12,993 matches
-
Logon și pe Barra, să ținem și noi sfat. Pe Tek și pe Kikil i-am trimis să vadă dacă Marea se Întărise Într-atât Încât să putem pleca de pe ghețar. Când s-au Întors și ne-au zis că gheața era bocnă și că avea să ne țină pe toți fără să crape, m-am Întors spre ceilalți doi și i-am Întrebat: - Și acum, noi Încotro o luăm, că nu mai știu unde apune soarele? Barra a spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spune Logon, căci se putea ca În curând să nu mai vedem soarele. Am chemat-o și pe Nunatuk și am Întrebat-o Încotro s-o luăm. - Uite Într-acolo, ne arătă ea cu mâna undeva către un vârf de gheață ațintit spre cer. - Știi tu că Într-acolo e Apusul? Iar ea: - Apusul nu mai e nicăieri. Dar Înspre piscul ăla trebuie să mergem noi. Tu ai fi Întrebat-o de ce, numai că noi nu știam nici cuvintele astea, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tu că așa ajungem pe alte pământuri? - Da, Îmi răspunse și se ridică fără alte vorbe. Ne-am mai sfătuit noi o vreme și l-am chemat și pe Vindecătorul Cipusikilor, iar el a Întins mâna către același țanc de gheață pe care ni-l arătase Nunatuk. Și Într-acolo am plecat. Măi Krog, măi ... Of, of ... Ce-a mai fost după aceea! Cum ai mai mers tu În fruntea puhoiului de neamuri care te urmase doar pentru că țineau la legămintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oasele și sângele tău, prind iarăși viață. Pielea ți se face de găină, simți pe spinare gerul exodului nostru, inima ți se strânge de tot frigul pe care l-au Îndurat Krog și ai lui În călătoria peste puntea de gheață, măruntaiele ți se chircesc și ai fi În stare să dai afară tot ce-ai mâncat, numai și numai ca să jertfești, fie și doar o masă, pentru foametea pe care am Îndurat-o noi și de care vrei să scapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au trebuit pentru ca tu să afli povestea călătoriei lui Krog. Exact câți au trebuit pentru ca, Într-o bună zi, să vedem din nou pământul adevărat, cel din care crește iarba și se Înalță copacii, cum se ițește de sub zăpezi și ghețuri. Se ridica, negru și falnic În Înaltul cerului, iar dincolo de pământ, se Întindea Marea cea mare. Dinspre ea adia un aer călduț, Înmiresmat. Asta s-a Întâmplat Într-o zi În care soarele, pentru prima oară după atâta vreme, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tot, se lăbărțează către Răsărit, dar către Apus nu se vede decât Marea cea mare. De cealaltă parte a apei, parcă aș zice că sunt pământuri, căci Într-acolo am văzut nori mărunți adunați În pâlcuri. Cât despre puntea de gheață, ea se Întinde la nesfârșit către Apus. Ne-am continuat drumul de-a lungul punții de gheață. Nopțile se lungeau din ce În ce dar, cu toate astea, Gerul se Înmuia. Norul acela rău și Înghețat părea Încă să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
parte a apei, parcă aș zice că sunt pământuri, căci Într-acolo am văzut nori mărunți adunați În pâlcuri. Cât despre puntea de gheață, ea se Întinde la nesfârșit către Apus. Ne-am continuat drumul de-a lungul punții de gheață. Nopțile se lungeau din ce În ce dar, cu toate astea, Gerul se Înmuia. Norul acela rău și Înghețat părea Încă să ne pândească de departe, dindărătul nostru. Pe măsură ce mergeam, zăream cum pământul pe care Îl lăsasem În urmă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să aflu, nu fusese nici o pierdere că nu ne dusesem să Împărțim vorbe pe acolo căci, pe vremea aceea (voi o spuneți!) nu prea erau oameni și femei pe acele tărâmuri. Noaptea dura deja cam cât un sfert din zi. Gheața Începea să se crape ici-colo și, cu groază ne-am dat seama că dacă lucrurile aveau s-o țină tot așa, trebuia s-o luăm cu toții, din nou, spre Miazăzi. Mi-era din ce În ce mai ciudă - credeam că fusesem prinși pe acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ici-colo și, cu groază ne-am dat seama că dacă lucrurile aveau s-o țină tot așa, trebuia s-o luăm cu toții, din nou, spre Miazăzi. Mi-era din ce În ce mai ciudă - credeam că fusesem prinși pe acea punte de zăpadă și gheață veșnică, care părea să fie o cursă