7,075 matches
-
Viciile sunt întotdeauna bine ascunse, încât numai Dumnezeu le poate ști. Carlina se simțea jignită de răceala pe care i-o arăta Valentin. Mângâierile, săruturile, starea de bine, prezența unuia alături de celălalt erau înlocuite cu indiferența. Atingerile erau mai mult imaginare, iar tăcerea grea care se așternuse între ei era ca o fisură într-un zid puternic, o averizare a ce va urma. Câte nu trăiau ca ea și zâmbeau fals ascunzând tristele adevăruri ale vieții? Ea îl simțise pe Valentin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și plăcută căldură, iar inima îi bătea nebunește. Carlinei îi tremură picioarele și tresări când mâna lui caldă o apucă pe a ei și o strânse ușor. Ochii le tremurau în fântâni de lacrimi fierbinți, iar buzele lor căutau sărutul imaginar pe care și l-ar fi putut da. Mergând unul lângă altul, Carlina observă că bărbatul era mai înalt decât ea, iar trupul slab părea să aibă mai multă forță decât avea în realitate. Îi plăcea să iasă în evidență
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lumina pe care o pierduse, și pe care o căuta necontenit. Câte pierduse, dar cui îi mai păsa? De câte ori nu căzuse psihic, ca mai apoi, să revină cu greu la realitate. Tot ce exista în mintea ei, într-un mod imaginar, îi provoca teamă. De ce să-i fi fos teamă? Tresărea la gândul că ar putea să păcălească acea iluzie a fericirii pe care o căuta cu disperare ca un cerșetor cu sufletul gol, ca o pasăre neobosită în zbor. Suferea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acea iluzie a fericirii pe care o căuta cu disperare ca un cerșetor cu sufletul gol, ca o pasăre neobosită în zbor. Suferea... Undeva în prăpăstiile și hăul din ea aluneca ceva ca niște pietre, lovind-o crunt, lăsând zăpezile imaginare să se așeze strat după strat, înghețându-i sufletul. Casa în care locuia îi părea goală și pustie iar visele de demult erau ca niște bariere. Numai ungherele unde se jucase Nicky cu Alin odinioară mai păstrau amintiri plăcute. Patul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ale destinului. - Da!, articulă ea cu sfială, tremurându-i picioarele de emoție iar respirația i se blocă timp de o secundă. Mâna lui o cuprinse deodată pe a ei, rece, iar ochii lui tremurau în fântâni de lacrimi fierbinți, căutând imaginar dragostea de altă dată, pe când o primea de la ea. - De ce te uiți așa la mine? îl întrebă ea surâzând. - Nu te-ai schimbat deloc, mamă! - Chiar așa?! Așa mă vezi tu? Cred că timpul s-a oprit pe loc. L-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
filmului sunt individualiști înguști. N-avem nevoie de asemenea oameni ! în modul de gândire al dictaturii, a nu avea nevoie echivala cu a nu exista. Tot ceea ce era decretat a fi în afara necesității căpăta automat dreptul la inexistență. în lumea imaginară proiectată de dictatură în realitatea înconjurătoare, un caz precum cel din film nu putea să-și găsească locul ergo nici în societate. Trebuie știut că, în situația trăirii într-o realitate paralelă (cum era aceea a plenarelor de partid) și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
că adolescentul manifestă încă tendințe egocentrice, ceea ce înseamnă că el presupune că toată lumea este preocupată de propriile gânduri și comportamente, așa cum este el. De aici sentimentul că se află pe o scenă unde îi sunt expuse sentimentele înaintea unei audiențe imaginare. Ca urmare, apare o exagerată conștiința a propriei persoane. Ca reacție de apărare în fața acestui fapt, multi adolescenți se retrag în sine, isi ascund sentimentele și preferă să fie singuri. Pornind de la prezumția de „vinovăție” a tuturor celorlalți, consideră că
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
vedea greșelile oamenilor, evoluția lor. Timpul mitic se suprapune cu acela social și cu cel individual, transformânduse într-un timp al creației. Antipa se cufunda în altă lume, univers paralel, ficțional. Realitatea însăși există dacă este reflectată, recreata prin proiecție imaginara : ,,(...) că lumea asta să existe cu adevărat este nevoie de nările lui Antipa.”. Personajul însuși pare a fi o creație a sa. Nu poate simți povară materialității, deoarece transfera totul în ficțiune sau în poveste: ,, Am uitat, spune Felicia încet
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
nu avusese știre”. Este consemnat chinul începutului, literatura neavând o finalitate clară, de unde obscuritatea scopului și chiar eternizarea în derizoriu. Declanșarea imaginației presupune jocul realitate/ficțiune, prima fiind o transfigurare a celei de-a doua. Relațiile erotice Silvia/Antipa sunt imaginare, dar puncte de plecare pentru realitate. Nu există comunicare. Raportul dintre personaje se schimbă în permanență, de unde nestatornicia formelor ficționale. întâmplările povestite de altii sunt determinante pentru desfășurarea închipuirii ce trece de la abstract la concret. Se poate observa astfel existența
