5,893 matches
-
însuși este o aluzie intertextuală la Cvintetul complimentelor de Hayden. Pretextul nuvelei îl constituie articolul Ce este muzica?, structurat de autorul-narator în trei părți corespunzătoare unei simfonii textuale executată într-o diversitate de modalități, de la calmul andante, la precipitatul allegro, izbutind să redea, prin extinderea analogiei sonore, însăși mișcarea în progresie a "strașnicei invenții, trenul". Ca pasiune comună celor doi scriitori melomani, muzica este cel mai bun conductor al fluxului imaginației prozatorului târgoviștean înspre universul armoniei caragialiene. Sonata lui Beethoven idolul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de 800 km și descoperă lângă coastă un grup de insule mici, pe care le va numi „Arhipelagul Dampier”. Dezamăgit de cele văzute, ca și predecesorii olandezi,va relata la Întoarcere: „Pământul, format dintr-un sol nisipos, sărac În apă, izbutește totuși să hrănească diferiți copaci. Aceștia nu sunt Însă groși și nici prea mari. Sub copaci crește o iarbă cu fir destul de lung, dar foarte subțire. N-am văzut nici un fel de animal și nici o urmă de fiară, decât o dată
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și bea cu zgomot și cu lăcomie din acel ochi de apă 274. În actul următor se povestea despre „omul curcan sălbatic”, unde doi dansatori țopăiau pe loc, Împungându-se furios cu niște bețe ascuțite. În actul al patrulea Kipara izbutea să răpească făclia aprinsă și se temea să nu-i fie luată. Dansatorul era Întruchiparea vie a tainei, Încordării și grației fizice pure, care furișa intrând și ieșind printre copacii mulha, cu fiecare pas În ritmul muzicii, căutându-și dușmanii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
care cea mai frecventă e prolapsul de valvă mitrală, și prezintă un risc crescut de anevrism disecant de aortă . Există personalități istorice care probabil au avut sindromul Marfan Abraham Lincoln (193 cm), deși cazul e controversat , și Niccolò Paganini, care izbutea performanțe nebănuite ca violonist, datorită degetelor sale lungi, cu laxitate ligamentară (figura 52). Marfan. La copiii cu sindrom Marfan se pune problema instaurării unei terapii de încetinire a creșterii, din moment ce talia înaltă din acest sindrom este deseori însoțită de cifoscolioză
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
excesului de GH din gigantismul acromegalic a fost detaliată mai sus, rolul esențial fiind jucat de extirparea chirurgicală a tumorii (adenom hipofizar sau, mai rar, carcinoid secretant de GHRH) care a determinat afecțiunea. în cazurile în care chirurgia nu a izbutit să rezolve radical problema, ea poate fi ajutată de terapia medicamentoasă (analogi somatostatinergici, antagoniști de GH și, mai puțin eficienți agoniștii dopaminergici) și de iradiere (convențională, gamma knife sau cyberknife) restului tumoral. Se pune totodată problema terapiei taliei înalte constituționale
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
stări totale.5 De fapt însă, cercetării psihologice i se stabilește prin această supoziție doar un mare ideal, pe care trebuie să-l avem constant în fața ochilor, dar a cărui realizare va fi mereu incompletă. În afară de asta, cea care va izbuti să predomine nu va fi totdeauna o singură stare totală. În viața aceluiași om, mai multe stări totale se pot înlocui între ele, poate chiar într-atît încît conceptul însuși de eu real poate deveni problematic în unele cazuri. În cazul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și noi ceilalți constă esențialmente în capacitatea de a transpune ceea ce e reprezentat și resimțit în mod obscur, în personaje și evenimente individuale. Iar această capacitate înseamnă ceva pozitiv, nu doar o limitare. Dacă opera este desăvîrșită, dacă turnarea a izbutit, atunci nu mai subzistă nici o contradicție între preaplinul involuntar și personajele cărora li s-a dat formă; acel prisos și-a căpătat toate drepturile prin ele. 18. Ironia ca formă a humorului Genul de ironie care are caracterul consimțămîntului pozitiv
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
influențate de ceea ce trăiesc în mijlocul conflictelor și destinelor întunecate din mediul lor. El nu s-a lăsat însă copleșit de tot ce era zdrobitor și poate că cel mai bun sprijin în acest sens i-a fost arta sa. A izbutit, în orice caz, să facă așa fel că, în reprezentarea lui, atît ceracterele bune cît și cele rele să se desfășoare cu firești și după destinele lor, fie nefericite ori fericite, să-și vadă de calea lor mare și tăcută
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
tot sau de nimic. Bizuindu-se pe o comparație cu idealul bănuit sau visat, ironia nu se ia în serios nici pe sine, nici realitatea". A fost neșansa lui Amiel că nu a putut deveni humorist și nici n-a izbutit să vadă ceea ce este mic nici măcar acel mic pe care îl putea realiza el însuși nu numai în contrast cu ceea ce este mare, dar nici în legătură cu acesta. De aici lipsa lui de voință, neîncrederea în sine însuși; nu se putea lua în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