pentru orice se nimerea prin preajmă: pentru ghețari, pentru mare, pentru soare și acum, chiar și pentru călătoria lui Krog și a neamurilor sale. Și, ca semn că nimerisem Într-o capcană, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fie o cursă pentru orice se nimerea prin preajmă: pentru ghețari, pentru mare, pentru soare și acum, chiar și pentru călătoria lui Krog și a neamurilor sale. Și, ca semn că nimerisem Într-o capcană, Într-o blestemată de zi, gheața se frânse sub o mulțime de oameni care dispărură În adâncurile mării reci. Ne-am repezit să-i scoatem din apă, dar gheața a prins a se frânge și sub noi, așa că, ce să facem, ne-am dat Îndărăt până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și a neamurilor sale. Și, ca semn că nimerisem Într-o capcană, Într-o blestemată de zi, gheața se frânse sub o mulțime de oameni care dispărură În adâncurile mării reci. Ne-am repezit să-i scoatem din apă, dar gheața a prins a se frânge și sub noi, așa că, ce să facem, ne-am dat Îndărăt până la gheața tare și n-am făcut altceva decât să ne uităm cum cei mai vânjoși se cățărau afară din mare, pe ghețarii mărunți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se frânse sub o mulțime de oameni care dispărură În adâncurile mării reci. Ne-am repezit să-i scoatem din apă, dar gheața a prins a se frânge și sub noi, așa că, ce să facem, ne-am dat Îndărăt până la gheața tare și n-am făcut altceva decât să ne uităm cum cei mai vânjoși se cățărau afară din mare, pe ghețarii mărunți. Chiar și așa, cei mai mulți dintre ei n-au mai ajuns până la noi. Începură cârtelile. Câțiva Întrebau În gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la mine ca să mă Întrebe una sau alta. Tot mai des Îmi ajungea la urechi zvonul că unii erau gata s-o ia Înapoi spre pământurile acelea lăsate În urmă care duceau la Miazănoapte. Numai că Într-o noapte, pe când gheața prinsese iarăși a se crăpa de parcă dorea să ne dea pierzaniei odată pentru totdeauna, am auzit primele voci care veneau dinspre Marea cea mare. Erau glasuri nenumărate care se ridicau peste apă, amestecate cu râsete și cu chiote date de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noapte, am aprins iute cât mai multe focuri. În larg se făcu atunci liniște, drept pentru care ne-am apucat să strigăm. Tek, care era ditamai omul, puse mâinile la gură și se apucă să urle de-am crezut că gheața o să se crape și mai multe nu, dar de pe mare nu se mai auzi nimic. Am Început să ne Întrebăm dacă Într-adevăr auziserăm glasurile alea și dacă nu fuseseră doar o părere. Părere...? Nici pomeneală, că le auziseră toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din clipa În care aprinseserăm focurile și ne apucaserăm să strigăm. Când s-a lăsat noaptea, am tăcut cu toții mâlc, doar-doar am auzi din nou acele glasuri. De auzit, Însă, nu se mai auzea decât clipocitul apei, amestecat cu pârâitul ghețurilor care se crăpau. Ne-am zgâit În larg, ne-am Încordat privirile și am prins să adulmecăm ori de câte ori prindeam o boare ce adia dinspre Mare. Spre dimineață, unii dintre vânătorii lui Tek ne chemară la ei și ne puseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
privirile și am prins să adulmecăm ori de câte ori prindeam o boare ce adia dinspre Mare. Spre dimineață, unii dintre vânătorii lui Tek ne chemară la ei și ne puseră să adulmecăm un firicel mărunt de vânt care abia se târa pe deasupra gheții. Nu-l simțeai nici dacă stăteai În picioare și nici dacă stăteai Întins. Ne puserăm În genunchi și traserăm cu nesaț aer În piept, căscând nările, plimbând aerul din bojoci În gură și la loc În nări, până ce ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oameni și femei ba chiar și prunci, să iscodească apa. Fără folos. Și, pentru că În noaptea aceea s-a Încălzit pe neașteptate, spre dimineață am căzut cu toții Într-un somn adânc, mai puțin pândarii care iscodeau să nu se crape gheața sub noi. Ei au fost cei dintâi care au auzit plescăiturile ce veneau dinspre apă, asemănătoare unor pași grăbindu-se prin mlaștini. Ne-am trezit