6,114 matches
-
contribuie la un spectacol scriptural regizat În maniera romanului latino-american, sub influența fastă a unui Garcia Marquez, dar și a experimentelor avangardiste, de la precursori, până la un Georges Perec. Bunăoară, În romanul Au plafond (Pe tavan, 1997, aleasă de redacția revistei Lire, În cadrul unui scrutin anual, pe locul 5 În ierarhia celor mai bune douăzeci de cărți ale anului 1997), naratorul este un tânăr care, În urma unei experiențe traumatizante, decide să poarte un scaun răsturnat pe cap și, obligat de Împrejurări, să
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
minimalist, răspunde cu sinceritatea și siguranța celui pentru care a fi scriitor reprezintă o valoare În sine: “Noțiunea de minimalism, În literatură, Îmi pare a avea aproape aceeași pertinență ca cea de postmodernitate: adică apropiată de zero” (interviu În revista Lire, august 1992). Înzestrat cu o cultură tehnică - procedee narative ale diferitelor genuri ficționale (spion al retortelor romanului polițist, negru, de aventuri sau chiar de spionaj), muzică (jazz-ul care i-a influențat scrisul În anii 80, muzica simfonică mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Andrew pentru a o lua de nevastă, dar Andrew Îl avertizează că ea este mână spartă, că pentru a o Întreține ar trebui să apeleze la el, Andrew, care are bijuterii În valoare de două sute cincizeci de mii de lire sterline asigurate, că ar trebui să Însceneze o spargere și să rămână cu bijuteriile, iar el, Andrew, cu banii de pe asigurare. Că, uite, total este pregătit, costumul În care Milo trebuie să se deghizeze (și-l Îmbracă În clovn), frânghia
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a Înțelege cui se vinde astăzi literatură: "Am vrea ca alte vieți să poată fi furate În felul acesta de către un mare scriitor șI să devină un roman ca Unguroica, frumos de-ți dau lacrimile. O capodoperă." (Jean-Pierre Tison, În Lire) Martin Page Romanul tradus În 2004 la Humanitas se numește, În românește, M-am hotărît să devin prost. Doamna Adriana Gliga, traducătoarea, a optat pentru această soluție de redare a titlului francez Comment je suis devenu stupide: cuvînt cu cuvînt
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
astfel că ei studiază din ce În ce mai mult un obiect cultural puțin reprezentativ pentru cultura franceză a zilelor noastre. Beigbeder este unul dintre scriitorii care Încearcă să reducă amplitudinea schismei: face critică literară la revista glossy Voici și jurnalism cultural În revista Lire; scrie o carte de critică literară lejeră, Dernier inventaire avant liquidation (Grasset, 2001) În care Îi caracterizează pe cei mai buni 50 de scriitori francezi ai secolului al XX-lea. Fără să mă pretind pesimist, nici măcar sceptic, deși scepticismul poate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
270. « Débat sur le roman », in Tel quel nr. 17/printemps 1964, p. 24. G.W.F. Hegel, La Phénoménologie de l’esprit, Paris, Aubier, vol. II, cap. 6, p. 50. Jacques Lévy, Le Tournant geographique. Penser l’espace pour lire le monde, Paris, Belin, 1999. În Postmodern Geographies: The Reassertion of Space in Critical Social Theory, London, Verso, 1989. Citatul este al lui Roger Friedland, Space, « Place and Modernity: The Geographical Moment », in Contemporary Sociology, vol. 21, nr. 1, january
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Alain Besanșon În Commentaire nr.96 2001-2002, pp. 939-944 Redacția revistei Perpendiculaire, in Magazine littéraire, nr. citat, p. 28 Laurent Flieder, Le Roman franșais contemporain, Seuil, 1999. Numărul citat Numărul citat Michel Houellebecq, interviu luat de Catherine Argand În revista Lire, p. 30. Aceasta este dimensiunea “literatură a cadrelor” despre care vorbeam, și tocmai aici Houellebecq a fost imitat cu o Încăpățînare caricaturală de Frédéric Beigbeder, anagajat chiar al unei societăți publicitare care l-a concediat imediat ce romanul său 99F (199
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
porniri și dăruiri generoase". " Actul creației este o dureroasă naștere, ... și cântecul este îngerul coborât în strană, este o rugăciune de taină și cuvinte magice: "Lavola-dolada, lavoladolid./ Sufiexodimero uburumabora/ Alimer, palimer. Abolirovagara./ Lavaladolado, lavaladolado, lavala-dolid/ Îngerul respiră, cântec lin din liră. "". Finalul expunerii este sentențios și lapidar: "Matei Gavril este poet: "Sufletul meu este plin de zăpadă/ Toată noaptea am visat că a nins..."". Sau: "Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie. Împerechează purul cu impurul într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sufletești; când Regele Pescar era bolnav, văzduhul era "tras prin tină, un sclav", vântul era "galben în risipă, pecinginea se lăfăia-n dojană, pădurile schelete care țipă"; dar când Parsifal întreabă de "misticul potir", codrii înfrunzesc, apele cântă ca o liră, cerul este verzui, pomii sunt lunateci" etc. Printr-o asemenea particularitate, într-o perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost candele aprinse ale poeziei adevărate care emiteau lumini și umbre, transmițând misterul inefabilului poetic. Depășind perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
