6,265 matches
-
ascultata aici). Gheorghe Ucenescu susținea că el a fost cel care i-ar fi intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale, deci el ar fi „autorul moral” al melodiei. De atunci, acest imn a fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, datorită mesajului de patriotism și de libertate pe care îl poartă în el. Așa a fost și în timpul Revoluției române din 1989, când practic instantaneu și generalizat a fost cântat ca
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, datorită mesajului de patriotism și de libertate pe care îl poartă în el. Așa a fost și în timpul Revoluției române din 1989, când practic instantaneu și generalizat a fost cântat ca un adevărat imn național, înlocuind imnul comunist „Trei culori”. Timp de câțiva ani „” a fost și imnul național al Republicii Moldova, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”. Începând din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
fiecărui conflict în România, datorită mesajului de patriotism și de libertate pe care îl poartă în el. Așa a fost și în timpul Revoluției române din 1989, când practic instantaneu și generalizat a fost cântat ca un adevărat imn național, înlocuind imnul comunist „Trei culori”. Timp de câțiva ani „” a fost și imnul național al Republicii Moldova, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”. Începând din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curaj în
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
pe care îl poartă în el. Așa a fost și în timpul Revoluției române din 1989, când practic instantaneu și generalizat a fost cântat ca un adevărat imn național, înlocuind imnul comunist „Trei culori”. Timp de câțiva ani „” a fost și imnul național al Republicii Moldova, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”. Începând din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Războiul de independență (1877
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
ar fi Războiul de independență (1877 - 1878), primul și al doilea război mondial. Mai ales în timpul crizei după lovitura de stat de la 23 august 1944, când România s-a detașat de alianța cu Germania lui Hitler, alăturându-se Aliaților, acest imn a fost cântat în mod spontan de toți și emis pe toate stațiile radio. În ziua revoltei de la Brașov, din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulți dintre ei nemaiștiind versurile. Cu
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
În ziua revoltei de la Brașov, din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulți dintre ei nemaiștiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat fără întrerupere. Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluției anticomuniste, imnul s-a înălțat pe străzi, însoțind uriașele mase de oameni, risipind frica de moarte și unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn național a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără șovăială, sub formidabila
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
melodia a continuat fără întrerupere. Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluției anticomuniste, imnul s-a înălțat pe străzi, însoțind uriașele mase de oameni, risipind frica de moarte și unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn național a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără șovăială, sub formidabila presiune a manifestanților. Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală. Titlul „Deșteaptă-te, române!” este în același timp social și național; social, deoarece impune o permanentă stare de a asigura tranziția către o lume nouă; național, deoarece alătură această deșteptare tradiției istorice. Imnul conține acest sublim „acum ori niciodată”, prezent și în alte imnuri naționale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon și Salamina până la „Marseilleza” Revoluției franceze. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
române!” este în același timp social și național; social, deoarece impune o permanentă stare de a asigura tranziția către o lume nouă; național, deoarece alătură această deșteptare tradiției istorice. Imnul conține acest sublim „acum ori niciodată”, prezent și în alte imnuri naționale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon și Salamina până la „Marseilleza” Revoluției franceze. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11. Deșteaptă-te
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
către o lume nouă; național, deoarece alătură această deșteptare tradiției istorice. Imnul conține acest sublim „acum ori niciodată”, prezent și în alte imnuri naționale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon și Salamina până la „Marseilleza” Revoluției franceze. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11. Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,<br> În care te-adânciră barbarii de tirani!<br> Acum ori niciodată
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
Cântecul germanilor (în ) este imnul național al Germaniei. Versurile sale sunt scrise de către August Heinrich Hoffmann von Fallersleben în 1841, pe o melodie de Franz Joseph Haydn. Melodia a fost compusă în 1797, ca parte dintr-un cvartet de coarde. Inițial acest cântec a fost
