6,703 matches
-
condiționează experiența, cea prin care eu însumi sunt, cumva, ceva, în timp, adică nu în forma persistentă a unei "substanțe", ci doar ca unitate a experienței, angajat fiind acest "eu sunt" de fiecare dată când "eu ajung" la o "intuiție" (intuiția posibilă potrivit lui Kant, adică una empirică, nu intelectuală). Desigur, "eu sunt" dă seama de unitatea omului ca subiect al cunoașterii, întâi, apoi, dată fiind originaritatea acestei aprehensiuni, de unitatea de "existență" umană ca atare. De altfel, omul poate fi totodată
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
recunoscut statutul, dar care, totodată, îngăduie și înaintarea discursului. Toate aprecierile lui Kant despre "eu sunt" apar înconjurate de o aură a certitudinii incerte, adică a unui fapt necesar care nu poate primi nici o probă asemenea celor care conferă siguranța intuiției (empirice) sau a judecății sintetice a priori. Luată în sine, această aporie încă nu ne asigură în privința posibilității cu atât mai puțin a "necesității" sau "realității" unității de existență a omului. Putem însă aduce în sprijin anumite enunțări pe această
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o facă și recunoaște în sine libertatea care, altfel, fără legea morală, i-ar fi rămas necunoscută"70. Legea morală predetermină orice acțiune, pentru că ea trebuie să intervină în "pregătirea" oricărei acțiuni, așa cum formele a apriori ale facultății de cunoaștere (intuițiile pure, categoriile și Ideile) interveneau în constituirea oricărei cunoștințe; ea dă măsura participării subiectului uman la condiționarea (prin sine) a actelor sale, ceea ce reprezintă sensul libertății. În mod direct, ea determină maxima acțiunii, adică forma "rațională" a mobilului unei acțiuni
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
numim destin"158. Există în Timp și destin o anume ambiguitate în privința sensurilor timpului. El reprezintă, pe de o parte, o "construcție teoretică" ieșită din unele experiențe (experiența intuirii duratei, posibilă, la rândul ei, prin sesizarea simțirilor organice interne; experiența intuiției timpului, pe cele trei dimensiuni ale sale, care crează posibilitatea conceperii succesiunii uniforme și unidirecționale a faptelor; experiența intuiției raționale a timpului, ilustrată, spune C. Rădulescu-Motru, prin instrumente de cronometrie); dar, pe de altă parte, timpul desemnează și ritmul real
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
parte, o "construcție teoretică" ieșită din unele experiențe (experiența intuirii duratei, posibilă, la rândul ei, prin sesizarea simțirilor organice interne; experiența intuiției timpului, pe cele trei dimensiuni ale sale, care crează posibilitatea conceperii succesiunii uniforme și unidirecționale a faptelor; experiența intuiției raționale a timpului, ilustrată, spune C. Rădulescu-Motru, prin instrumente de cronometrie); dar, pe de altă parte, timpul desemnează și ritmul real al existențelor unitare: organică, sufletească și culturală. Ordinea temporală, a anomimatului și succesiunii cauzale, cu care lucrează științele fizico-chimice
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
eterogenă în raport cu sine, pentru că nu conține momente identice. C. Rădulescu-Motru înțelege prin durată un fapt sufletesc conștientizat, "conștiința reacțiunilor biologice prin care organimul își mijlocește adaptarea"162. Ea se trăiește așa cum este trăită orice simțire organică internă; și este condiția intuiției timpului și a intuiției raționale a acestuia. Diferența dintre ideile celor doi filosofi iese în evidență și atunci când vorbesc despre relația duratei cu timpul fizic. Bergson face din acesta din urmă noțiunea duratei; sau, în cuvintele autorului, spațializare a duratei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu conține momente identice. C. Rădulescu-Motru înțelege prin durată un fapt sufletesc conștientizat, "conștiința reacțiunilor biologice prin care organimul își mijlocește adaptarea"162. Ea se trăiește așa cum este trăită orice simțire organică internă; și este condiția intuiției timpului și a intuiției raționale a acestuia. Diferența dintre ideile celor doi filosofi iese în evidență și atunci când vorbesc despre relația duratei cu timpul fizic. Bergson face din acesta din urmă noțiunea duratei; sau, în cuvintele autorului, spațializare a duratei: "Dacă timpul, în forma
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un moment necesar pe calea către abstracția de timp. Bergson contrapune timpul (spațializat) duratei (timpul veritabil). Timpul ar fi durata-ce-se-neagă-pe-sine prin spațializare. C. Rădulescu-Motru opune timpul destinului. Acesta din urmă reprezintă o "realitate" mai profundă care face posibilă, împreună cu durata, intuiția rațională a timpului. Durata bergsoniană și cea personalist-energetică sunt calități pure, trăiri ele însele, nu fapte sufletești care însoțesc alte trăiri. Prima, ca întrepătrundere a stărilor de conștiință, numai prin negare, prin spațializare, prin trecere în altceva își pierde calitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a timpului, apariția vieții omenești este o simplă verigă dintr-un lanț cauzal fără început și fără sfârșit; în destin, apariția vieții omenești este actul suprem al creațiunii"165. Timpul aparține ordinii cauzale; destinul, celei de finalitate. Ele constituie, prin intuiția care, după C. Rădulescu-Motru, le dă viață, condiția fundamentală a prevederii fenomenelor cauzalității mecanice, primul, condiția necesară prevederii fenomenelor vieții, al doilea. Prin urmare, conceptul destinului se află în aria semantică a determinismului prin finalitate, desemnând "legea" de înfăptuire a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