blestemat/ învins și învingând, reînviat/ ca pasărea minune din vechime/ știut de toți și neștiut de nime." Alexandru Andrițoiu " În țara moților se face ziuă", E. S. P. L. A., 1953; "Cartea de lângă inimă", "Poezii",1959; "File de cronică", 1962; "Constelația lirei", E. P. L., 1963; "Vârful cu dor", Editura Tineretului 1964; "Versuri Cele mai frumoase poezii", 1968; "Simetrii", Editura Eminescu,1970; Pe drumul meu", Editura Eminescu,1974; "Aur", Editura Albatros, 1974. Casa și satul lui Alexandru Andrițoiu sunt învăluite în umbră și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Actul creației este o dureroasă naștere, asemenea unei mări înjunghiate și cântecul este îngerul coborât în strană, este o rugăciune de taină și cuvinte magice: "Lavola-dolada, lavoladolid./ Sufiexodimero uburumabora/ Alimer, palimer. Abolirovagara./ Lavaladolado, lavaladolado, lavala-dolid/ Îngerul respiră, cântec lin din liră". "Între floare și fruct" (1974) se deschide cu aceeași preocupare pentru actul poetic: "Orișiunde te-ai duce, trecerea timpului tot te atinge." "Proclamarea poetului." "O scrie cu propriul sânge". Poezia este regina albastră, este doamna și fecioara care-i va
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
metamorfoză: "Sunați-mi fulgerele de vară trunchiul/ eu nu îmi sunt aidoma nicicând". Alteori zeu, pe jumătate sunet, se definește într-o muzică barbiană: "Desprinși din cântecul-inel,/ Văzduh și ape împânziră/ Suavii zei pe care el/ Aievea îi isca din liră". "Odihnă în țipăt" prezintă nașterea ca o ardere. Poetul face o călătorie către începuturile vieții, invocând motivul popular "tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte" (Petre Ispirescu). Trecerea de la naștere prin purgatoriul existenței înseamnă un drum lung în cunoaștere, devorat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Fiindcă știu că lumea poate fi schimbată cu mult în bine". Iată un crez poetic militant nedezmințit niciodată de poet. Singurul subiect demn de o poezie angajată este glasul colectivității: " Cât de foanfă, de surdă și de rablagită vă este lira/ Trece timpul pe lângă voi ca un fulger,/ ca un blestem cuvenit/ și urechea voastră nu-l aude/ și ochii voștri rămân orbi mai departe,/ poeților, căzuți din timp ca frunzele pomilor moarte". Întreaga existență, cea domestică, a străzii, a colectivității
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
politic", "Tiflă". Verbul este tăios, iar atitudinea tranșantă, neconcesivă. Nu v-a fost milă nici măcar de mame, Ați aruncat idei în pușcării,/ Voiați să moară patria de foame/ și dacă ați mai putea, ați mai voi". Al doilea mod al lirei lui Adrian Păunescu este lauda, lauda țării sau a bărbaților "de bine" pe care istoria i-a reținut pentru faptele lor și cărora poetul, cu aceeași forță pusă în negație, le conferă o aură legendară. Avram Iancu este evocat în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
arhiva sonoră a perioadei de la începutul secolului al XX-lea pînă dincolo de jumătatea lui. Numărul instrumentelor citate e mai mare, cred, decît la oricare alt poet romîn din acea vreme: acordeon, caterincă, clavir, flașnetă, flaut, fluier, ghitară, goarnă, harfă, „harmonie”, liră, nai, orgă, piano, pianole, piculină, țambale/țimbale, vioară/ scripcă/ violină. Lista poate fi completată cu: buciume, tălăngi, clopote, zurgălăi. în proză sînt amintite: drîmba, trompetele, toba, gramofonul, „fonografele publice”. Se aud arii, canțonete, doine, marșuri, melodii, „operă”, romanțe, serenade, „populare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se prezenta drept „cel mai mare depozit de instrumente muzicale”, ceea ce înseamnă că nu era singurul. Dovadă e și faptul că își vindea produsele „cu prețuri de concurență”. O idee despre „cîntecele naționale” se poate face din catalogul Bibliotecii muzicale „Lira romînă”, publicat în același Calendar: romanțe („Luna doarme”, „Suspine crude”, „Cît te-am iubit”, „Ce te legeni, codrule?”, „Steluța”); melodii/ cîntece/ arii populare („Pentru tine, Jano”, „Două fete spală lînă”, „Am un leu și vreu să-l beu” etc.) 4