și, frecându-ne la ochi, am zărit niște luntre lungi lunecând spre mal - erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai văzuse vreodată. În scurtă vreme, ne strânserăm cu toții pe țărm, privind În liniște la nenumăratele luntre ce veneau spre noi, jucând peste valuri. Când primele traseră la mal, câțiva oameni Înfășați În blănuri deschise la culoare, săriră sprinten pe gheață. - Voi trebuie să fiți neamul lui Krog, spuse cel mai Înalt dintre ei. 33. - V-am auzit În noaptea aceea, și am bănuit că voi sunteți. Ehei, am aflat de plecarea În călătorie a stăpânului vorbei de când eram țânc, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
alungat de-ai săi. El ne-a dat vestea că ai pornit la drum. Iar maică-mea, care era Vindecătoare, mi-a lăsat cu limbă de moarte semnele venirii tale: focuri și strigăte ce se ridică noaptea de pe tărâmul de gheață, așa cum și ei i-au fost lăsate de mumă-sa și tot așa, de la Tatăl Încoace. Mirat, i-am aruncat o privire lui Logon: nu te lua În gură cu Vindecătorul ăsta, Îmi spuneau ochii lui, căci el crede În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Dacă tu ești Krog, se Întoarse el deodată spre mine, e lăsat că avem ceva de vorbit numai noi doi. - Avem de vorbit. Da, am spus. Și el și ai lui rostiseră cuvinte de-ale lui Moru de când coborâseră pe gheață, de parcă de aci Înainte, călătoria mea nu mai avea nici un rost. Mi se părea că singurul lucru pe care Îl mai aveam de făcut era să ajung cu bine acasă. S-o văd din nou pe Siloa. Mda. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un rău necesar. În aceeași zi, ne-am urcat În luntrele lui Dyas și bine am făcut, căci marea Începea să fie agitată. Oamenii lui au Întins bucățile largi de piele În care prindeau vântul ce bătea dinspre puntea de gheață, și am pornit spre Miazănoapte Înainte de lăsarea Întunericului. 34. Mai călătorisem pe apă dar atunci, văzusem pământul de pe care plecasem și cel pe care trebuia să ajung. De data asta Însă, după ce a răsărit soarele și am privit de jur Împrejurul luntrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cânt moale, de parcă ar fi obosit să-și tot strige copiii pe care nu-i mai găsea. Mai mult mormăia, Încât n-am Înțeles decât câteva cuvinte dintre cele pe care le rostea: apa verde, sărătura, valurile moi kelib, și gheața. Ori de câte ori punea o Întrebare cu glas mai puternic, doi dintre oamenii lui Dyas Îi răspundeau. - Valuri moi kelib și apa verde peste gheață? Vreau Tokeba! - Vrei Tokeba, pui la păr! La un moment dat, Vishu se Încruntă și se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înțeles decât câteva cuvinte dintre cele pe care le rostea: apa verde, sărătura, valurile moi kelib, și gheața. Ori de câte ori punea o Întrebare cu glas mai puternic, doi dintre oamenii lui Dyas Îi răspundeau. - Valuri moi kelib și apa verde peste gheață? Vreau Tokeba! - Vrei Tokeba, pui la păr! La un moment dat, Vishu se Încruntă și se aplecă mult peste marginea luntrei. Cufundă mâna În apă și Își umezi buzele și limba, apoi scuipă. Mai stătu o vreme și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o clipă pe gânduri. Pe vremea aceea Însă, Enkim și Runa nu credeau decât că Scept avea niște iscoade foarte dibace, care Îi spuneau ce și cum făcea Krog și pe unde o luase. Ajunseseră și ei pe puntea de gheață și porniseră pe drumul lung, văzuseră și ei că soarele nu mai izbutea să apună și, cu toate că nu se zărea nici o urmă a trecerii noastre, Scept continua să-și conducă vânătorii drept Înainte, fără să se abată nici Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noastre, Scept continua să-și conducă vânătorii drept Înainte, fără să se abată nici Într-o parte nici În cealaltă, de parcă tot timpul ar fi știut ce cale luase Krog. Într-o bună zi, cam pe când Începuseră să se crape ghețurile, Scept poruncise să se facă un popas mai lung. Îl chemase pe Gau la el și făcuseră amândoi chef. Spuneau că, de acum, se apropiaseră de Krog atât cât trebuia, astfel Încât să nu-l mai scape din ochi cu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]