6,056 matches
-
este un muzeu județean din Brăila, amplasat în Str. Cetății nr. 70 (CP 0339-401262). În 1971, după moartea lui Perpessicius, pe fațada imobilului din strada Cetății 58, a fost amplasată o placă comemorativă. La puțin timp, casa a fost demolată. A fost recuperată doar placa comemorativă. Greșeala a fost îndreptată rapid, imobilul fiind reconstruit, însă cu materiale moderne. Corpul de clădire ce
Casa Memorială „D. P. Perpessicius” () [Corola-website/Science/331325_a_332654]
-
aparținut familiei Rebreanu, s-a ridicat la marginea dinspre Năsăud a satului Prislop și a fost inaugurată la 2 iunie 1957. Cu ocazia inaugurării muzeului a avut loc și dezvelirea bustului dedicat romancierului, operă a profesorului Ioan Nichifor Someșan. Pe fațada nordică a casei este montată o placă de marmură cu următorul text: „ÎN ACEASTĂ CASĂ RECLĂDITĂ ÎN ANUL 1957 PRIN MUNCA LOCUITORILOR DIN PRISLOP-NĂSĂUD, A TRĂIT ÎN MIJLOCUL EROILOR SĂI DIN ROMANUL ION, MARELE SCRIITOR LIVIU REBREANU”. Sunt expuse biroul de
Muzeul Memorial „Liviu Rebreanu” () [Corola-website/Science/331321_a_332650]
-
Bucureștiul de Târgoviște și Craiova. Acest lucru l-a determinat pe domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu în anul 1698 să ridice în centrul localității un frumos palat spre a fi lăsat moștenire fiului său Constantin, după cum grăiește pisania așezată pe fațada de sud a palatului: "„Aceste case din temelia lor sunt înălțate de luminatul domn, Io Constantin Basarab Voievod fiului său Constantin Brâncoveanul, începându-le și sfârșindu-le la leat 7206 (1698) și la al zecelea an al domniei sale, ispravnic fiind
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
este o construcție vastă, acoperită de patru calote sferice sprijinite pe un stâlp central prin intermediul pandantivilor. Parterul este alcătuit din trei încăperi spațioase și alte două mai reduse ca dimensiuni. Accesul la etaj se face prin foișorul deschis, situat pe fațada sudică, de aici se intră într-o cameră prelungă ce separă cele două apartamente inegale, cel al domnitorului, de dimensiuni mai mari în stânga și cel al doamnei în dreapta, în partea central nordică a etajului se află loggia, iar în mijlocul acestuia
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
Muzeului Județean Suceava. Între anii 1976-1979 edificiul a fost supus unor ample lucrări de renovare și de reamenajare interioară, cea mai mare parte a etajului fiind modificată pentru a corespunde cerințelor găzduirii Muzeului de Istorie din Suceava. Au fost recondiționate fațadele exterioare și s-au executat amenajări interioare pentru crearea unui circuit muzeal continuu la etaj. La data de 15 martie 2014, expozițiile muzeului sunt închise pentru public ca urmare a începerii lucrărilor de restaurare, extindere și modernizare a clădirii. Amplul
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
muzeal continuu la etaj. La data de 15 martie 2014, expozițiile muzeului sunt închise pentru public ca urmare a începerii lucrărilor de restaurare, extindere și modernizare a clădirii. Amplul proiect demarat în primăvara lui 2014 presupune consolidarea clădirii istorice, restaurarea fațadelor, recompartimentarea spațiilor interioare și alte lucrări de modernizare, astfel încât edificiul să corespundă cerințelor unui muzeu contemporan, atractiv pentru turiști. După finalizarea lucrărilor, expozițiile permanente ale Muzeului de Istorie vor fi prezentate urmând două teme majore: Suceava medievală și Bucovina. De
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
se găsește la parter intrarea, iar la etaj un balcon din fier forjat și un altorelief reprezentând stema Moldovei, mărginită lateral de o cunună. Același decroș este prezent și la cele două extremități ale edificiului, dinspre Strada Ștefan cel Mare. Fațada este împărțită pe orizontală în două registre: cel corespunzător parterului, cu ferestre dreptunghiulare prinse într-un parament de bosaje de tip rustic, și cel superior, cu ferestre deasupra cărora sunt dispuse elemente în relief, fie sub formă triunghiulară, fie sub
