6,288 matches
-
să o izgonească din imaginația lui. Supraintelectualizarea îl va face să piardă evidența esențială a insondabilei profunzimi a vieții, pierdere care constituie cauza esențială a tuturor deformărilor nesănătoase ale vieții. Dar ființa umană poate învinge spaima esențială sublimînd-o, încorprînd-o în fantezie, ceea nu s-a putut realiza primitiv decît prin intermediul unei imaginații cu caracter simbolizant. Acest efort rațional efortul mitic este posibil în ciuda caracterului inexplicabil al misterului în sine, deoarece acesta nu este un mister pur și simplu, ci misterul existenței
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
are tot dreptul să inventeze un nume; el este numit în toate mitologiile "divinitate creatoare": Vișnu în India, Uranus la greci, Iahve la ebraici etc. Trebuie să ne dăm seama că fiecare fază a evoluției simbolice este periculoasă nu pentru fantezia mitică, ci pentru înțelegerea sa intelectuală, care va încerca să introducă elementul speculativ, uitînd avertismentul că nu este vorba decît despre imagini personificante. Odată luate toate măsurile de precauție, ne putem permite să-i dăm evoluției un aspect pseudo-logic: "divinitatea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
divinității", este șarpele, care nu lipsește din mitologia nici unui popor. Șarpele simbolizează în toate mitologiile spaima nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului. Legătura dintre șape și vanitate nu pare la prima vedere decît o asociere a fanteziei preconștiente. în realitate, legătura aceasta are o semnificație infinit mai profundă. Leagănul culturilor mitice este Orientul, unde șarpele apare frecvent. El se tîrăște prin praf și nu are nici o posibilitate de a se înălța. Mușcătura lui veninosă e mortală. El
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
problemei metafizice, reclamată de viața conștientă: IDEEA DE MOARTE, INDISOLUBIL LEGATĂ DE MISTERUL VIEȚII. Cu excepția obiectelor care îl înconjoară pe omul primitiv și care pot deveni înfricoșătoare privite din unghi magic, moartea, sursa inepuizabilă a spaimei sacre, deschide deja calea fanteziei magice, un plan metafizic. Din momentul în care viața începe să se reflecte în psihicul devenit conștient, limita vieții, moartea, devine și ea conștientă și previzibilă. Psihicul primitiv este atît de profund înfricoșat în fața misterului vieții din cauză că misterul animării include
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
rigide și dogmatizante. Pierzînd sensul viziunii lor culturale, ele se dovedesc insuficiente ca să poată conserva viața colectivă. Societatea tot mai numeroasă și influențată cultural de contactul cu triburi străine moravurilor ei nu poate supraviețui decît transformîndu-și instituțiile devenite insuficiente, întrucît fanteziile metafizice referitoare la supraviețuirea strămoșilor și instituțiile cultului sînt cele care au format ansamblul instituțiilor sociale, acestea nu pot exista decît prin noi interpretări dogmatice din ce în ce mai rigid impuse. Cultele se amplifică, iar magicianul primitiv este înlocuit de o întreagă castă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
UN ELAN ÎN MOD MISTERIOS ANIMANT. Trebuie să definim clar în acest context termenii de "suflet, animare, elan" ca să evităm confuziile, atît pe cele spiritualiste cît și pe cele materialiste" Sufletul și soarta lui după moarte" nu constituie realități, ci fantezii personificante, așa cum sînt toate figurile mitice. Ele sînt simboluri metafizice ale misterului vieții și mortii. Animarea și elanul individual sînt dimpotrivă realități existente, fenomene psihice, adevăr subiacent simbolului "sufletului". Elanul evolutiv destinat armonizăii și rearmonizării este firesc imanent, imanent întregii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
reale și explicația simbolică a semnificației acestei vieți, explicație mascată simbolic, relatată și transmisă chiar de erou și comunicată de textele biblice. Ca să evite posibilitatea apariției unor greșeli individuale și ca nu cumva simbolurile să fie interpretate după plac de fanteziile fiecăruia, instituțiile înființate în acest scop, bisericile, au găsit un singur mijloc de a reuși să facă acest lucru: să nege semnificația simbolică și să înțeleagă textele cu ajutorul cuvintelor și ad litteram. Exigența aceasta nu era de natură să fie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pentru cele adevărate, cît și pentru cele false. Oscilînd între imaginație și reflecție, spiritul uman ar trebui să admită faptul că misterul există, dar că modul lui de existență este inimaginabil și de neconceput. Deși însăși reflecția aceasta constituie o fantezie antropomorfă a misterului numit Dumnezeu. Numai metafizica simbolică a miturilor nu este speculalivă, deoarece ea este o invenție supraconștientă și nu un raționament irațional. Teologia nu este decît o reflecție logică, o organizare științifică falsificată în planul imaginației. Iată de ce