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mări necunoscute,/ prin stînci ce stau în aer,/ prin munți cu cap de fier/ prin stelele bătrîne și prin pustii tăcute,/ prin nourii din cer", pîn'ce încheie poetul "bătrîn și palid, cu capul pleșuv ca stînca/ aș rupe de pe lira-mi coarde ce nu mai sun/ și aș culca în piatră inima mea adîncă/ cu dorul meu nebun". În această vreme de iarnă, foarte grea, cînd poetul era topit de îndurerat, de boala fetei, o veste neagra a căzut ca
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
el ajunge la fereastra unui vechi castel, care este luminat de mii de lumini și răsună de mare cîntare de barzi. Înăuntru dansează niște ființe albe, parcă purtate de zefirii de prin grădini. La acea horă, cîntă nimfele, întîi din lire, apoi din ceteri, apoi cîntă barzii, cu glasuri "barbate" rugînd-o pe Ondina, cea aleasă de regele Lin, ca stăpînă a zeului Amor și zeiță adorată de poeți, să-și împlinească solia dată de Orfeu. Vocea ei să răsune ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
e în nesimțire să învie, iar poeții să cînte ce n-au cîntat de secole. Din acel "amestec de vise dalbe" apare Ondina, "ca o taină timidă a nopții", cu părul ca aurul și cu cunună. Purtînd mînuța gingașă pe lira argintie, ea începe să cînte, cu glasul dulce și tremurător. Versurile cîntate de ea în Ondina II au titlul aparte: Cîntul Casandrei 101. După ce se termină cîntul Casandrei, de la fereastra caste lului pornește cîntecul junelui nostru poet, al cărui ecou
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ale crîngurilor și munților. Este ca sigur că poetul le va fi cunoscut, din volumul său, Mythologie für Nichtsiudierende de G. Reinbeck, pe care el îl donase bibliotecii gimnaziștilor din Cernăuți în 1865. Barzii erau poeții vechilor celți. Acompaniați de liră, aceștia compuneau și recitau cîntece de lupta și de slăvire a eroilor și a zeilor. Ondinele sau Undinele, din mitologia germanică și scandinavică, erau duhuri ale apelor prezentate ca fete tinere și seducătoare, care își alegeau bărbații dintre muritorii de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
maiul vieții înflorește La mine a desflorit...109 "(s. n.) Icoana Casandrei îl însoțea. În multe versuri din manuscrisele sale din acea vreme, e vorba de ea. De exemplu, în versurile Din lyra spartă, cu data pusă de poet "67": "Din lira spartă, a mea cîntare Zboară amorțită, un glas de vînt, Să se oprească tînguitoare Pe un mormînt!"110 Sau în versurile cu titlul Care-i amorul meu în astă lume?, scrise în aceeași vreme: "Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul, al
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de poet "67": "Din lira spartă, a mea cîntare Zboară amorțită, un glas de vînt, Să se oprească tînguitoare Pe un mormînt!"110 Sau în versurile cu titlul Care-i amorul meu în astă lume?, scrise în aceeași vreme: "Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul, al vorbelor iubirei tu îl varsă Pe-acel mormînt ce-l înverzește pirul Și zi: Dormi dusă, inima mea arsă!"111 Fiindcă din trupa lui Iorgu Caragiale, cînd a ajuns, în turneu, la Giurgiu, lipsea sufleorul, a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
-mi o cată În lumea lată. Cu mintea beată, Eu plîng și cînt.120 În continuare, ultimele strofe din Cînd privești oglinda mării 121, cu data, pusă pe manuscris, tot "Iul. 1869": Vezi a luncii vînt de vară Călduros Cîntă-n lira mea amară Languros. De-ai pătrunde c-o privire Al meu sîn. Să vezi marea-i de mîhnire Și venin, Ai cunoaște-atuncea bine Traiul meu: Suflet mort, zîmbiri senine, Iată eu."122 Și strofa, pe care Perpessicius a lăsat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
un caz izolat. Încă din noiembrie 1866, poetul i-a scris amicului său, Filimon Ilea: "Voiu, cînd mi-or duce îngerii săi/ Palida-mi umbră în albul munte,/ Să-mi pui coroana pe a mea frunte/ Și să-mi pui lira de căpătîi". În episodul Dochia, din Memento mori, scrisă în 1872, își arată dorința ca la moartea sa întreaga Dacie cu codrii seculari să-nvie în toată măreția lor antică și, în frunte cu împărăteasa "la sicriu că-mi vin
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
are loc în 1933 (al 11-lea an de dictatură fascistă în Italia) și se țese în jurul unui complot antifascist de asasinare a lui Mussolini. Acțiunea se desfășoară la Roma, iar firele acțiunii se strâng în jurul unei monede de zece lire care trece prin mâinile fiecăruia dintre personajele esențialmente simbolice ale unui set secundar de povestiri. Yourcenar însăși a explicat ce impresie a făcut Roma fascistă din anii '20 asupra modului ei de a gândi, în general apolitic. A surprins în
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]