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
fie sub formă triunghiulară, fie sub formă de bare orizontale, alternând grupat. Clădirea are un stil arhitectural eclectic, trăsăturile baroce îmbinându-se cu elemente neoclasice caracteristice edificiilor destinate să găzduiască instituții administrative austriece. La data de 2 iulie 2004, pe fațada clădirii, în stânga intrării principale, a fost amplasată o placă memorială din marmură albă, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Placa conține următorul text: "„Dezvelită cu prilejul comemorării a 500 de ani de la
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
acestă lucrare începută de tatăl său în Bordeaux. El a lucrat la Palatul Versailles, Petit Trianon în Grand Parc de Versailles precum și École militaire din Paris. El a oferit, de asemenea, planurile pentru Place de la Concorde din Paris și pentru fațadele clădirilor, care finalizau partea de nord a acestui loc. În 1775, primul arhitect a curții se retrăgea din serviciul său din motive de sănătate. Ludovic al XVI-lea i-a acordat o pensie. Ange-Jacques Gabriel a murit pe 4 ianuarie
Ange-Jacques Gabriel () [Corola-website/Science/334081_a_335410]
-
construcția a fost încetinită din cauza unor cutremure din 1267, 1270 și 1303. Cutremurul din 1270 a fost cel mai grav provocând prăbușirea unei părți din nava catedralei. Arhiepiscopul Giovanni del Conte a supravegheat personal lucrările, în perioada 1319-1326 fiind construite fațada, contraforturile, baptiseriul și o capelă alăturată. În anul 1326 catedrala a fost sfințită primind hramul Sfintei Înțelepciuni (în limba greacă "Aghia Sofia") și inaugurată în urma unui mare carnaval. Conform unor savanți, alegerea acestui hram sugerează că pe locul catedralei ar
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
a găzduit serviciul istoric al armatei, cel al forțelor navale și cel al forțelor aeriene, care s-au întrunit în 2005 în calitate de serviciul istoric al apărării. În paralel au început lucrări mari de renovare, care continuă până în prezent. Donjonul și fațade ale pavilioane clasice au fost clasați monumente istorice în 1913. La scurt timp după aceasta, Ministerul de Război le-a concesionat administrații Artelor Frumoase și a autorizat deschiderea către public, sub rezerva nevoilor ale apărări naționale. Clasarea castelului a fost
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
a fost terminată abia în 1548, sub domnia lui Henric al II-lea și sub conducerea arhitectului Philibert Delorme. Capela are 40 m lungime, 12 m lățime și 20 m înălțime. Contrar a Sainte-Chapelle din Paris, nu are niciun etaj. Fațada vestică, construită ultima în sec. al XV-lea, este de stil gotic flamboaiant. Pe vârful contraforților se află salamandre și litere „F”, simboluri ale lui Francisc I. Timpanul și stâlpul central sculptat ale portalului au fost eliminate în timpul unei reamenajări
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
devizei lui Henric al II-lea: „"Cum plena est, emula Solis"” („când este (Luna) plină, egalează Soarele”). Realizate în perioada 1556-1559 de pictorul pe sticlă Nicolas Beaurain, vitraliile ilustrează Apocalipsa lui Ioan. Pavilion Regelui și cel al Reginei prezintă o fațadă de stil clasic pe trei niveluri, cu pilaștri colosali. Decorul interior, realizat sub îndrumarea lui Philippe de Champaigne, ilustrează teme din viața lui Ludovic al XIV-lea: căsătoria cu Maria Tereza, pacea de la Pirinei, etc. Turnul Gradinei ("Tour du Bois
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