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sale. Dacă nu o face, el va fi determinat de valorificările lui prea frecvent supuse convențiilor care decid asupra tensiunii moralizante a elanului sau a dezlănțuirii banale, care invită la căutarea libertății în libertinaj. Chiar și moralizatorul este copleșit în fanteziile sale secrete de dorința dezlănțuirii banale. El nu reușește să o realizeze deoarece elanul său nefiind mort îl inhibă. Cu cît mai crispat și mai exaltat este elanul său, cu atît mai mult riscă inhibiția să devină patologică și să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la "cererea lui Dumnezeu" însuși, adică în vederea sublimării treptate a moravurilor fiul care urma să fie sacrificat este înlocuit printr-un berbec care are aceeași semnificație ca și mielul. Pentru animism, acest schimb cu divinitatea-tată, răscumpărarea prin sînge, constituia o fantezie dezvoltată într-un mod consecvent. Omul primitiv credea din tot sufletul în puterea magică a sacrificiului sîngeros atît în ceea ce privește satisfacerea divinității-tată, cît și în ceea ce privește ajutorul acordat de strămoșul-tată, iar credința aceasta a fost atît de sugestivă, încît i-a inspirat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
hiperglobaliștii, scepticii și transformativiștii. Hiperglobaliștii sunt de părere că globalizarea contemporană reprezintă o nouă eră în care națiunile din întreaga lume sunt tot mai mult implicate și constrânși să suporte sancțiunile pieței globale. Scepticii consideră că fenomenul globalizării este o fantezie care ascunde realitatea unei economii internaționale fracționate în care guvernele naționale rămân foarte puternice. Transformativiștii văd în globalizare forța ce pune în mișcare schimbările politice, economice și sociale care conturează o nouă dimensiune societății moderne și ordinii mondiale. „Întrebările despre
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
cooperare economică între Est și Vest nu pot fi ignorate, piețele de desfacere de care ar putea să beneficieze atât investitorii occidentali cât și cei est europeni fac ca animozitățile trecutului să fie date uitării. „Este nevoie doar de puțină fantezie ca să-ți imaginezi cât de benefic ar fi pentru Rusia dacă într-o zi Kremlinul ar uimi lumea anunțând că salută extinderea U.E. și N.A.T.O. care să-i includă pe toți cei care doresc să se alăture și că
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
vieții sintetice este semnul de întrebare ridicat în legătură cu valorile și drepturile societăților și ale ființelor artificiale în momentul în care se face trecerea de la rețelele neuronale la agenții autonomi. Pentru cyberfeminism, politica vieții postbiologice nu poate să fie decât o „fantezie masculină” a autonomiei proiectate în lumea virtuală a organismelor inocente (vezi Kember, 2000 pentru analiza vieții artificiale în legătură cu problematicile de tip genderă, o abdicare a responsabilității și o eradicare a istoriei în contextele biotehnologice ale evoluției. Trecerea de la istorie și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
punct de vedere ontologic-epistemologic, ci și social-politic și îi pot inspira pe bună dreptate pe Baudrillard sau pe Virilio în critica lor distopică. Viața reală devine, pentru utilizatorii lumilor online, o cameră de conversație (chatroomă, adăugându-se celorlalte spații virtuale. Fantezia și imaginația au într-adevăr un important cuvânt de spus nu doar în astfel de formulări, ci și în construirea efectivă a identității și a alterității online (vezi Hamman, 1996Ă. Metafora tehnică a trecerii prin ferestrele calculatorului s-a transformat
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Hayles, 1999, p. 282Ă. Profesiunea de credință a teoreticienei în legătură cu problematica postumanului este una moderată ea însăși, trebuind să aibă în vedere finitudinea trupului drept condiția ființei umane pentru supraviețuirea omenirii ca specie și să nu se lase sedusă de fanteziile omnipotenței și ale nemuririi dincolo de limitele corpului uman. Dacă acesta constituie „visul” teoreticienei, „coșmarul” reprezentării postumanului este prezent de asemenea și autoarea mărturisește că se teme de un viitor postuman în care subiecții își consideră trupurile drept „accesorii la modă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
stranii ale Noului Ierusalim sunt elitiste, atribuind accesul la teritoriul sacru unei elite instruite în tainele tehnologiei digitale. Vizionarismul cibernetic poate fi criticat având în vedere mai multe considerente. În primul rând, arhetipul digital al cyberspațiului nu este decât o fantezie matematică pitagoreică: un spațiu numeric ideal al lumii prin care se propune o întoarcere la dualismul devalorizării materiei și al slăvirii spiritului, la stigmatizarea corporalității înspre triumful spiritualității. În al doilea rând, religiozitatea cibernetică este lipsită de moralitate întrucât se
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