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
viața lui nu există decât în textul scris. Filele sunt rupte lent, iar la sfârșit omul însuși se strecoară:,,(...)prin gură dreptunghiulara a sobei. Ultimele flăcări fără putere.” Antipa trăiește în lumea cărților, le devorează. Că narator secund, reproduce povești imaginare, identificându-se lui Poprișcin, cronicarul. Personalitatea să este difuza și disonanta:,, Farmecul ascuns al bărbatului Antipa pe care unii îl numesc minciună, alții nepăsare și ușurință, bătaie de joc. Ceea ce unul numește putere, altuia i se pare slăbiciune.” El pare
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
este puterea farsei? Sau totul este doar întâmplare, coincidență, destinul nostru nefiind decât închipuirea noastră?” Simte dispreț față de ideea scrisă ( deși cameră să, înțesata de cărți, induce inspirația, asigură starea de securitate, el își închipuie, trăiește ficțiunea). Transferul în planul imaginar este atat de intens, încât se identifică unui Dumnezeu domestic: ,,Lumea sărbătorii căreia mâinile Prin actul scriptural, memoria, imaginația altcuiva sunt însușite, iar creația, sub semnul pefecțiunii simbolizate de cifră magică șapte, devine reflectare a omenescului, fiecare decoperindu-se pe șine
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cromatică armonioasă, pastelata) ori terifiant (clar obscur, sumbru, contorsionat de fenomene externe) iar figurile create comunica cu artistul (zâmbesc, îl mustra, vin în întâmpinare ori întorc spatele, sunt figuri triste, obosite, inerte, senine etc.). Putem s-o numim oximoronic „realitate imaginara”. Sunt două lumi aflate într-o tangenta extrem de fragilă. Prin structura să psihică, Viorel Huși n a observat întotdeauna granița, navigând în derivă ori pășind peste pragul unei alte lumi... în acest sens, de real interes este comentariul făcut de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
-i cumpere un avion spre a vâna leul în Abisinia [...], era singurul aventurier al familiei; în ochii mei se asemăna cu Hemingway. Octav plănuia vânători extravagante prin țări îndepărtate, nimeni n-a reușit să știe vreodată dacă erau reale sau imaginare. O singură certitudine. Pilot era. Și la casa lui - dacă va fi avut așa ceva - nu stătea. Pleca mereu, dar unde?“ (ibidem, pp. 50-51). Portretele acestor unchi extravaganți, care contribuie la nota de pitoresc a volumului de memorii La apa Vavilonului
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care contribuie la nota de pitoresc a volumului de memorii La apa Vavilonului, dublează, însă, realități mai triste - cum ar fi amănuntul că, după cum reiese din scri so rile Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, Octav Bălăcioiu a făcut și închisoare politică, nu doar imaginare safariuri abisiniene. Datele din care s-ar putea recompune povestea adolescenței lui Titi (Ecaterina) Bălăcioiu sunt puține. Se știe doar că a primit o educație superioară (cânta la pian, vorbea perfect franțuzește, știa latină, greacă și germană), că visa la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
profită de această oră ideală pentru emoționanta dragoste maternă, de acest ceas de seară când lucrurile își pierd conturul și când, în lumina difuză, vag albastră, vag cenușie și bătând în violet, îți poți face iluzii, îți poți închipui prezențe imaginare, dorite fierbinte, oră în care te pot evoca. [...] 96/1949 I 23 ianuarie [1949], duminică seara Stana îți citește cu regularitate scrisorile. 25 ianuarie [1949], marți seara [...] Ieri-seară am plâns de nu mă mai opream. Am plâns, am plâns, am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
reuniune plăcută de familie. Pentru numele lui Dumnezeu, suntem aici fix de trei secunde. — Trebuie să discut câteva lucruri cu Luke, zice Elinor, luându-și geanta. Putem s-o facem în mașină. Se ridică și se scutură de o firimitură imaginară de pe fustă. Mi-a părut foarte bine de cunoștință, îi spune lui mami. — Și mie! exclamă mama, sărind și ea în picioare, într-o ultimă încercare de împrietenire. Ne-a părut foarte bine să te cunoaștem, Elinor! Am să iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
