele spirituale, morale și istorice ale neamului românesc, ele nu vor putea fi nici măcar umbrite de conjuncturile instabile ale timpului pentru că sunt adânc ancorate în adevărurile creștine, de unde își trag legionarii seva dătătoare de viață în eternitate. De aici provine puterea lor de luptă și de jertfă în slujba neamului, fără a urî alte neamuri, dar și fără a accepta să fie nedreptățit, umilit și exploatat neamul nostru. Recunoscând statutul metafizic al neamului în lumina adevărurilor creștine
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pun lacătele. Sunt singur. Sunt, de fapt, în mediul meu. Mă simt bine, m-am obișnuit. Singurătatea sufletescă te predispune la meditație și rugăciune și te fortifică în lupta cu destinul, cu cele trecătoare și te ajută să privești în eternitate, să te înalți deasupra celor pământești. Îmi rotesc ochii și îmi aleg un pat. Sunt obosit. Mă întind pe el liniștit. Prin minte îmi trec gânduri, tot mereu gânduri. Nu mi-este îndemână. În ce scop sunt transferat aici, la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Căpitanul a răspuns: mai curând Insula Șerpilor o vom utiliza noi ca ospiciu de nebuni pentru politicienii cu mintea uscată. Dar legionarii au un crez, un neam și un Dumnezeu. Crezul lor are un conținut creator care servește neamul și eternitatea lui în slujba lui Hristos. Genocidul în România a fost practicat înainte de instaurarea comunismului, „năluca” înspăimântătoare. El a fost adus de întunecate forțe oculte și impus pe furiș, pe căi dosite. Au instaurat groază și jaf, au deschis mii și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
târg de provincie, destul de ponosit. 20. Probabil, așa se explică faptul că, abia mai târziu, copilăria capătă o aromă de mit, de pace "preistorică", aș zice. Copil fiind, eram mai aproape decât acum de ceea ce spune sfântul Augustin, că în eternitate nimic nu curge, totul este prezent. Bătrânii din Lisa mi se păreau ultimii bătrâni. Nici o clipă nu mi-a trecut prin minte că, la rândul lor, părinții mei vor îmbătrîni. Acum, întreaga copilărie îmi apare ca un univers naufragiat din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
muncind greu, la pădure și pe câmp. Și, pe măsură ce înaintau în vârstă, ridurile îi făceau să semene cu pământul pe care-l lucraseră. Viața nu arăta deloc roză, ca în poveștile bucolice, cu țărani decorativi, mirosind a ierburi și a eternitate. Motiv pentru care consider sămănătorismul un leșin de târgoveți care suspină după viața la țară, bîndu-și cafeaua la oraș. Dar orice "paradis" ― dacă merită acest nume -e de o admirabilă simplitate (doar infernul e complicat). El nu e "perfectibil", fiindcă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sprijină pe idei care i se par indiscutabile. Eu am "reușit" să nu mai ridic ochii spre cer decât ca să știu când trebuie să-mi iau umbrela. S-a bătut cam multă monedă pe teza, dragă tradiționaliștilor mai ales, că eternitatea s-a născut la sat. Cei care văd țăranul ca o ființă folclorică o aprobă din complezență. Cei care socotesc țăranul o barieră în calea modernității strâmbă din nas. Veșnicia miroase cumva a bălegar? zic ei. Adevărul e undeva la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Lisa (cea cunoscută de mine) nu era absentă grija zilei de mâine. Dar ea nu se extindea și asupra posterității! Judecată ca încredere în posteritate, în sensul că urmașii vor trăi după aceleași reguli ca părinții, continuând ce au moștenit, eternitatea nu se putea naște decât la sat. Eu sunt cel dintâi din "neamul nostru" (ca să folosesc o vorbă a mamei) care nu mai are posteritate, care a descoperit gustul eșecului. N-am simplificat, totuși, prea mult? Între timp, mi-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu mai e "satul meu". E doar "satul în care m-am născut". Lisa îmi confirmă, din păcate, ideea că progresul exterior e însoțit, uneori, de regres interior. Satul nu mai e "o lume". Are parcă orizonturile sparte. Mica sa eternitate s-a prelins prin ele și a rămas, pe aceleași temelii, o haltă oarecare din istorie. Sărbătorile nu mai sunt sărbători. Au devenit, ca la oraș, zile de odihnă. Nici măcar cârciumile nu mai sunt o "instituție". Le-au luat locul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