formele lirice oscilând între confesiune, dialog și epica de inspirație legendară. Tema iubirii „dincolo de fire” și inserțiile mitologice, deși absorbite de ingenioase colaje imagistice (în descendența lui D. Bolintineanu), sunt minate frecvent de expresia stângace, de versificația imperfectă și de fantezia prea ancorată în livresc (Nirvana, Legenda nufărului). „Poemul național” România (1940), închinat monarhului, nu aduce vreo noutate, fiind mai mult un exercițiu declamativ. Cele unsprezece părți ale poemului, urmărind succesiunea marilor momente ale istoriei, certifică aptitudinea de a exprima idei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
rememora. Știind că ne petrecem o treime din viață dormind și că visele ocupă 20% din timpul somnului, este ușor să stabilim în ce măsură activitatea onirică prezintă importanță pentru existența noastră. Ca urmare, a fi interesați de vise nu este o fantezie, ci conștientizarea unui fenomen esențial al vieții psihice. Istoria ne arată, de altfel, că din cele mai vechi timpuri oamenii au manifestat interes pentru vise și au încercat să le găsească semnificațiile, să le pătrundă misterele. Există numeroase chei de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pe impresii, pe sugestii, pe senzații, fără evocarea directă a relației sexuale. Acest tip de vis poate avea o funcție de compensare, așa cum este descrisă în teoria psihanalitică, și poate revela frustrările sexuale sau afective ale subiectului. Visul, la fel ca fanteziile, îi permite persoanei să își compenseze lipsa, fără a fi neapărat o dorință de trecere la act în realitate. Într-un registru mai simbolic, adulterul reprezintă nevoia de emancipare și de deschidere spre alte orizonturi. Amantul sau amanta nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mai bună imaginație s-a desfășurat în voie. Dar nu cumva asta este poziția oarecum patetică a unui matematician aplicat obișnuit? Dacă dorește să fie util, trebuie să lucreze într-un fel monoton, și să nu-și dea frâu liber fanteziei, nici când ar dori să urce pe înălțimi. Universurile "imaginare" sunt cu mult mai frumoase decât cele reale construite în mod stupid; și cea mai mare parte a celor mai bune produse ale fanteziei unui matematician aplicat trebuie să fie
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
să nu-și dea frâu liber fanteziei, nici când ar dori să urce pe înălțimi. Universurile "imaginare" sunt cu mult mai frumoase decât cele reale construite în mod stupid; și cea mai mare parte a celor mai bune produse ale fanteziei unui matematician aplicat trebuie să fie aruncate imediat ce au fost create, pentru motivul brutal dar suficient că nu se potrivesc cu faptele. Concluzia generală se impune cu suficientă claritate. Dacă cunoștințele folositoare sunt, așa cum am convenit provizoriu să spunem, cunoștințe
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ivriților practicarea mozaismului, tăierea împrejur și citirea Torei, aducîndu-le ca dar pentru mare cinstire statuia lui Zeus pe care a așezat-o în templul din Ierusalim. Dacă nu am avea și alte informații, hotărîrea lui Antioh ar părea ca o fantezie ,,antisemită” a unui rege nebun sau plin de ură față de religia ivriților, dar mărturisirea criminalu- lui și odiosului nărav îl găsim chiar în scrisorelele lor pretins revelate și emanate precum fumul din horn. În 2 Samuel la 3,14 găsim
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Maiorescu și Călinescu: "Am cunoscut foarte de-aproape pe un om de o superioară înzestrare intelectuală; rareori a încăput într-un cap atîta putere de gîndire. Era pe lîngă aceasta un mare poet; cu cea mai nobilă și mai înaltă fantezie, ajutată de un rafinat instinct artistic; el a turnat într-o lapidară "formă nouă limba veche și-n țeleaptă", pe care o cunoștea atît de bine și o iubea atît de mult". E de invidiat puterea de sinteză a scrisului
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
decadă din treapta lor. Putea fi un majordom în concediu duminical (era chiar Duminică), și atunci verzimea hainelor se explica prin faptul că un astfel de individ, servindu-se de obicei de livrea, păstrează cu anii un costum civil." Ipocrita fantezie călinesciană promovează pe strănepotul bucătarului grec în postura... aristocratică de servitor englez cu ascendenți în trecutul profesiunii, mai ales că Jurnalul matein îi relevă "un om de un snobism încîntător." Totuși, intuiția rămîne viabilă și e confirmată și de alte
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Acta Memoranda semna Mathieu J. Caragiale iar în corespondența cu Boicescu, Comte Mathieu Jean Caragiale, Matteo, principe Caragioli sau chiar Comte de Karabey ca semn că se considera din semeața seminție, printre ultimii mari, ultimii bași boieri ai Valachiei! Inepuizabila fantezie onomastică a lui I. L. Caragiale s-a manifestat mai întîi asupra persoanelor în corespondență sau convorbiri amicale din dorința de a stabili un raport și de a indica un sentiment. Într-un moment de indispoziție și iritare, omul politic Tache
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]