7,834 matches
-
face ca unele opțiuni filosofice să aibă sau să nu aibă o anumită "susținere", încredere din partea celor care dau regula creației într-un spațiul cultural din care face parte și filosofia. Din această perspectivă, mediul filosofic românesc actual este deosebit de generos pentru experimentele filosofice, în genere, pentru cele care au de-a face cu judicativul constitutiv și cu încercarea de a-l disloca pe acesta, în mod special. Găsim încercări de regândire a logicii, pe linia elementelor sale fundamentale: forme, raporturi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se poziționează către marginea valabilității reglementărilor acestuia -, ca fapte semnificative din perspectiva ideii de corespondență. Pentru ilustrarea acestui pas, ar trebui să ieșim din spațiul lucrărilor de logică ale lui Aristotel. Metafizica sa, de exemplu, pare a fi un loc generos în privința ideii recuperării (prin gândire) a nimicului din ființă. În ultima parte a Metafizicii, filosoful susține că "sensurile în care se ia Ne-ființa sunt tot atât de numeroase ca acelea în care se ia Ființa."66 Cea dintâi neființa are și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
contextul de față, important este să rămânem cu ideea despre posibilitatea de a formula sensuri clare judicativ-constitutive ale analiticii și dialecticii transcendentale, sensuri prin care aceste două forme de discurs nu-și părăsesc, decât în aparență, locurile proprii din orizontul generos al dictaturii judicativului. Dar e la fel de important să păstrăm ideea că și potrivit proiectului filosofic kantian, ieșirea de sub această dictatură a judicativului este posibilă din perspectiva nimicului. Pe baza prezenței semnificației acestei ultime idei la două reconstrucții filosofice dintre cele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului constitutiv, miza acestei părți din lucrarea de față. Asupra "eficienței" judicativului constitutiv în ipostaza sa de proiect critic kantian se va discuta și mai departe. Constituirea cunoștinței veritabile reprezintă, și în contextul de față, orizontul de interpretare cel mai generos cu putință pentru a formula aspectele de continuitate și de rezistență ale dictaturii judicative, în condițiile unei critici radicale a ipostazelor anterioare ale ei. 3.2.2. Reducție și deducție; constituirea cunoștinței 3.2.2.1. Introducere Prezența timpului în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a impresionat în mod deosebit de a lungul vremii, a fost și rămâne grija pentru a readuce în memoria noastră pe cei ce ne-au precedat, prezentarea vieții și operei unor personalitățăi dispărute ale biologiei românești. Este un act pe cât de generos, tot pe-atât de util pentru generația noastră și cele care vin după noi. Domnul profesor se conduce după un dicton binecunoscut: . Misiunea aceasta, onorantă și demnă de toată lauda, nu este de fel una ușoară și nu o poate
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Ioan Gheorghe Botez, Aristide Caradja, Ioan Dediu, Petru Bănărescu etc., dar și slujitori onești și poate mai puțin cunoscuți, ca - Gheorghe Hasan, Sergiu Cărăușu, Filimon Cârdei, Ion Scriban, Dumitru Bahrim, Taisia Boișteanu. Jos pălăria domnule profesor pentru acest nobil și generos act de restituire a unor valori, poate prea curând uitate sau chiar neglijate! Cinstirea înaintașilor noștri vă face mare cinste și D-Voastre. Aș remarca de asemenea contribuția remarcabilă a profesorului Mustață în ultimele două decenii la efortul de promovare
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
realizările dvs. la nivel național și local, pe ansamblul lor, nu au fost răsplătite cum s-ar fi cuvenit. PROF.DR. GHEORGHE MUSTAȚĂ - OMAGIU LA 75 DE ANI Astăzi, 4 februarie, 2013, este o zi entuziastă pentru mine, cu un soare generos pe cer, pentru că am prilejul, ocazia și posibilitatea de a exprima în scris, în mod sintetic, subiectiv în parte, informativ, cantitativ și calitativ cum se reflectă întreaga activitate a colegului, prietenului și distinsului profesor universitar dr. Mustață Gheorghe, deosebit om
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
intra și transdisciplinare, încât recunosc că am avut mari emoții. Fiind apoi coordonatorul lucrării mele de gradul I sigur a trebuit să ne întâlnim de mai multe ori. Am avut astfel onoarea și plăcerea să cunosc un om admirabil, inteligent, generos, prietenos, cu un bogat simț al umorului, sfătos și modest, cu har de la Dumnezeu. A fost o binecuvântare să am un asemenea îndrumător. Mărturisesc că domnul profesor Mustață Gheorghe a constituit un model în formarea mea ca profesor de biologie
