19,706 matches
-
Verstandnis seines Philosophierens”(Berlin und Leipzing,1936) preciza că trăsătura fundamentală a gândirii lui Nietzsche „autocontrazicerea”, a îndepărtat de multe ori din logica multitudinilor exegeze ideea că, în numele pasiunii pentru contradicții și antiteze, autorul „Nașterii tragediei” va căuta să-și imagineze,după “amurgul zeilor”, cum va arăta “răsăritul zeilor”noi. Stefan Zweig vedea în fostul profesor de filologie clasică de la Universitatea din Basel”un geniu al întorsăturilor, al contrazicerilor violente”(Tolstoi.Nietysche, București,Editura Cugetarea, f.a., p.182), pe motivul că
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI AMURGUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357050_a_358379]
-
pe cel al bunicului meu, care era mai mare și curat și mi-am plasat povestea în el. Erau șanse mai multe să fie mai puțin frig. Și totuși în noaptea aceea altă ideea m-a frămîntat. Nu-mi puteam imagina, cum acest Copil, ajuns mare, mă cunoștea pe mine, si pe toată lumea ?. Cred că am adormit pentru prima dată cu dorința că noaptea să treacă repede, pentru că dimineață aveam foarte multe întrebări și așteptăm tot atît de multe răspunsuri din partea
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
-i spună nici Tatălui Său și nici mamei mele.Daca mama o descoperea, nu ma suparăm pe EL, pentru că învățasem că adevărata iertare nu era de la mama, ci cea de la Tatăl ceresc. Pe Tatăl cel Mare din cer mi-l imaginăm un bătrîn, foarte bătrîn, chiar mai bătrîn decît vecinul nostru, care sub sprîncenele stufoase ne privea vigilent pe toți. În privința această eram liniștită și îmi părea rău pentru Isus, pentru că tatăl meu era tînăr și puternic și mă putea purta
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
transfomarile care vor avea loc în statele revoltate, părți componente ale acestei primăveri însângerate?! Ce așteaptă occidentul astăzi, de la acești tineri care au răsturnat guvernele în țările lor, după ani grei de oprimare și lipsa de libertate este greu de imaginat? Pentru că mișcările au fost spontane, fără lideri uniți, nepregătiți , fără partide, cu o ideologie de masă incapabilă să iasă în prim plan, fără nici un program unic și concret. Opozanții aflați în exile nu s-au bucurat de încrederea maselor și
PRIMAVARA ARABA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357072_a_358401]
-
fiind uriașă, adesea dincolo de zonele în care cerul este acoperit de nori. Prima manifestare a fost pe la miezul zilei. A durat cam o jumătate de oră și fulgerele cădeau și loveau platoul central al școlii cu o frecvență greu de imaginat. Mi-amintesc ca și când s-ar fi întâmplat azi. Lucram pe vremea aceea în Școala pentru pregătirea subofițerilor de miliție din Câmpina. Eram șeful biroului auto, înainte de a fi numit profesor la „catedra de circulație”... După ploaie, în lumina puternică a
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
de fulger în beton. Platoul central de adunare al școlii se înfățișa ca după un bombardament. Erau spărturi în el, orificii cu mărimi variabile, între doi-trei milimetri și doi-trei centimetri, de culoare ruginie, ușor cafenie spre margini. Este ușor de imaginat ce energie puternică purtau aceste fulgere, dacă puteau pătrunde în betonul vechi, de foarte bună calitate, la o adâncime de aproape doi centimetri, spărgând acel material dur. Priveam cu uimire, așa cum priveau toți cei care veniseră să vadă, la sfârșitul
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
TOPOLOVENI Eram în vacanță. Prima vară de elevă mi se părea deosebită față de cea cu un an în urmă. Mă simțeam “mare”, poate chiar mai mare deact mă vedea mami. Adesea îmi fugea gândul la Matei și încercam să-mi imaginez cum se descurcă el la țară. Poate despărțirea de Matei nu ar fi avut nimic deosebit și nu m-aș fi gândit la eldecât în treacăt, pentru că îmi crease atâtea probleme, dar de când aflasem că era orfan, o punte invizibilă
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
fac eu primul pas spre invidiata noastră complicitate. Știam că era nerăbdător să-i povestesc totul despre mine, dar în sinea mea interpretam viclenia lui ca o răceală apărută între noi datorită absenței mele îndelungate. Mai mult decât atât, îmi imaginam că mă uitase, sau poate altă verișoara din sat îmi luase locul. Începeam să-l privesc cu reproș și revoltată să-i număr defectele. Erau așa de multe în ochii mei că, în mai puțin de cinci minute, apărea mai
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