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
Germaniei. Versurile sale sunt scrise de către August Heinrich Hoffmann von Fallersleben în 1841, pe o melodie de Franz Joseph Haydn. Melodia a fost compusă în 1797, ca parte dintr-un cvartet de coarde. Inițial acest cântec a fost folosit drept imnul împăratului Francisc II, ""Gott erhalte Franz den Kaiser"" ("Domnul să-l aibă în pază pe împăratul Franz"). Cântecul a devenit imn național oficial german abia în 1922. Imediat după al Doilea Război Mondial el a fost interzis. După 1952 el
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
a fost compusă în 1797, ca parte dintr-un cvartet de coarde. Inițial acest cântec a fost folosit drept imnul împăratului Francisc II, ""Gott erhalte Franz den Kaiser"" ("Domnul să-l aibă în pază pe împăratul Franz"). Cântecul a devenit imn național oficial german abia în 1922. Imediat după al Doilea Război Mondial el a fost interzis. După 1952 el redevine imn național, dar numai de-facto. La ocazii oficiale se cântă numai strofa a treia. Aceasta este situația și până în ziua
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
Francisc II, ""Gott erhalte Franz den Kaiser"" ("Domnul să-l aibă în pază pe împăratul Franz"). Cântecul a devenit imn național oficial german abia în 1922. Imediat după al Doilea Război Mondial el a fost interzis. După 1952 el redevine imn național, dar numai de-facto. La ocazii oficiale se cântă numai strofa a treia. Aceasta este situația și până în ziua de azi în Germania reunită. Cântecul este cunoscut în general prin primul său vers, ""Deutschland, Deutschland über alles"", chiar dacă acest vers
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
avut și o conotație revoluționară, de vreme ce dorința pentru o Germanie unită era mai mare decât cea pentru libertatea presei sau pentru alte drepturi liberale. După ce aceste drepturi au fost stabilite în urma Primului Război Mondial, toate cele trei strofe au fost folosite în Imnul Național German de la 1922. În anii ce au urmat, totuși, partidele naționaliste precum Partidul Nazist al lui Hitler au impus în interes propriu și abuziv reinterpretarea a primului vers ""Deutschland, Deutschland über alles"". Interpretarea impusă a fost "Germania ar trebui
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
a cauzat finalmente Al Doilea Război Mondial. În 1949, când Germania de Vest ("Bundesrepublik Deutschland" - Republica Federală Germania) a început să se reconstituie ca o nouă țară democrată, a apărut ideea că toate aceste conotații ar face imposibilă continuarea existenței imnului cu toate strofele, și de aceea a fost interzis. Totuși, cântecul nu a fost șters din memoria statului democratic. Astfel, cu ocazia participării Germaniei la Jocurile Olimpice de vară din 1952, cântecul acesta a devenit din nou imn național, dar numai
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
imposibilă continuarea existenței imnului cu toate strofele, și de aceea a fost interzis. Totuși, cântecul nu a fost șters din memoria statului democratic. Astfel, cu ocazia participării Germaniei la Jocurile Olimpice de vară din 1952, cântecul acesta a devenit din nou imn național, dar numai de-facto, adică fără o bază legală formală. La ocazii oficiale se cântă numai a treia strofă din el. De fapt, primele două strofe nu sunt interzise, însă nu se cântă la ocazii oficiale, deoarece ele mai sunt
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
el. De fapt, primele două strofe nu sunt interzise, însă nu se cântă la ocazii oficiale, deoarece ele mai sunt încă deseori percepute ca o expresie a naționalismului și nazismului. După reunificarea Germaniei în 1990, " Das " a fost adoptat ca imn al Germaniei reunite. Până în 1990, RDG a avut un alt imn, intitulat Auferstanden aus Ruinen - (Ridicați dintre ruine). Acestea sunt versurile "" asa cum au fost scrise de Hoffmann von Fallersleben. Doar a III-a strofă este folosită ca imnul național
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
se cântă la ocazii oficiale, deoarece ele mai sunt încă deseori percepute ca o expresie a naționalismului și nazismului. După reunificarea Germaniei în 1990, " Das " a fost adoptat ca imn al Germaniei reunite. Până în 1990, RDG a avut un alt imn, intitulat Auferstanden aus Ruinen - (Ridicați dintre ruine). Acestea sunt versurile "" asa cum au fost scrise de Hoffmann von Fallersleben. Doar a III-a strofă este folosită ca imnul național al Republicii Federale Germane. "Notă: Ultimele două fraze care au semne
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
ca imn al Germaniei reunite. Până în 1990, RDG a avut un alt imn, intitulat Auferstanden aus Ruinen - (Ridicați dintre ruine). Acestea sunt versurile "" asa cum au fost scrise de Hoffmann von Fallersleben. Doar a III-a strofă este folosită ca imnul național al Republicii Federale Germane. "Notă: Ultimele două fraze care au semne de repetiție ( |: și :| ) sunt cântate de două ori."