viziune? În mai multe locuri din opera sa, începând cu lucrarea de doctorat: Zur Entwicklung von Kant's Theorie der Naturcausalitat (1893) și încheind cu Timp și destin (1940), C. Rădulescu-Motru se referă "critic" la conceptul kantian al timpului. Ca intuiție pură a priori și legat de conștiința transcendentală (de subiectivitate), timpul lui Kant este o construcție abstractă, socotește filosoful român, este timpul matematic, nu timpul real, destinul. Acesta din urmă este legat de individ, este legea lui de finalitate. Argumentele
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de conștiința transcendentală (de subiectivitate), timpul lui Kant este o construcție abstractă, socotește filosoful român, este timpul matematic, nu timpul real, destinul. Acesta din urmă este legat de individ, este legea lui de finalitate. Argumentele lui Kant privind timpul ca intuiție a priori dovedesc, de fapt, că geneza lui nu are legătură cu datele experienței individului, ci, dimpotrivă, experiența este posibilă numai prin intuiția a priori a timpului; așa încât, el este condiție a experienței și nu invers. Calitățile timpului matematic (ale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
din urmă este legat de individ, este legea lui de finalitate. Argumentele lui Kant privind timpul ca intuiție a priori dovedesc, de fapt, că geneza lui nu are legătură cu datele experienței individului, ci, dimpotrivă, experiența este posibilă numai prin intuiția a priori a timpului; așa încât, el este condiție a experienței și nu invers. Calitățile timpului matematic (ale timpu-lui-abstracție amintit mai sus) sunt și calitățile timpului ca intuiție a priori (ale timpului kantian), socotește filosoful român. Amândouă sunt uniforme, omogene, infinite
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
are legătură cu datele experienței individului, ci, dimpotrivă, experiența este posibilă numai prin intuiția a priori a timpului; așa încât, el este condiție a experienței și nu invers. Calitățile timpului matematic (ale timpu-lui-abstracție amintit mai sus) sunt și calitățile timpului ca intuiție a priori (ale timpului kantian), socotește filosoful român. Amândouă sunt uniforme, omogene, infinite. Dar sunt astfel din temeiuri diferite: timpul matematic, pentru că transcende experiența sensibilă, iar timpul ca intuiție a priori, întrucât condiționează această experiență, așa încât el nu depinde de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
matematic (ale timpu-lui-abstracție amintit mai sus) sunt și calitățile timpului ca intuiție a priori (ale timpului kantian), socotește filosoful român. Amândouă sunt uniforme, omogene, infinite. Dar sunt astfel din temeiuri diferite: timpul matematic, pentru că transcende experiența sensibilă, iar timpul ca intuiție a priori, întrucât condiționează această experiență, așa încât el nu depinde de ea. Fiindcă filosoful german face din timp "legea determinismului naturii", această intuiție a priori nu ar fi decât timpul despre care vorbeau filosofii mecaniciști din sec. al XVIII-lea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omogene, infinite. Dar sunt astfel din temeiuri diferite: timpul matematic, pentru că transcende experiența sensibilă, iar timpul ca intuiție a priori, întrucât condiționează această experiență, așa încât el nu depinde de ea. Fiindcă filosoful german face din timp "legea determinismului naturii", această intuiție a priori nu ar fi decât timpul despre care vorbeau filosofii mecaniciști din sec. al XVIII-lea. Concluzia lui C. Rădulescu-Motru este următoarea: "Timpul aprioric, în care o conștiință în genere, transcendentală, ordonează experiența, este timpul restrâns la succesiunea cauzală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Concluzia lui C. Rădulescu-Motru este următoarea: "Timpul aprioric, în care o conștiință în genere, transcendentală, ordonează experiența, este timpul restrâns la succesiunea cauzală mecanică, este timpul măsurătoarei matematice"168. În Estetica transcendentală a primei Critici, Kant prezintă timpul ca o intuiție pură a priori, formă a simțului intern, "condiția formală a priori a tuturor fenomenelor în genere"169. Timpul nu este obiectiv în sensul prezenței sale în afara subiectului, relativ la lucrul în sine, dar este obiectiv relativ la fenomen, adică prin raportare la
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sens de "realitate", fie aceasta subiectivă. Totuși, dinspre filosofia transcendentală (care trebuie să răspundă următoarelor întrebări: Cum este posibilă matematica pură? Cum este posibilă fizica pură? Cum este posibilă metafizica în genere? Cum este posibilă metafizica știință?), timpul kantian, ca intuiție a priori, are sensuri care trimit la o "realitate"; el posedă o funcție constitutivă față de fenomen și este necesar în arhitectonica subiectivității transcendentale. Programul pe care și-l propune C. Rădulescu-Motru în filosofia sa este sensibil diferit de cel kantian