Dorel în Afganistan? Mă îndoiesc... Îmi pare rău de bătrânul Marin că prea l-am făcut să-l aștepte cu dragoste. -Nu-l omorî! Să scrii că el se întoarce spre seară în bucuria copiilor de pe uliță. Stând pe cărămidă, îmi imaginam întoarcerea lui Dorel. Eram nerăbdător să revin acasă la calculatorul meu și să continuu acest episod întrerupt. -Să ne întoarcem draga mea. După amiază vine și Constantin. Apucăm a mânca și apoi sunt nerăbdător să termin episodul cu bătrânul Marin
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
se poate obține doar prin imbrâțișarea fondului, e nevoie de o identificare continuă cu spațiul care te formează. Și cum simbolurile unei țări sunt conferite de insăși limba ce sălășluește în sufletul său, România reprezintă mai mult decât ne putem imagina. Grigore Vieru intărea ideea unității limbii române, spunând că „Dumnezeu a plâns peste țară, cu lacrima limbii noastre.” Astfel, din dragoste de România, Fuego o cântă. Există multe motive pentru care Paul Ciprian Surugiu poate fi apreciat, dar unul dintre
DIN DRAGOSTE DE ROMÂNIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357190_a_358519]
-
aparținea. Mă uitam la tataie cu milă. El se bucura numai că avea la toamnă din ce să-și facă mămăliga, pentru care deja tremura. Tataie auzise că „toate pământurile vor fi luate”. De cine? Nu știam. Nici nu-mi imaginam cum puteau să fie luate? Pământul nu era ceva care putea fi luat și pus deoparte. Tot gândindu-mă, mi-am terminat cașul și oul mai repede decât tataie, care, curios a început să caute iarăși în coș. -Se poate
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
de nudiști? -Da. Dar sunt foarte de treabă. -A, nu, nu. -Dar nu trebuie să vă dezbrăcați, dacă nu vreți. -Că pe voi și așa nu vă deranjează, zâmbeam. -Sigur că nu. Dar ne-ar deranja pe noi. Îmi și imaginam cum ne holbăm și eu, și soțul la niște oameni străini, care și-au dezvelit trupul ca să facă plajă, să se scalde, să facă foc, să prăjească piept de pui, apoi să mănânce cu poftă, să bea bere, să spună
DIVORŢUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357198_a_358527]
-
Mă uitam speriată când la cei din curte, când la clădirea în formă de „T”. Aveam impresia că se clatină de atâta gălăgie. Examinam speriată ferestrele; erau așa de multe și de înalte, față de ale noastre de acasă, că îmi imaginam clasele la fel de mari ca și curtea școlii. Nu-mi plăcea la școală! Eram convinsă că nu-mi va plăcea niciodată. La un moment dat s-a auzit clopoțelul și o voce care a strigat de a răsunat curtea: -În rând
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
lucru de pe pământ sau din cer, vizibil sau chiar imaginar. Dacă zugrăvești o icoană pentru ca să-ți amintească de Dumnezeu Cel nevăzut și mai presus de orice închipuire, tu nu-ți faci câtuși de puțin un idol. însă dacă ți-L imaginezi pe Dumnezeu și crezi că El seamănă cu ceea ce-ți imaginezi tu, îți faci idol. Acesta este sensul opreliștii din Vechiul Testament. Dar icoana (acest mod de a scrie în culori numele lui Dumnezeu) sau imaginea sfinților Săi, fiind făcută
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV [Corola-blog/BlogPost/357121_a_358450]
-
o icoană pentru ca să-ți amintească de Dumnezeu Cel nevăzut și mai presus de orice închipuire, tu nu-ți faci câtuși de puțin un idol. însă dacă ți-L imaginezi pe Dumnezeu și crezi că El seamănă cu ceea ce-ți imaginezi tu, îți faci idol. Acesta este sensul opreliștii din Vechiul Testament. Dar icoana (acest mod de a scrie în culori numele lui Dumnezeu) sau imaginea sfinților Săi, fiind făcută din iubire, nu este interzisă de Duhul adevărului. Să nu spui: „vor
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV [Corola-blog/BlogPost/357121_a_358450]
-
ar fi spus „părul mă-tii” și în al doilea rând, atingeam ceva ce însemna mami când era copil. Am întins mâna și am mângâiat coada lungă. Era încă mătăsoasă. O priveam cu admirație. Era ceva ce nu-mi puteam imagina că mami avusese. De când o știam avea părul scurt și peste cap. -De ce și-a tăiat părul? am întrebat-o cu regret. -Când s-a măritat trebuia să se tundă și să și-l facă permanent, altfel râdea lumea
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
picioare, sau era durerea pe care o vedeam pe fețele bunicilor. Până atunci nu știusem ce înseamnă moartea. Mă gândisem adesea cu tristețe la berzele noastre, dar în mintea mea de copil refuzasem să cred că erau moarte. Mi le imaginam bătrâne, într-un loc unde era tot timpul cald, odihnindu-se la soare, obosite de atâtea zboruri și cu penele ciufulite. Acum știam că Buna nu va mai fi în coșar, ci, undeva, îngropată în fundul grădinii. Ce mă durea era