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
este imnul național al Portugaliei. A fost scris de către Henrique Lopes de Mendonça (versuri) și Alfredo Keil (muzică), după resurgența naționalistă provocată de Ultimatumul Britanic (pentru trupele portugheze pentru a elibera teritoriile între Angola și Mozambic) fiind adoptat că imnul republican și
A Portuguesa () [Corola-website/Science/296614_a_297943]
-
este imnul național al Portugaliei. A fost scris de către Henrique Lopes de Mendonça (versuri) și Alfredo Keil (muzică), după resurgența naționalistă provocată de Ultimatumul Britanic (pentru trupele portugheze pentru a elibera teritoriile între Angola și Mozambic) fiind adoptat că imnul republican și, în final, de către nouă Republică Portugheză în 1910 că imn național, înlocuind "O Hino da Carta", ultimul imn al monarhiei constituționale din Portugalia. "" se traduce că "Portughezul" în sensul "cântecul Portugaliei" la fel ca și La Marseillaise, imnul
A Portuguesa () [Corola-website/Science/296614_a_297943]
-
de Mendonça (versuri) și Alfredo Keil (muzică), după resurgența naționalistă provocată de Ultimatumul Britanic (pentru trupele portugheze pentru a elibera teritoriile între Angola și Mozambic) fiind adoptat că imnul republican și, în final, de către nouă Republică Portugheză în 1910 că imn național, înlocuind "O Hino da Carta", ultimul imn al monarhiei constituționale din Portugalia. "" se traduce că "Portughezul" în sensul "cântecul Portugaliei" la fel ca și La Marseillaise, imnul național al Franței, care se traduce "cântecul Marsiliei" și că imnul belgian
A Portuguesa () [Corola-website/Science/296614_a_297943]
-
resurgența naționalistă provocată de Ultimatumul Britanic (pentru trupele portugheze pentru a elibera teritoriile între Angola și Mozambic) fiind adoptat că imnul republican și, în final, de către nouă Republică Portugheză în 1910 că imn național, înlocuind "O Hino da Carta", ultimul imn al monarhiei constituționale din Portugalia. "" se traduce că "Portughezul" în sensul "cântecul Portugaliei" la fel ca și La Marseillaise, imnul național al Franței, care se traduce "cântecul Marsiliei" și că imnul belgian, La Brabançonne care se traduce că "cântecul Brabantului
A Portuguesa () [Corola-website/Science/296614_a_297943]
-
imnul republican și, în final, de către nouă Republică Portugheză în 1910 că imn național, înlocuind "O Hino da Carta", ultimul imn al monarhiei constituționale din Portugalia. "" se traduce că "Portughezul" în sensul "cântecul Portugaliei" la fel ca și La Marseillaise, imnul național al Franței, care se traduce "cântecul Marsiliei" și că imnul belgian, La Brabançonne care se traduce că "cântecul Brabantului." În 1890, Regatul Unit a înaintat un ultimatum, cerându-i Portugaliei să renunțe la intențiile sale de a ocupa teritoriul
A Portuguesa () [Corola-website/Science/296614_a_297943]