pentru a putea fi adaptată noilor norme de siguranță. În 1969, cinematograful se închide. Bataclan redevine sală de spectacole în 1983, grație scenografului André Engel. Mai degrabă Rock 'n' Roll, va deveni un loc important pe scena post-punk a Parisului. Fațada a fost revopsită în 2006 în culorile originale, deși acoperișul pagodă nu mai există. Bataclan este condus din 2004 de Jules Frutos și Olivier Poubelle. Se distinge astăzi printr-o activitate diversă ce cuprinde spectacole, cafe-teatru, discothecă, dar mai ales
Bataclan () [Corola-website/Science/335108_a_336437]
-
achiziționat prin licitație publică, pentru suma de 83.000 de lei, casa Porumbaru din strada Cătun. La 31 iunie 1897 primește autorizația de construcție numărul 319, care prevedea construirea unui corp suplimentar cu suprafața de 62,70 m, precum și refacerea fațadei de la stradă a clădirii existente. Construcția și renovarea s-au executat pe baza planurilor arhitectului elvețian Louis Blanc. Între timp, în anul 1893 , Take Ionescu cumpără cu suma de 12.000 lei de la colegul său de partid Alexandru Djuvara, o
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
secolului trecut, clădirea se afla în gestiunea teatrului de operă și balet (acesta din urmă era amplasat în aceeași clădire cu actualul teatru „Luceafărul” până în anul 1980). Aici erau amenajate ateliere de confecționare a costumelor de teatru. În anii 1980, fațada conacului a fost restaurată conform unui proiect elaborat de arhitectul Viktor Rudenko. În prezent, clădirea aparține teatrului „Luceafărul”, care a dat-o în arendă unui agent economic pe o perioadă de 29 de ani. Clădirea este situată la colțul cartierului
Conacul urban al lui Inglezi () [Corola-website/Science/335202_a_336531]
-
proiect elaborat de arhitectul Viktor Rudenko. În prezent, clădirea aparține teatrului „Luceafărul”, care a dat-o în arendă unui agent economic pe o perioadă de 29 de ani. Clădirea este situată la colțul cartierului, ridicată pe un plan rectangular, cu fațadele aliniate la străzile Mihai Eminescu și Veronica Micle. Demisolul este înalt. Camerele sunt grupate perimetral pereților, de ambele părți ale culoarului central, prin care are loc intrarea secundară în casă din direcția curții interioare. Etajul superior este alcătuit din șapte
Conacul urban al lui Inglezi () [Corola-website/Science/335202_a_336531]
-
pereților, de ambele părți ale culoarului central, prin care are loc intrarea secundară în casă din direcția curții interioare. Etajul superior este alcătuit din șapte camere luxoase, iar cel inferior din odăile pentru servitori, bucătărie și încăperi de gospodărie. Tenciuala fațadelor este netedă, cu excepția detaliilor decorate în jurul geamurilor și a demisolului, căptușit cu piatră tăiată. Fațada principală este orientată spre strada Mihai Eminescu și care include intrarea principală. Compoziția este simetrică, alcătuită din șapte axe, în șase dintre care sunt amplasate
Conacul urban al lui Inglezi () [Corola-website/Science/335202_a_336531]
-
din direcția curții interioare. Etajul superior este alcătuit din șapte camere luxoase, iar cel inferior din odăile pentru servitori, bucătărie și încăperi de gospodărie. Tenciuala fațadelor este netedă, cu excepția detaliilor decorate în jurul geamurilor și a demisolului, căptușit cu piatră tăiată. Fațada principală este orientată spre strada Mihai Eminescu și care include intrarea principală. Compoziția este simetrică, alcătuită din șapte axe, în șase dintre care sunt amplasate ferestre, iar în acea centrală intrarea de onoare. Ferestrele sunt rectangulare, cu ancadramente în arc
Conacul urban al lui Inglezi () [Corola-website/Science/335202_a_336531]
-