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
în laboratorul de biologie sau în atlase. Pe lângă calitățile remarcabile de om de știință și pedagog desăvârșit, domnul profesor mai este și un talentat bucătar, pregătind cu măiestrie mai multe specii de pește, dar este și o gazdă primitoare și generoasă. Îmi lasă și acum gura apă când revăd în memorie masa plină cu 3-4 feluri de pește ce arăta într-un mare fel, cu un miros îmbietor și cu un vin potrivit lângă el. Dar ar fi cazul să mă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
unei experiențe îndelungate la catedră și talentului de a face ca lucrurile grele să pară mai ușoare ci, în primul rând considerației și înțelegerii pe care o acordă ”învățăcelului”, fapt ce nu poate izvorî decât dintr-un spirit cu adevărat generos. Odată cu finalizarea și susținerea tezei de doctorat, încep să conștientizez din ce în ce mai mult, că am avut cu adevărat o șansă și un privilegiu, de a-l avea coordonator pe domnul profesor Gheorghe Mustață, personalitate proeminentă în viața cultural-științifică contemporană. Așadar, datorită
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
simultană un text tradus în franceză care va servi ca bază pentru traducerile în cele șase limbi oficiale ale ONU. Propunerea mea a fost acceptată de Rabin. El a rostit în ebraică un discurs extraordinar, îmbibat de sentimente umaniste și generoase, exprimând convingerea că instaurarea unei păci trainice între noi și vecinii noștri nu este numai dorită, ci și posibilă. Rabin, generalul victorios înăsprit de bătălii și de sacrificii inevitabile, a rostit un discurs care se potrivea cu profilul unui intelectual
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
învingea la o oră încă timpurie a zilei, urcam frumos într-un autobuz, oricare, și ne odihneam până ce vehiculul ajungea la capăt de linie și înapoi de unde l-am luat, având astfel prilejul să contemplăm peisajul citadin care se oferea generos privirilor noastre curioase. Se înțelege că am vizitat și nu se putea altfel vestigiile istorice de o bogăție rară ale trecutului imperial roman -; am colindat prin palate, piețe și foruri, am admirat coloane, arcuri de triumf și statui întregi sau
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
între materiile ce se succedau, unul după altul. Am fost și am rămas până astăzi impresionat, de câte ori îmi aduc aminte de aceste examene, cât de corectă a fost atitudinea profesorilor examinatori care, deși nu fusesem elevul lor, s-au dovedit generoși și imparțiali în aprecierea cunoștințelor mele. Diploma mea de bacalaureat a consemnat rezultatele examenelor mele cu media generală de 9.30. Fratele meu, Itzhak, s-a gândit, ca și mine, să urmeze cursurile Facultății de Filosofie de la Universitatea "Victor Babeș
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a fost o ființă profund religioasă, care respecta toate preceptele religiei noastre. În modestia ei exemplară, se oglindea o practică a moralei interioare de o frumusețe rară. Avea un temperament tolerant până la extrem și era o ființă de o bunătate generoasă parcă fără limite, iar însușirile sale, derivate din personalitatea ei devotată principiilor directoare ale etosului evreiesc, i-au asigurat respectul și admirația multora. Ea a crescut șapte copii cu truda frunții sale și chiar când tata reușea să rețină, din
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de o noblețe incontestabilă al lui Dumitru Isac m-a salvat pur și simplu din capcana foametei. Pe parcursul primului an de studenție s-a întâmplat să dau de mai multe ori peste Zeița Fortuna care, când ne întâlneam, mă trata generoasă cu firimiturile bacanalelor sale milostive. Dar când, din nefericire, am dat câteodată de personalitatea tumultuoasă a Zeiței Răzbunării, aceasta mă copleșea cu pretinsele delicii ale unui ciomag zdravăn, repezindu-se împotriva mea fără motiv legitim. Doi dintre prietenii mei din
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ore de lucru susținut pentru amenajarea ei, atelier de tâmplărie. Kalman instalase în atelier un pat primitor și, cu timpul, această încăpere izolată de vacarmul exterior va deveni locul meu preferat de pregătire pentru examene. Kalman, Dudi și Nona cea generoasă au devenit după scurt timp și au rămas prieteni de suflet până în ziua de astăzi. Casele lor modeste și primitoare întotdeauna au servit drept bază a îmbărbătării mele spirituale prin însuși faptul că, aflându-mă în mijlocul lor, se trezeau în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
