6,058 matches
-
unui text literar. Avem în aceste situații de a face cu o exponențializare a potențialităților semantice ale cuvintelor în construcțiile poetice în care apar. Exemplul cel mai pertinent în acest caz este poemul lui Eminescu, Luceafărul. Forma internă a cuvântului „luceafăr” din limba română a putut fi dezvoltat într-un mare poem care rămâne intraductibil în orice altă limbă. Sintetizând ideea humboldtiană a relativității lingvistice putem spune că fiecare limbă își organizează și segmentează conținuturile semantice într-un mod propriu, astfel încât
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
Mișu Weinberg . Vară pictează la Sighișoara. 1966 - Realizează decorurile la piesă "Fii cuminte Cristofor" de Aurel Baranga. Face o călătorie pe litoralul bulgăresc, unde pictează numeroase acuarele. Pictează, de asemenea, la Tulcea, Mamaia, Eforie, Constantă. 1967 - Face decorurile la piesă "Luceafărul" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, într-o manieră austera și plină de sugestivitate; cu aceeași piesă face un spectacol de sunet și lumina la Palatul Mogoșoaia. Participa la Salonul de Primăvară al Pictorilor Bucureșteni, organizat în Parcul Herăstrău. Pictează în Delta
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
în 1910, ca omagiu al câmpulungenilor strămoșului lor, așa cum glăsuiesc inscripțiile de pe plăcile care acoperă soclul: „Înălțatu-s-au chipul lui Radu Negru Basarab, descălecătorul Țării Românești; Câmpulungul, primul scaun domnesc salută chipul de bronz al urzitorului Țării Românești; Memoriei Luceafărului Basarabesc, admiratorii gloriei străbune îi închină acest monument”. Având coroana pe cap, cu barba ninsă de vreme, acela care, cu nume de legendă, simbolizează pe întemeietorul primului stat independent, rămâne să străjuiască peste veacuri dezvoltarea bătrânei capitale a Țării Românești
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
Filologie, Secția Limba și Literatura Română, a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1955. După absolvire, a lucrat ca redactor la Editură de Stat pentru Literatură și Arta (1955-1960), la Editură pentru Literatură Universală (1961-1964), la revista „Luceafărul” (1964-1965), ca secretar literar și director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea” (1967-1969), muzeolog la Muzeul Literaturii Române și în redacția „Manuscriptum” (1970-1973), secretar la Uniunea Scriitorilor din România (1973-1989), director al Teatrului Mic (1990-1991). A fost colaborator al celor mai
Romulus Vulpescu () [Corola-website/Science/304253_a_305582]
-
Delavrancea” (1967-1969), muzeolog la Muzeul Literaturii Române și în redacția „Manuscriptum” (1970-1973), secretar la Uniunea Scriitorilor din România (1973-1989), director al Teatrului Mic (1990-1991). A fost colaborator al celor mai importante reviste literare din țară; "Ateneu " „ Tomis", „ Transilvania", „Gazeta literară", „Luceafărul", „Cinema", „Săptămâna". În 1970, i se conferă distincția franceză „Laurii academici" (Leș Palmes academiques) în gradul de ofițer, distincție care îi este înmânata abia în 1996. Romulus Vulpescu a îngrijit ed. din scrierile lui C. Sîrbu, I. Barbu, G. Bacovia
Romulus Vulpescu () [Corola-website/Science/304253_a_305582]
-
actor amator pe scena Teatrului popular din Căușeni. În anul 1959 este angajat ca actor la Teatrul Național “Vasile Alecsandri” din Bălți, jucând apoi în perioada 1965-1970 la teatrul de televiziune “Dialog”. În anul 1970 devine actor pe scena Teatrului “Luceafărul”. Începând din anul 1966, colaborează cu studioul cinematografic “Moldova-film” (al cărui angajat devine în 1976), interpretând roluri în mai multe filme. Debutul său ca actor de film a avut loc în filmul " Poienele roșii", regizat de Emil Loteanu. Rolurile sale
Grigore Grigoriu () [Corola-website/Science/312646_a_313975]
-
de la București (România Liberă, Flacăra, Luceafărul), Iași (24 de ore, Cronica, Convorbiri literare), Cernăuți (Zorile Bucovinei, Concordia, Plai românesc, Septentrion literar), la publicații ale diasporelor românești din Germania, Franța, Canada, SUA, Australia etc.; la unele reviste literare și culturale electronice (Luceafărul românesc, Monitor cultural, Tiuk!, Vocea Basarabiei ș.a.). Colaborări cu Radio Național al Moldovei (până în anul 2002), Radio Antena C (până în 2007), Radio Vocea Basarabiei, Radio România Actualități, Radio România Internațional, BBC; TV Moldova, Euro TV etc. Se impune ca autor
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