un portal cu aspect oriental de aivan rectangular cu două ferestre laterale, mărginite de colonete elegante, care se repetă și la portal. Holul intrării este iluminată de o fereastră laterală, iar urcarea la nivelul parterului se efectuează prin trepte exterioare. Fațada laterală are o compoziție simetrică, alcătuită din patru axe, toate conținând ferestre. Cornișa casei este proeminentă, din muluri, cu o friză netedă, susținută la colțuri de lesene. În anul 2014, agentul economic care arendează clădirea a demarat lucrări de restaurare
Conacul urban al lui Inglezi () [Corola-website/Science/335202_a_336531]
-
în două etaje pe un subsol. La joncțiunea aripilor se află o scară cu trei rampe care urcă la etaj. Un perete longitudinal împarte interiorul în două părți de mărime diferită, un culoar și clase legate în anfiladă circulară. Compoziția fațadei este simetrică, cu un rezalit voluminos central, accentuat de un acoperiș piramidal cu foișor aerat, cât și două rezalite laterale. Nouă axe compoziționale reprezintă 8 goluri de ferestre și unul în mijloc pentru intrarea principală la parter, respectiv ușa de la
Clădirea fostului gimnaziu pentru fete fondat de principesa N. G. Dadiani () [Corola-website/Science/335236_a_336565]
-
voluminos central, accentuat de un acoperiș piramidal cu foișor aerat, cât și două rezalite laterale. Nouă axe compoziționale reprezintă 8 goluri de ferestre și unul în mijloc pentru intrarea principală la parter, respectiv ușa de la balcon la etajul doi. Paramentul fațadei principale este variat: parterul este executat în bosaje orizontale din piatră de gresie, iar etajul din cărămidă arsă și detalii din piatră. Intrarea nu este evidențiată arhitectural decât cu arcul conturat cu bolțari în spiritul goticului timpuriu și dominat de
Clădirea fostului gimnaziu pentru fete fondat de principesa N. G. Dadiani () [Corola-website/Science/335236_a_336565]
-
imobiliară medicului Lazăr Tumarkin, care între anii 1898 și 1902 a construit o clădire pentru clinica de hidroterapie. Proprietarii atestați în 1903 erau Matei și Lazăr Tumarkin. Clinica a fost reconstruită în perioada interbelică, fiindu-i modificată structura și arhitectura fațadei principale. Clinica era considerată una din cele mai dezvoltate din sudul Imperiului Rus. Complexul de clădiri este compus din vila urbană (litera A) și clădirea fostei clinici de hidroterapie (litera B). Vila medicului Tumarkin este o casă de locuit construită
Complexul de clădiri ale fostei clinici de hidroterapie a medicului Tumarkin () [Corola-website/Science/335370_a_336699]
-
urbană (litera A) și clădirea fostei clinici de hidroterapie (litera B). Vila medicului Tumarkin este o casă de locuit construită la colțul cartierului, ridicată pe un plan rectangular, într-un parter, amplasată la intersecția străzilor A. Pușkin și A. Șciusev. Fațadele au o arhitectură eclectică cu reminiscențe clasice, abundând în detalii decorative. Fațada principală este orientată spre strada Pușkin și are o compoziție disimetrică, cu amplasarea unui rezalit în partea centrală, reprezentând intrarea de onoare (astăzi înlocuită cu o fereastră), un
Complexul de clădiri ale fostei clinici de hidroterapie a medicului Tumarkin () [Corola-website/Science/335370_a_336699]
-
medicului Tumarkin este o casă de locuit construită la colțul cartierului, ridicată pe un plan rectangular, într-un parter, amplasată la intersecția străzilor A. Pușkin și A. Șciusev. Fațadele au o arhitectură eclectică cu reminiscențe clasice, abundând în detalii decorative. Fațada principală este orientată spre strada Pușkin și are o compoziție disimetrică, cu amplasarea unui rezalit în partea centrală, reprezentând intrarea de onoare (astăzi înlocuită cu o fereastră), un gol în arc, decorația plastică a arhivoltei căruia prin bolțari îl scoate
Complexul de clădiri ale fostei clinici de hidroterapie a medicului Tumarkin () [Corola-website/Science/335370_a_336699]