6,132 matches
-
porunci de supunere, derivate din afirmarea explicită sau implicită a supremației absolute a Imperiului mongol asupra tuturor popoarelor, care aveau ca îndatorire să o recunoască și să i se supună. Universalismul mongol este afirmat răspicat în preambulul scrisorilor adresate de hani suveranilor străini: În puterea Cerului veșnic albastru, noi, hanul oceanic (stăpân atotputernic) al marelui popor întreg, porunca noastră...", astfel se adresa marele han Guyuk papei Inocențiu IV, invitându-l (poruncindu-i !) să i se supună și să se înfățișeze, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a supremației absolute a Imperiului mongol asupra tuturor popoarelor, care aveau ca îndatorire să o recunoască și să i se supună. Universalismul mongol este afirmat răspicat în preambulul scrisorilor adresate de hani suveranilor străini: În puterea Cerului veșnic albastru, noi, hanul oceanic (stăpân atotputernic) al marelui popor întreg, porunca noastră...", astfel se adresa marele han Guyuk papei Inocențiu IV, invitându-l (poruncindu-i !) să i se supună și să se înfățișeze, în persoană, la curtea sa, pentru a i se închina
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o recunoască și să i se supună. Universalismul mongol este afirmat răspicat în preambulul scrisorilor adresate de hani suveranilor străini: În puterea Cerului veșnic albastru, noi, hanul oceanic (stăpân atotputernic) al marelui popor întreg, porunca noastră...", astfel se adresa marele han Guyuk papei Inocențiu IV, invitându-l (poruncindu-i !) să i se supună și să se înfățișeze, în persoană, la curtea sa, pentru a i se închina! Toate popoarele lumii erau considerate a fi în stare de dependență față de marele han
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
han Guyuk papei Inocențiu IV, invitându-l (poruncindu-i !) să i se supună și să se înfățișeze, în persoană, la curtea sa, pentru a i se închina! Toate popoarele lumii erau considerate a fi în stare de dependență față de marele han, prin hotărârea divinității, "voința Cerului veșnic albastru". Orice refuz de a accepta supunerea față de statul (ulusul) mongol era considerat un act de rebeliune împotriva divinității însăși și a monarhiei universale instaurate prin voința ei. Ideea de imperiu universal de expresie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
clădiri ș.a. Numai treptat, mongolii au înțeles că o stăpânire chibzuită a teritoriilor cucerite era de natură să le aducă beneficii durabile în raport cu spolierea nemiloasă, sălbatică, de la început.13 După dobândirea hegemoniei asupra stepelor de la sud de lacul Baikal, marele han a întreprins primele cuceriri de amploare asupra popoarelor învecinate. Conflictele cu triburile turcice situate la nord și apus de ținuturile mongole au pus în evidență virtuțile războinice ale mongolilor. Concret, încă din 1207, Gingis-han a început supunerea populațiilor de vânători
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aceștia au refuzat să susțină militar campania din Asia Centrală.14 După cucerirea Horezmului, hoardele mongole au continuat înaintarea spre apus și au depășit fruntariile Asiei. Pătrunderea lor în Europa a fost în mare măsură datorată hazardului. Pornită inițial în urmărirea hanului Muhammad al Horezmului până în sudul Mării Caspice, armata mongolă condusă de Djebe și Subotai nu s-a mai întors pe același drum, ci a poposit în văile Caucazului, unde a petrecut iarna anului 1220-1221. În acest ținut de margine al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să caute alianța statelor puternice din răsăritul Europei, fie și prin acceptarea convertirii la creștinism. Expedițiile mongole spre Europa răsăriteană au fost amânate un timp din cauza morții lui Djuci, fiul cel mare al lui Gingis, urmată curând de moartea marelui han, la 25 august 1227. Au fost necesari doi ani pentru rezolvarea succesiunii la tronul hanatului mongol, care a revenit în cele din urmă celui de-al doilea fiu, Ogodai (1227-1241). După ce-a preluat conducerea statului mongol, Ogodai a urmărit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost, prin anvergura ei și prin forțele implicate, una din cele mai mari din istoria lumii. În "anul maimuței", 1236, marea armată condusă de Batu a pornit din stepă mongolă spre Soare Apune. Aproape întreaga elită militară, aparținând familiei marelui han și care avea o experiență războinică apreciabilă, era prezentă în această campanie: alături de Batu, se aflau frații săi Ordu, Berke și Siban, doi fii ai lui Ogodai, Guyuk și Kadan, Mongke, fiul lui Tului, fiul lui Gingis, Baidar și Buri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Salvarea Ungariei a venit nu prin lupta forțelor proprii, nici prin cruciada țărilor creștine vecine, ci a fost de-a dreptul providențială: pe când luptele de-aici erau în plină desfășurare și în defavoarea creștinilor, pe neașteptate, la 11 decembrie 1241, marele han Ogodai a murit în reședința sa de la Karakorum. Distanța uriașă ce separa Mongolia de Ungaria și intemperiile vremii de iarnă au făcut ca vestea morții hanului mongol să ajungă la cunoștința lui Batu după două luni. Problema succesiunii la conducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