înțelegeam de ce. Adevărul e că iubesc viața atât de mult încît îmi vine să plîng", m-a lămurit ea și mi-am închipuit că era vorba doar de o slăbiciune de moment, mai ales că a comparat clipa aceea cu eternitatea. Luând din iarbă o păpădie, a spulberat puful, zîmbind: "Gata, s-a terminat cu eternitatea acum. Ce urmează după eternitate, domnule doctor?" Am luat-o în brațe și i-am șoptit la ureche: "Altă eternitate". Câștigasem "războiul". Căci, după teoria
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
m-a lămurit ea și mi-am închipuit că era vorba doar de o slăbiciune de moment, mai ales că a comparat clipa aceea cu eternitatea. Luând din iarbă o păpădie, a spulberat puful, zîmbind: "Gata, s-a terminat cu eternitatea acum. Ce urmează după eternitate, domnule doctor?" Am luat-o în brațe și i-am șoptit la ureche: "Altă eternitate". Câștigasem "războiul". Căci, după teoria ei, dragostea e un război. Trebuie să existe un învingător și un învins, un cuceritor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mi-am închipuit că era vorba doar de o slăbiciune de moment, mai ales că a comparat clipa aceea cu eternitatea. Luând din iarbă o păpădie, a spulberat puful, zîmbind: "Gata, s-a terminat cu eternitatea acum. Ce urmează după eternitate, domnule doctor?" Am luat-o în brațe și i-am șoptit la ureche: "Altă eternitate". Câștigasem "războiul". Căci, după teoria ei, dragostea e un război. Trebuie să existe un învingător și un învins, un cuceritor și un cucerit. Dar, la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a comparat clipa aceea cu eternitatea. Luând din iarbă o păpădie, a spulberat puful, zîmbind: "Gata, s-a terminat cu eternitatea acum. Ce urmează după eternitate, domnule doctor?" Am luat-o în brațe și i-am șoptit la ureche: "Altă eternitate". Câștigasem "războiul". Căci, după teoria ei, dragostea e un război. Trebuie să existe un învingător și un învins, un cuceritor și un cucerit. Dar, la întoarcere, pe drum, m-a descumpănit din nou. Mi-a zis: Cred că ar fi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și chip, Alec, Alex, Andu, Sandu, Sandi, Săndel, Anduțu, Duțu și așa mai departe. Alexandru, îi zice Iulia, de parcă ar fi vorba despre un faraon gata să pășească, mereu cu piciorul stâng înainte, mereu cu surâsul faraonic pe buze, spre eternitate. Își aduce aminte de basmul în care sufletul zmeului e ascuns într-un ou, care e ascuns într-o rață, care plutește pe un iaz de argint, care se află drept în mijlocul unui codru întunecat și foarte sălbatic, care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
caro, dama de treflă, optul de pică și popa de cupă. Pictorul își drege glasul. După mine, nu despre asta-i vorba în poezia asta pe care ne-ai spus-o. Dimpotrivă, povestea ta o răstălmăcește complet. Artă, permanență, vax! Eternitatea e nisipul. Unde vrei să ajungi? întreabă Aurora. Arhitectura corespunde regnului mineral, adaugă Pascal. Unghiuri, cuburi, grinzi. Dincolo de muzee și palate, în orice caz, zice pictorul. Tibetanii fac picturile-alea pe nisip, câte o lună întreagă, după care le distrug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
conținut și farmec unor vieți „demult apuse”. Și ar mai fi ceva: surpriza venită din partea unui scriitor vechi și cvasi-necunoscut, al cărui nume îl reținusem, ca student, dintr-o anecdotă picantă, colportată odinioară de boema ieșeană (demult mutată la cimitirul Eternitatea!). Iată-l deci pe scriitorul nostru încercând, în acest caiet manuscris, să confere un sens real (și realist!) trăirilor „în vecinătatea lui Eros” (P.H.L.) ale unui sexagenar (sau, oricum, apropiat de această vârstă). Un subiect (literar?) pe care nu cred