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
TOPOLOVENI Eram în vacanță. Prima vară de elevă mi se părea deosebită față de cea cu un an în urmă. Mă simțeam “mare”, poate chiar mai mare deact mă vedea mami. Adesea îmi fugea gândul la Matei și încercam să-mi imaginez cum se descurcă el la țară. Poate despărțirea de Matei nu ar fi avut nimic deosebit și nu m-aș fi gândit la eldecât în treacăt, pentru că îmi crease atâtea probleme, dar de când aflasem că era orfan, o punte invizibilă
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
LA TOPOLOVENIEram în vacanță. Prima vară de elevă mi se părea deosebită față de cea cu un an în urmă. Mă simțeam “mare”, poate chiar mai mare deact mă vedea mami.Adesea îmi fugea gândul la Matei și încercam să-mi imaginez cum se descurcă el la țară. Poate despărțirea de Matei nu ar fi avut nimic deosebit și nu m-aș fi gândit la eldecât în treacăt, pentru că îmi crease atâtea probleme, dar de când aflasem că era orfan, o punte invizibilă
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
așa de surprins să se găsească pe jos, când stătea așa de bine înfipt în cele două picioare durdulii, că scena semăna mai mult unei exchibiții de circ ambulant. -Cartuș! a strigat tanti Oala, care după agitația din stradă își imaginase că avea să găsească în poartă o masă de carne. Cu picioarele pe pieptul lui Matei, Cartuș a rămas drept, cu urechile ciulite să se asigure că își auzise numele în timp ce coadă îi cădea încet între picioare. Era un răgaz
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
cele câteva piese de teatru. Fiecare învățătoare răspundea de un număr din program. Eram toți emoționați, de la părinți și învățătoare până la noi, artiștii. Fiecare aveam grijă de costum, pentru că, fiind din hârtie, se putea rupe mai repede decât ne puteam imagina. Dansul nostru începuse bine: ne învârteam grațioase, în vârful degetelor în cipicii negri din saten, confecționați tot “acasă”. După ce ne-am terminat piruetele, ne-am oprit grațioase așteptându-ne fiecare “bondarul”. Eram foarte liniștită în privința lui Matei; era primul rol
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
din Epistola către Corintieni 13:4 le avem mai des pe buze și în gând de când au fost folosite de Marin Preda în românul “Cel mai iubit dintre pământeni”, căci dragosrea este parte neruptă din ființă noastră. Nu-mi pot imagina cum ar arăta ființă omenească dacă i-ar lipsi acest sentiment - dragostea - cu multiple ei forme de manifestare și cu mai multe sinonime: iubire, amor și mai vechiul liubov. Dragostea poate fi și pentru o persoană de sex opus, dar
DACA DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357284_a_358613]
-
fost anterior posibil sau accesibil, își proiectează mintal finalități de împlinire în toate planurile vieții sale. Nu există nici o realizare personală care să atingă un nivel superior fără aspirație, fără dorința de împlinire și ajungere acolo unde și-a propus. Imaginează-ți unde ar fi ajuns omenirea în absența unor motivații clare; era poate tot în stadiul de primitivism. Trebuie însă să știi că aspirațiile evoluează în raport cu vârsta și situația socială în care te afli la un moment dat. Cum pot
INTRE ASPIRATIE SI MOTIVARE de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357316_a_358645]
-
Cucuteni. Când am fost la muzeul din Botoșani, nu m-am mai putut dezlipi de exponatele acelea. Constituiau punți de legătură între mine, firimitura de memorie a vremii de azi, și dedemultul artistic. Omul primoradial, omul pe care ni-l imaginăm doar ieșind cu bâta din grota lui, pentru a-I fura nevasta vecinului, omul acela era nobil în sensul cel mai simplu și clar al cuvântului. În acest caz, vasele de Cucuteni sunt mărturie că spirirul a fost mai întâi
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
ROMÂNE Autor: Elenă Buică Publicat în: Ediția nr. 317 din 13 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului VERONICA MICLE 22 aprilie 1850 - 6 august 1889 Dacă vrei să scrii despre Veronica Micle, să îi citești poeziile sau corespondență, să ți-o imaginezi văzând-o cu ochii minții, nu poți s-o faci decât luând-o împreună cu Mihai Eminescu, căci dragostea ce i-a legat, a creat și cele mai frumoase poezii de dragoste ale limbii noastre și cea mai frumoasă poveste de
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]