erau în plină desfășurare și în defavoarea creștinilor, pe neașteptate, la 11 decembrie 1241, marele han Ogodai a murit în reședința sa de la Karakorum. Distanța uriașă ce separa Mongolia de Ungaria și intemperiile vremii de iarnă au făcut ca vestea morții hanului mongol să ajungă la cunoștința lui Batu după două luni. Problema succesiunii la conducerea uriașului imperiu mongol era fundamentală, încât principii din familia lui Gingis-han, angajați în luptele din Ungaria, s-au îndreptat în mare grabă spre reședința marelui han
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
hanului mongol să ajungă la cunoștința lui Batu după două luni. Problema succesiunii la conducerea uriașului imperiu mongol era fundamentală, încât principii din familia lui Gingis-han, angajați în luptele din Ungaria, s-au îndreptat în mare grabă spre reședința marelui han de la Karakorum. Ungaria nu fusese ocupată în întregime, mai ales partea de nord-vest a ei, iar aceasta cerea un timp și, pe de altă parte, forțele mongole erau istovite, după șase ani de campanie neîntreruptă, având mari dificultăți de aprovizionare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
starea jalnică a orașului Alba Iulia și evocă imaginea cadavrelor și a ruinelor într-un oraș devastat cu cruzime (Rogerius, op. cit., p. 55-56, 94-96). Retragerea mongolă din Europa centrală, în primăvara lui 1242, are cauze complexe: nu doar moartea marelui han, neînțelegerile dintre căpetenii mongole, dar și faptul că forțele lor se aflau de șase ani într-o campanie grea și istovitoare, fiind sleite de puteri în urma luptelor, hărțuielilor, privațiunilor și intemperiilor. Se pare că Batu, mare comandant militar, a apreciat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prematură a lui Djuci (1227), i-a urmat fiul său Batu-han, care după încheierea expediției în Europa (1242), și-a fixat reședința pe Volga inferioară, la Sarai (Saraiul Vechi sau Sarai-Batu). Demnitatea supremă în Imperiul mongol era deținută de marele han, cu reședința la Karakorum, dar treptat atribuțiile sale s-au diminuat când uriașul organism statal mongol și-a pierdut unitatea. În aceste condiții, Hoarda de Aur s-a constituit într-un stat mongol de-sine-stătător, care nu mai recunoștea autoritatea simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Karakorum, dar treptat atribuțiile sale s-au diminuat când uriașul organism statal mongol și-a pierdut unitatea. În aceste condiții, Hoarda de Aur s-a constituit într-un stat mongol de-sine-stătător, care nu mai recunoștea autoritatea simbolică a marelui han, dar hotarele sale au suferit modificări. Hoarda de Aur și-a constituit o arie de dominație directă și o zonă de hegemonie, în care au fost înglobate în diferite grade de dependență statele și popoarele cucerite. În componența efectivă a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fundamentale, în care vor trăi mai departe (Iorga). Cumanii, noii barbari, au conviețuit cu autohtonii din regiune, românii. Trebuie să ne întrebăm, ce însemna stăpânirea hoardei, în cazul cumanilor, ca și al pecenegilor și turanicilor, în general. Un scriitor spunea: "Hanul cel mare locuiește totdeauna în câmp, din cauza mulțimilor care-l urmează, căci în oraș n-ar putea să steie a patra parte, astfel, merg dintr-o țară în alta, și-și duc femeile și copiii". Cumanii se instalează în locurile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost mult mai adânc, în același timp în care ei cultivau relații cu elementul vlah din sud, creator de stat. Iorga subliniază un fapt însemnat al acestei conviețuiri: domnii români înșiși sunt, în sensul intim al puterii lor, continuatorii hanilor cumani, al căror nume îl imită în Băsărabă. Din această conviețuire de două secole dintre români și cumani au rezultat și împrumuturi de obiceiuri, ca și influențe politice de cea mai înaltă ordine, după aprecierea lui Iorga. În partea de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asigurarea liberei treceri a munților-toate aceste considerații impuneau controlul teritoriilor locuite de români. Un mare detașament mongol a străbătut timp de trei zile pădurile întinse situate între Rusia și Cumania, adică din nordul Moldovei, în frunte cu Kadan, fiul marelui han Ogodai. Cronicarul persan