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe un obraz de copil, fie în sufletul celuilalt îndrăgostit, fie în pagina de roman. Concluzia mea: o iubire care se termină înainte de moartea celui îndrăgostit n-a fost iubire! Dragostea profundă, totală, ce transcende senzualitatea, se circumscrie ideii de eternitate. Orice amant care jură „iubire pentru totdeauna” o face și dintr-o revoltă nemărturisită împotriva efemerității bucuriei organice, a satisfacției sexuale devenite, atât de repede, neant! O altă concluzie, să-i zicem „minoră”: adeseori, căsătoria nu presupune și existența iubirii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
trupești și sufletești din momentele în care privirea curge aproape material în ochii celuilalt; când pe buze încremenesc toate șoaptele de iubire, în dorul eternizării lor; când floarea roză a ei ar reține între petale, încă o secundă sau o eternitate, stamina din care lichidul energetic s-a scurs în adăpostul trupului înfiorat și vibrând ritmic, în acord (zice-se) cu pulsațiile întregului Univers?... Am reprodus aproape textual lunga interogație atribuită de scriitor Domnului R. Profesorul „nu se dezminte” nici de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în dizgrație, după 1512, scos din funcție, era totuși căutat și consultat de prietenii săi rămași în funcții diplomatice, cum de exemplu a fost Francesco Vettori, dar nu numai. Se poate spune despre el că, pierzîndu-și funcția, și-a cîștigat eternitatea. Fiind anulat omul de acțiune, rămîne gînditorul de după acțiune, fără să fie vorba de o metamorfoză a personalității, ci doar de o desăvîrșită împlinire a ei, în plan spiritual. Nu putem accepta asociația lipsită de profunzime, nu și de o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ar vrea să meargă în rai, în cohorta săracilor inocenți sau în iad, alături de spiritele revoltate; el a răspuns că i-ar plăcea să trăiască mai curînd în infern, cu marile spirite rebele, spre a putea discuta cu ele, în eternitate, marile probleme de stat. În poziția de secretar al democrației florentine, cîștigată la 29 de ani, tînărul ambițios, cu ochi de Argus, s-a făcut repede necesar prin inițierea deplină în soluțiile de organizare statală și acțiune diplomatică. Biografii au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
e ființa mai slabă decît ființa mai puternică: astfel, rațiunea și pasiunile sînt ca niște lanțuri invizibile prin care Providența conduce specia umană, pentru ca aceasta din urmă să contribuie la realizarea evenimentelor pe care înțelepciunea divină le-a hotărît din eternitate, și care trebuie să se petreacă pe lume pentru ca fiecare individ să-și îndeplinească soarta ce i-a fost hărăzită. Iată cum, încercînd să eviți Caribda, te aproprii prea mult de Scylla și cum filosofii se împing reciproc în prăpastia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
înțelegem cuvîntul în sensul restrîns de oameni, de italieni, pe care Machiavelli îi cunoștea și îi privea ca pe contemporanii lui, sau în sensul de oameni dincolo de timp și spațiu, sau, ca să folosesc o expresie din jargonul școlii, "sub unghiul eternității"? Mi se pare că, înainte de a proceda la o analiză mai atentă a sistemului politic al lui Machiavelli, așa cum apare el concentrat în Principele, este bine să vedem exact ce concepție avea Machiavelli despre oameni în general și, poate, despre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la data scrierii acestei cărți, au trecut aproape cinci decenii de atunci, aș vrea să-i spun - distanța În timp este enormă - că totul se află la vedere, că Între noi... că ar fi trebuit să dăm acelei clipe valoarea eternității, dar n-am dat-o; imediat Însă mă rectific, gîndind că nici nu era nevoie, pentru că eternitatea de care vorbesc era cuprinsă În sinea acelei clipe fără să știm, că am rămas singuri, că anotimpul era ireal, Încremenit la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
distanța În timp este enormă - că totul se află la vedere, că Între noi... că ar fi trebuit să dăm acelei clipe valoarea eternității, dar n-am dat-o; imediat Însă mă rectific, gîndind că nici nu era nevoie, pentru că eternitatea de care vorbesc era cuprinsă În sinea acelei clipe fără să știm, că am rămas singuri, că anotimpul era ireal, Încremenit la fereastră, că a doua zi dimineața, doamna Carolina Pavel avea să-și scuture așternutul aplecată peste pervaz, liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]