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
destinul personalist-energetic, dar este asemenea timpului matematic despre care vorbește C. Rădulescu-Motru, timp folosit pentru măsurare, spune el, de științele fizico-chimice. Filosoful român nu neagă timpul-instrument, dar, în manieră bergsoniană, îl consideră inautentic (ne-real). Poate că și ideea condiționării intuiției timpului de către intuiția destinului are un anume accent kantian, o legătură cu timpul-condiție a priori a intuiției empirice. Totuși, distanța dintre aceste două idei este suficient de mare pentru a limita curajul unei speculații prin care ele să fie apropiate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este asemenea timpului matematic despre care vorbește C. Rădulescu-Motru, timp folosit pentru măsurare, spune el, de științele fizico-chimice. Filosoful român nu neagă timpul-instrument, dar, în manieră bergsoniană, îl consideră inautentic (ne-real). Poate că și ideea condiționării intuiției timpului de către intuiția destinului are un anume accent kantian, o legătură cu timpul-condiție a priori a intuiției empirice. Totuși, distanța dintre aceste două idei este suficient de mare pentru a limita curajul unei speculații prin care ele să fie apropiate, chiar și în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
el, de științele fizico-chimice. Filosoful român nu neagă timpul-instrument, dar, în manieră bergsoniană, îl consideră inautentic (ne-real). Poate că și ideea condiționării intuiției timpului de către intuiția destinului are un anume accent kantian, o legătură cu timpul-condiție a priori a intuiției empirice. Totuși, distanța dintre aceste două idei este suficient de mare pentru a limita curajul unei speculații prin care ele să fie apropiate, chiar și în condițiile unei interpretări mai "libere" a filosofiei lui C. Rădulescu-Motru. Intuiția destinului are o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a priori a intuiției empirice. Totuși, distanța dintre aceste două idei este suficient de mare pentru a limita curajul unei speculații prin care ele să fie apropiate, chiar și în condițiile unei interpretări mai "libere" a filosofiei lui C. Rădulescu-Motru. Intuiția destinului are o poziție cheie în conștientizarea determinărilor sufletești și, prin urmare, pentru actul de a educa individul în sensul destinului propriu și chiar al vocației. Ea se află între intuiția duratei (conștientizarea unei trăiri, fie aceasta organică) și intuiția
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unei interpretări mai "libere" a filosofiei lui C. Rădulescu-Motru. Intuiția destinului are o poziție cheie în conștientizarea determinărilor sufletești și, prin urmare, pentru actul de a educa individul în sensul destinului propriu și chiar al vocației. Ea se află între intuiția duratei (conștientizarea unei trăiri, fie aceasta organică) și intuiția timpului (conștientizarea desfășurării ritmice a fenomenelor). Dată fiind această poziție, să zăbovim acum asupra factorilor care alcătuiesc, potrivit lui C. Rădulescu-Motru, conținutul intuiției destinului. Pentru că problema pe care o avem în vedere
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Intuiția destinului are o poziție cheie în conștientizarea determinărilor sufletești și, prin urmare, pentru actul de a educa individul în sensul destinului propriu și chiar al vocației. Ea se află între intuiția duratei (conștientizarea unei trăiri, fie aceasta organică) și intuiția timpului (conștientizarea desfășurării ritmice a fenomenelor). Dată fiind această poziție, să zăbovim acum asupra factorilor care alcătuiesc, potrivit lui C. Rădulescu-Motru, conținutul intuiției destinului. Pentru că problema pe care o avem în vedere este aceea a relației dintre finalitate, pe de o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
propriu și chiar al vocației. Ea se află între intuiția duratei (conștientizarea unei trăiri, fie aceasta organică) și intuiția timpului (conștientizarea desfășurării ritmice a fenomenelor). Dată fiind această poziție, să zăbovim acum asupra factorilor care alcătuiesc, potrivit lui C. Rădulescu-Motru, conținutul intuiției destinului. Pentru că problema pe care o avem în vedere este aceea a relației dintre finalitate, pe de o parte, și timp și destin, pe de alta, vom urmări și sensurile negării prin destin a valabilității absolute a determinismului cauzal și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și destin, pe de alta, vom urmări și sensurile negării prin destin a valabilității absolute a determinismului cauzal și ale afirmării determinismului prin finalitate ca ordine a lumii; dar numai în spațiul de semnificație a acestor factori. Primul factor al intuiției destinului este afirmarea valorii omului și a grupului social. Acesta are rolul de a delimita o zonă a universului, un orizont, care cuprinde o existență specifică, supraordonată valoric celorlalte ființări (datorită reconfigurării culturale a spațiului natural); este vorba despre orizontul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]