inamici, punându-și capăt zilelor cu un foc de revolver. „Amator de glume”, cum singur își zice, L. nu este, din păcate, atât de spiritual pe cât se crede. Uneori, poantele pe care le aruncă, aluziile persiflante, jocurile de cuvinte sunt izbutite, adesea însă, trase de păr și fără un bob de sare, nu-l servesc deloc. Încercările sale literare se vor resimți de această facilitate. Surprinzător, în publicistica de atitudine L. ține în mână alt condei: nervos, agresiv, patetic. Însuflețirile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
hotărăsc, în 1929, după cel de al douăzeci și cincilea volum, să sisteze apariția. Artur Gorovei, le va mai adăuga acestora un al douăzeci și șaselea tom, reprezentând indicele analitic și alfabetic. Revista de la Fălticeni, care a năzuit și a izbutit să devină o valoroasă arhivă a creației populare românești, a stimulat, în primele decenii ale veacului al XX-lea, realizarea unor publicații similare: „Ion Creangă” la Bârlad, „Tudor Pamfile” la Dorohoi, „Doina” la Jorăști-Covurlui, „Ghilușul” la Balota-Dolj, „Izvorașul” la Bistrița-Mehedinți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
subtitlul „Foaie pentru toate trebuințele vieții sociale. Instrucțiune. Distracțiune”, avea ca moto versurile lui Gh. Sion: „Vorbiți, scrieți românește/ Pentru Dumnezeu”. Proprietar, editor și redactor era N. Negruțiu-Fekete, iar profesorul clujean Gr. Silași este acela care a încercat, fără să izbutească, să impună publicației o orientare distinctă. Într-o notă-program din primul număr, redacția își arăta intențiile de a publica articole cu caracter social, literar și științific, versuri, nuvele, romane și amintiri de călătorie, care să intereseze, prin conținutul lor, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285321_a_286650]
-
studiului bibliografic, concretizat în lucrarea Bibliographie franco-roumaine (I-II, 1930). Întors în țară, a fost o vreme secretar al Fundațiilor Regale pentru Literatură și Artă. După cel de-al doilea război mondial s-a dedicat traducerilor din lirica medievală franceză, izbutind să tipărească transpuneri din opera lui Ronsard (1967), Tristan și Iseut, în versiunea modernă a lui Joseph Bédier (1970), și o antologie din creațiile Pleiadei (I-II, 1975-1976). Preferințele lirice ale tânărului R. sunt destul de eclectice: în ciclul Flori presate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
o apocaliptică prevestire a rinocerizării viitoare. Pastelurile sunt rareori senine, iar când nu contabilizează realul, apăsarea se naște, grea, din desenarea vremurilor care vor veni : „Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ține vrerea; / ca mâne, peste inimi, va izbuti tăcerea” (Lui Taliarh). Exegeza acestor scrieri de tinerețe va privilegia concretețea poeziei „roadelor”, a „voluptății contactului cu forțele naturii” (G. Călinescu), va observa „peisajul de o rară prospețime” (Perpessicius), neîntârziind însă a pune în evidență, dincolo de aparența calmului agrest, semnele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
a obiectivelor pe care și le-a înscris în program, Flacăra utilizează cu precădere reportajul (...). Vrednic de luat în seamă este, alături de multe altele, reportajul semnat de Cornel Bozbici, în nr.6 al Flăcării. Este vorba de Cincisutistul. Autorul a izbutit să deseneze personalitatea stahanovistului Ștefan Lungu (...). E un merit incontestabil al colectivului redacțional al revistei Flacăra că a știut ilustra prezența în actualitate, nu numai prin reportaje, fotomontaje, dări scurte de seamă etc., ci și prin inserarea regulată de materiale
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ca Magazinul se creau după calapodul cunoscut al consoartelor lor apusene, potrivii mentalității și intereselor monopoliste (...). Apariția revistei Flacăra constitue un succes grăitor al publicisticii și tehnografiei noastre noi. Urmând exemplul revistelor sovietice cu caracter similar (Ogonioc, de pildă), Flacăra izbutește să ilustreze în paginile sale fragmente însemnate din istoria zilelor noastre”. Am găsit, pe parcursul cercetării presei, numeroase referiri la alt canal de răspândire și propagare a literaturii: radioul. Iată o sinteză despre conținutul emisiunilor literare difuzate pe această cale: „Să
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