Rasid ad-Din îl menționează alături de Kadan și pe Buri. În nordul Bucovinei s-au descoperit urme de distrugeri și incendieri în unele așezări întărite, provenite din invazia mongolilor. După ce au traversat Carpații Răsăriteni, Kadan și Buri au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că regiunile de câmpie românești din sud și est, Bărăganul și Bugeacul, erau sub stăpânirea directă a tătarilor. Un sol creștin la curtea Hoardei de Aur a întâlnit, pe drumul spre Marea Caspică, români prin acele părți, cu daruri pentru han, precum și un cuman care vorbea latinește, fiind botezat în Episcopia de Milcov. După marea năvălire, cu distrugerile și cruzimile ei, populația se-ntorcea la vetrele ei, sub noua stăpânire, plătind dijme și ducându-și viața mai departe. Dominația lor în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acest mal stâng al Dunării la o activitate militară ce nu era a lor. Apoi, mongolii, acoperind cu năvălirea lor răsăritul european, culegând în mijlocul unor ruine făcute sistematic, cu sânge rece, ca să înspăimânte pe cine nu recunoștea de la început pe hanul, stăpân a toată lumea, nu vin prin aceste părți de jos (de la Dunăre), ceea ce i-ar fi pus în legătură cu formațiunile românești, care nici n-au suferit de pe urma lor, crede istoricul. Contactul tătăresc cu "ai noștri" (românii) se învederează și prin aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
organizarea apărării antimongole, a inițiat o acțiune diplomatică în lumea mongolă, aflată în plină ofensivă după 1241. După ce-am urmărit reacția lumii apusene față de marea invazie, să vedem ce se întâmpla, după 1241, în inima puterii mongole. Moartea marelui han Ogodai, în decembrie 1241, lăsa un gol de putere în centrul imensului imperiu mongol ce se întindea de la Pacific la Dunăre. Succesiunea lui Ogodai se anunța mult mai dificilă, și a fost însoțită de primele indicii ale destrămării statului mongol
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
indicii ale destrămării statului mongol, fapt ce se va produce în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Timp de zece ani după moartea lui, criza dinastică a oprit orice inițiativă ofensivă, abia în 1251, prin alegerea ca mare han a lui Mongke (1251-1259), expansiunea mongolă a fost reluată. Hotărârea reînnoită a mongolilor de a supune "lumea întreagă" îngrijora Europa, creștinătatea, dar moartea prematură a lui Mongke, în septembrie 1259, a salvat lumea de o nouă invazie. A urmat o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Europa (al treilea, după cel hun și avar), s-a substituit stăpânirii cumane, sfărâmată de mongoli la Kalka (1223), dar în forme mult mai riguroase și mai apăsătoare pentru cei supuși. Hoarda de Aur s-a desprins de sub autoritatea marelui han, devenind un stat mongol de-sine-stătător ce ducea propria sa politică. Reședința ei a fost stabilită pe Volga inferioară, în centrul noului stat, mai întâi la Sarai-Batu, apoi la Sarai-Berke, într-o zonă cu o viață urbană dezvoltată, unde se intersectau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creația lui Batu, fiul lui Djuci, nepotul lui Gingis-han. După moartea lui Ogodai, el nu s-a implicat în lupta pentru succesiune la Karakorum, ci a preferat să construiască un puternic stat (ulus) în teritoriile atribuite tatălui său de marele han întemeietor. Retras aici și mulțumindu-se să-și stăpânească noii supuși, noul stat devenea un exponent al stepei, în felul acesta, "torentul devastator reintrase în matca sa" (Iorga). Odată închegată, Hoarda de Aur și-a constituit o arie de dominație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limbii cumane în Crimeea. În urma contactelor strânse cu cumanii și alte populații turce cucerite (horezmieni, uzi, bulgari), în decurs de un secol, mongolii aparținând Hoardei de Aur s-au turcizat.7 Misionarul franciscan Giovanni Carpini, trimisul papei la curtea marelui han, și-a început călătoria în 1245, venind din Polonia și Rusia apuseană și mărturisește că prima așezare aflată sub stăpânirea mongolă se situa pe Nipru, la sud de Kiev. Pe același râu s-a amenajat "hotarul" apusean al Hoardei de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Suzdal (Vladimir) s-a prezentat la curtea lui Batu, de la Sarai, și a fost învestit ca mare cneaz, căpetenie a tuturor cnejilor și teritoriilor ruse, pe care le stăpâneau aceștia. În același timp, cneazul era răspunzător pentru ei față de han. Pe temeiul acestei stăpâniri recunoscute, confirmată în scris printr-un act emis de han (iarlâc) în favoarea marelui cneaz și a celorlalți cneji, Hoarda de Aur a impus întregii lumi ruse plata tributului (vâhod) în bani, prestații diverse în muncă și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]