după lumină, trotuare care se succedau continuu conducând către o piațetă circulară și, ajungând acolo, taxiul a oprit brusc șoferul anunțându-ne: "Vot kino Zvezda!62". Am răsuflat ușurați, ba chiar am și zâmbit, am plătit șoferului adăugând un bacșiș generos peste tarif și ne-am îndreptat spre casa din fața cinematografului. În locuința unde eram așteptați se adunase între timp un grup important de tineri și tinere în jur de treizeci care radiau de fericirea întâlnirii cu doi emisari sosiți direct
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
vine să bei bățos pînă îți îneci amarul? Mai ales că plătea consumația păgubitul confrate Ponor. O poveste similară am trăit cu mai mulți amici, ascultînd trista poveste a domnului Limbric ("Ultimul viking", p. 214), culmea de amărît și de generos în a ne oferi un vin strașnic. Deși omul ne adăpa cu generozitate, noi tot găseam ceva de rîs, ca proștii. În primul rînd domnul Limbric era mult mai cult decît noi toți la un loc. Știa istoria mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era mult mai cult decît noi toți la un loc. Știa istoria mai bine decît oricine și ne demonstra că Limbrich-ii lui populau pădurile și zăvoaiele pe vremuri. Numele de Limbrich venea din engleză de la limb = odraslă și rich = bogat, generos. Odrasla, adică vikingul, venită pe la noi, în drum spre Constantinopol, era nimeni altul decît fiul lui Eric Cel Roșu. Noi, pleșcarii, deși ne dădeam coate ca proștii, profitam de generozitatea pădurarului, os de viking și beam ca purceii. În ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la ceea ce vedeam și auzeam, nici n-am observat că un norișor cît o nucă a apărut la vest, deasupra Miorcaniului. Cît noi ne mai frăsuiam pe acolo, nucușoara se transformă cît ai clipi într-un uriaș balaur. Stropi mari, generoși, deschid concertul ploii. Apoi se dezlănțuie stropitoarea cerului și abia atunci mă uit la fecioare. Iile de bumbac s-au udat și au luat culoarea pielii. Ce superb spectacol! Rămîn holbat și uit să închid gura. Mă lăcomesc să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
monstrul cu ciocul sîngele țîșnea din cercei, din creastă și chiar de pe sub aripi. O dată corecția făcută, aud un cucurigu ca dintr-un butoi imens. Găinile, speriate la început, s-au adunat la noul sultan și îl copleșesc cu ofertele lor generoase. Detronatul sta pleoștit rău și, chiar dacă nu înțelege, o aude pe mama: Costicuță, îl face mama răcituri. Pe ăsta mare îl țin de sămînță. Abia atunci îmi dau seama că am influențat decisiv destine. Am intervenit în orînduirea lăsată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Un colindător fantastic Încă de pe la orele 17, colindătorii s-au rărit pe strada Văleni, prichindeii și-au spus emoționați colinda și acum socoteau cît sînt de bogați. Constatau cu bucurie că, indiferent de împotmolirile în cîntarea colindelor, gazdele erau constant generoase și darul era invers proporțional cu vîrsta colindătorului. Unii părinți așteptau în stradă viteazul urmaș, purtător de gene și punte sigură spre eternitate a familiei. Erau atenți, cu urechile ciulite, gata să mai facă o repetiție în plină stradă. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Asta îmi place la tine, știi să cedezi. Nu ai și tu calitatea asta, dar ai altele... Care anume? Nicușor mimează că se gîndește și dă un răspuns tîmpit: Nu prea găsesc momentan, dar cu siguranță... Rezerva de vin fiind generoasă, îl determină pe Nicușor să abuzeze de licoarea lui Bachus. Cam lăcomior, spun în gînd. Discuțiile devin mai puțin elevate. Nivelul lor era inferior celor duse de submediocri. Nicușor abia se ține pe picioare. Caută toaleta prin umbrar, golește paharele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
in sută la sută, s-a umezit și s-a lipit de corpul ei cald. El sărută ceea ce părea a fi o cireașă roșie și, mînă în mînă, intră în adăpost. Nu mai vorbesc. Privesc torenții ploii cum se revarsă generos pe vale. Acoperișul produce o muzică unică. O muzică produsă de cel care te ocrotește și de cel care susține viața. Acoperișul și apa. Dimineața cazanul acela este acoperit de ceață și Soarele face efort să curețe locul. El și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mona e un suflețel delicat și este atît de fragilă! Doar aș fi mîngîiat-o puțin, nu i-aș fi făcut nimic rău. Ceva însă mă îmboldea să insist în stratagema mea, s-o prind, s-o dezmierd puțin și apoi, generos, s-o las în pace. Să vadă că eu nu-i vreau răul, să vadă că eu îi sînt un mare prieten, c-o iubesc mult, mult de tot. Mona stătea la geam extrem de agitată și simțeam că dacă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]