grilă? spune Luke, întrerupându-mă. Te-ai gândit vreodată serios la asta? — Îhm... nu, zic, înmărmurită. Nu prea. — E, dacă vrei... o metaforă a vieții. Crezi că ai libertatea de a merge oriunde vrei. Dar, adevărul e... Desenează o linie imaginară cu degetul pe masă. Că mișcările tale sunt impuse de altcineva. Ești controlat. Spre nord sau spre sud. Stânga sau dreapta. Între ele, nu există nimic. Nu ai nici o altă opțiune. — Așa e, spun după o pauză. Categoric. Luke, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care a apărut până În prezent Grădina de dincolo. Zoosophia: Comentarii mitologice. Prefață la ediția a treia Istoria acestei cărți poate fi rezumată În câteva rânduri. Preocupările mele În domeniul imagologiei etnice datează de pe la Începutul anilor ’90. Primul studiu, intitulat „«Evreul imaginar» versus «evreul real» În folclorul și mitologia română”, l-am publicat În 1995 În Revista de Istorie și Teorie Literară. În perioada 1997-1999, Centrul Internațional de Studiere a Anti- semitismului din cadrul Universității Ebraice din Ierusalim mi-a oferit o bursă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau nu) În cultura așa-zis Înaltă. Mi-am propus să cercetez originea, evoluția În timp, răspândirea În spațiu și supraviețuirea (sau, dimpotrivă, declinul și dispariția) clișeelor care compun portretul fizic, profe- sional, spiritual, moral, magico-mitic și religios al „evreului imaginar”. M-a interesat, de asemenea, felul În care antisemitismul popular (inconștient și pasiv) l-a influențat pe cel intelectual (conștient și activ). Deschiderea de compas s-a mărit considerabil, iar titlul cerce- tării s-a modificat, devenind Imaginea evreului În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ca evreu indezirabil. În ceea ce mă privește, scopul principal al acestei cercetări este de a stabili originea, evoluția În timp, răspândirea În spațiu și supraviețuirea (sau, dimpotrivă, declinul și dispariția) clișeelor care compun portretul fizic, spiritual și moral al „evreului imaginar”. Cu alte cuvinte, urmăresc modul În care s-a născut și a evoluat antisemitismul popular În spațiul cultural românesc. Dar și felul În care antisemitismul popular (inconștient și pasiv) l-a influențat pe cel politic (conștient și activ), de pe la jumătatea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
antisemitismul popular (inconștient și pasiv) l-a influențat pe cel politic (conștient și activ), de pe la jumătatea secolului al XIX-lea până În zilele noastre. Abordez tema din perspectiva și cu uneltele antropologiei culturale. Principala metodă constă În refacerea „portretului-robot” al evreului imaginar și evaluarea diferenței față de portretul evreului real (cu toate precauțiile pe care generalizările și aproximările identitare le impun). Deja Moses Schwarzfeld făcea disocierea - chiar dacă Într-o formă rudimentară și intuitivă - Între evreul „așa cum Îl vede, Îl crede și-l Înțelege
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Deja Moses Schwarzfeld făcea disocierea - chiar dacă Într-o formă rudimentară și intuitivă - Între evreul „așa cum Îl vede, Îl crede și-l Înțelege românul” și evreul „așa cum a fost sau cum este În adevăr”, adică Între ceea ce eu am numit „evreul imaginar” și cel „real”. Încerc să pun În evidență modul În care credințele mitologice, legendele, superstițiile, tradițiile populare, iconografia și textele creștine (canonice și apocrife), cunoștințele prost digerate, fobiile și prejudecățile au generat distanța substanțială dintre cele două portrete. Cu cât
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În evidență modul În care credințele mitologice, legendele, superstițiile, tradițiile populare, iconografia și textele creștine (canonice și apocrife), cunoștințele prost digerate, fobiile și prejudecățile au generat distanța substanțială dintre cele două portrete. Cu cât distanța dintre „evreul real” și „evreul imaginar” a fost mai mare, cu atât iudeofobia populară a fost mai puternică. Se Înregistrează o discrepanță notabilă Între portretul Îndeobște negativ al „evreului imaginar” - portret compus În România cam din aceleași stereotipii ca În Europa Occidentală - și imaginea, de regulă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au generat distanța substanțială dintre cele două portrete. Cu cât distanța dintre „evreul real” și „evreul imaginar” a fost mai mare, cu atât iudeofobia populară a fost mai puternică. Se Înregistrează o discrepanță notabilă Între portretul Îndeobște negativ al „evreului imaginar” - portret compus În România cam din aceleași stereotipii ca În Europa Occidentală - și imaginea, de regulă moderată, cu care a fost receptat „evreul real”. Nu pierd din vedere faptul că, de multe ori, mentalitatea populară face o diferență calitativă Între
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
relativ rău - În orice caz, fără excesele cunoscute În vestul și centrul Europei - și, pe de altă parte, străinul (evreul) exogen, din afara comunității (out group), un evreu generic, abstract, În seama căruia se puneau cele mai groaznice vicii ale „evreului imaginar” (deicid, omor ritual, compromiterea recoltei prin vrăji etc.). Evident, coordonatele „evreului imaginar” nu se suprapun cu cele ale „evreului real”. Acești doi termeni sunt, mai degrabă, teoretici și abstracți. Compararea lor este și ea teoretică, pentru simplul motiv că nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]