1950. Iată, de exemplu, Vrăbioii de aur de Ion Jipa (...). Deși bine scrisă, deși problemele se conturează clar și personajele se definesc prin fapte - ne referim doar la primele două acte - piesa Darul frăției de N Kirițescu (Cultura Poporului), nu izbutește să aibă un fir roșu de-a lungul celor trei acte ale sale, dintre care primele două se petrec în 1943 iar ultimul în 1950 (...). O perspectivă diformată asupra locului pe care-l au unele probleme în complexul vieții nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și Mister Acheson în vizită la Paris și Londra indică cele două linii pe care merge, obișnuit, pamfletul lui Frunză (...). Lipsuri s-au manifestat și în paginile primului volum al lui Eugen Frunză. În placheta Sub steagul vieții, poetul nu izbutește întotdeauna să creeze imagini bazate pe un conținut bogat de idei, adesea imaginile pe care le crea apăreau confecționate, gratuite, ele întunecau ceea ce poetul voia să comunice. Concluzia aceasta se desprinde din plin și la citirea multora din poemele cuprinse
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
îndeplini o sarcină de producție. Problemele cele mai importante pe marginea nuvelei, se pun cu privire la căpitanul Bumbaru. Prin el, scriitorul a intenționat să creeze figura unui erou pozitiv, a unui marinar de tip nou, crescut de partid (...). Scriitorul nu a izbutit însă să arate ceea ce este cu adevărat nou la un marinar comunist. Lipsindu-i cunoașterea adâncă, complexă a omului nou, scriitorul l-a pus pe căpitan să rostească discursuri sforăitoare cu caracter politic (...). Dar punctul pe i al lipsurilor epicii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
noastră. Astfel, de curând a fost publicat în E.S.P.L.A romanul lui Vladimir Colin Soarele răsare în Deltă în care autorul își propune să înfățișeze transformarea regiunilor înapoiate din țara noastră, transformarea conștiinței oamenilor în procesul construirii socialismului (...). Autorul nu izbutește să redea în trăsături semnificative complexitatea fenomenelor noi, înaintate, care apar în regiunea Deltei. Felul în care autorul zugrăvește oamenii și locurile arată în mod evident că el n-a cunoscut în profunzime realitatea nouă, a denaturat-o, a falsificat
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
semnificative complexitatea fenomenelor noi, înaintate, care apar în regiunea Deltei. Felul în care autorul zugrăvește oamenii și locurile arată în mod evident că el n-a cunoscut în profunzime realitatea nouă, a denaturat-o, a falsificat-o. Autorul nu a izbutit să înfățișeze factorul motor, sufletul înnoirilor, activitatea comuniștilor. Secretarul organizației de partid din sat este tânărul Artimon, pe care autorul îl prezintă ca omul cel mai înaintat dintre pescari (...). Autorul nu a reușit însă să înfățișeze prezența activă, eficientă a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
eroului, frumusețea vieții lui spirituale, în însăși activitatea lui socială, spirituală, încercând să suplinească această lipsă, Vladimir Colin a «adăugat» vieții eroului său o poveste sentimentală de dragoste, în care Artimon se comporta artificial, cu timiditatea și naivitatea unui adolescent (...). Neizbutind să cuprindă personalitatea eroului principal, a comunistului Artimon, autorul nu a reușit să prezinte o imagine a luptei organizate a pescarilor condusă de partid. Autorul nu a centrat subiectul pe conflictul principal, lupta de clasă, ci pe HYPERLINK "coriflicte.de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Și, cu această dragoste pasională în suflet, scriitorul a pornit a face cunoscută cititorilor săi, viața pescarilor din Deltă, cu greutățile și bucuriile ei, cu razele minunate ale socialismului ce au prins să o lumineze. Păcat că scriitorul n-a izbutit în realizarea intențiilor sale decât parțial, așa cum după rândurile de mai jos vor încerca să arate (...). Peste satul pescăresc Alba, au trecut necazuri și nevoi cu duiumul, acestea au fost aduse de oameni d'alde Kerciulescu, Grozuță și Macarie, bogătași
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
viață nouă. Nu-i singur. E ajutat în muncă de Toma, pescar în care trăiește tineretul patriei noastre, cu avântul său spre mai bine, cu visurile îndreptate către viitor. E ajutat de AchM, mijlocașul, și alți pescari cinstiți (...). Autorul a izbutit să creeze câteva tipuri de neuitat. Așa sunt, de pildă, bătrânul Păruș (...) sau Macamol (...). Macarie, chiaburul, prezentat când mieros, căutând să câștige încrederea oamenilor, când în prada unor scene de disperare cumplită (...) are darul să câștige toată ura cititorului. Bine
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
unei regiuni odinioară înapoiată a țării noastre și transformarea conștiinței oamenilor în focul luptei cu dușmanul de clasă. Așa cum a arătat în mod just cronica apărută în Contemporanul nr. 7 (280), cartea are serioase slăbiciuni și greșeli. Scriitorul nu a izbutit să redea veridic și profund trăsăturile vieții noi, chipul oamenilor înaintați și, îndeosebi, chipul comuniștilor. Secretarul organizației de bază din sat este prezentat ca un om rupt de mase. El se află mai mult în defensivă față de dușmanul de clasă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]