din Vânători Neamț, iar pictura catapetesmei aparține profesorului C. Ciubotaru din Târgu Neamț. Grupul statuar format din trei cruci de pe Movilă reprezintă fie cele trei cruci de pe Golgota, fie Sfânta Treime, fie cele trei provincii românești, fie chiar cei trei luceferi ai Ortodoxiei: Sfântul Apostol Andrei - hramul paraclisului de la Mănăstirea "Ștefan cel Mare și Sfânt", Constantin cel Mare - cel care oficializează creștinismul și Ștefan cel Mare - cel care a apărat creștinismul, după căderea Constantinopolului sub turci (1453). Soclul monumentului urmează să
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]
-
noiembrie 1904 colaborează la revista „Semănătorul” de sub direcția profesorului Nicolae Iorga, sub îndrumarea căruia a lucrat cel mai mult timp, fiindu-i un colaborator dintre cei mai devotați. Apoi contribuie deseori cu bucăți literare la revistele „Floarea Darurilor”, „Neamul Românesc”, „Luceafărul” din Ardeal, precum și la mai toate ziarele și revistele din Capitală, din acel timp, luând, de asemenea, parte la toate mișcările culturale care au pregătit sufletul românesc pentru marele proces la care am asistat în timpul din urmă. Din revista „Răzeșul
Virgil Caraivan () [Corola-website/Science/311577_a_312906]
-
repartiție guvernamentală, în cadrul redacției revistei „Cărți românești”, o revistă de reclamă a cărții românești pentru străinătate, publicată în patru limbi de circulație de către Centrala Editorială. Publică studii, eseuri, cronici literare, recenzii și traduceri în România literară, Steaua, Convorbiri literare, Vatra, Luceafărul, Viața Românească, Astra, ș.a. În 1980 debutează editorial cu o antologie de proză fantastică americană la Editura Albatros. Urmează alte traduceri din literatura americană, însoțite de studii introductive și aparat critic, fiind aleasă ca membră a Uniunii Scriitorilor în 1986
Maria Ana Tupan () [Corola-website/Science/311051_a_312380]
-
și fondator al Cotidianului Timișoara și al Societății Timișoara, totodată participant, ca lider, la Revoluția din Decembrie 1989. Debutează în literatură în 1976, cu versuri, în revista "Forum studențesc" și colaborează, mai apoi, regulat, la reviste precum "Orizont", "Amfiteatru", “Echinox", “Luceafărul”. A murit în 2 decembrie 1993 înainte de publicarea primului său volum de poezii. Nume de referință al generației optzeciste, refuzând orice fel de compromis, Monoran își amână debutul editorial până dincolo de limitele vieții. Cel dintâi volum, Locus periucundus (Ed. Marineasa
Ion Monoran () [Corola-website/Science/311126_a_312455]
-
studii, cronici literare, eseuri, recenzii și traduceri la revistele: "Amfiteatru", "Antiteze", "Asachi", "Ateneu", "Bucovina literară","Cafeneaua literară","Caietele Tristan Tzara", "Conta", "Contact internațional", "Convorbiri literare", "Cronică", "Dacia literară", "David"(Austria), "Dialog (Alma Mater)", "Dichtungsring" (Germania), "Echinox", "Gazeta literară" (debut în 1966), "Luceafărul", "Moment poetic" (R. Moldova), "Mozaicul", "Poesie & Art" (Israel), "Poesis", "Porto Franco", "Revista muzeelor și monumentelor","România literară", "SLAST", "Steaua", "Sinteze", "Viața Românească", "Viața studențeasca", "Vitraliu" etc. și la TVR, Radio București și Iași. Lectură suplimentară Cărțile lui au fost comentate
Emil Nicolae () [Corola-website/Science/311929_a_313258]
-
data de 18 ianuarie 1948, în satul Cotiujenii Mari din raionul Șoldănești, RSS Moldovenească. A urmat cursuri de actorie la Școala de teatru “Boris Șciukin” din Moscova (1965-1969). După absolvirea studiilor la Moscova, a fost angajat ca actor la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău. A jucat în multe piese de teatru și a regizat zeci de spectacole: „Steaua fără nume” (Șeful gării), „Serghei Lazo” (Comisarul), „Jucării de oțel” (Christas), „Jocul dragostei și al întâmplării” (Arlequin). De-a lungul celor peste 40 de
Gheorghe Urschi () [Corola-website/Science/312911_a_314240]
-
(n. 1 martie 1951 Tireac, Satu Mare). Numele la naștere: Pop Silaghi Gheorghe. Poet, publicist, editor român. Membru al UniuniiScriitortilor din România. "Familia", "Scînteia tineretnlni" (suplimentul literar ,Preludii“), "Amfiteatru", "Tribuna", "Steaua", "Flacăra", "România literarä", "Luceafărul", "Apostrof", "Convorbiri literare", "Vatra", "Viața Românească", "Antiteze", "Cronică", "Poezia", "Aurora", "Unu", "Coloquinm", "Poesis", "Plejade". Poezie: Ștefan Munteanu -Poeții beau din apa cerului,antologie îngrijita, note biografice, postfața, Casa de editură ,Panteon“, 1995, 98 pag.; C.S.Anderco -Hotare pentru vis, ediție
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
New York, 2/2003; idem, în Tribuna, nr. 13/2003; Al. Cistelecan, în Cuvîntul, aprilie 2003; idem, Al doilea top, Editura Aula, Brașov, 2004; Victoria Milescu, în Steaua, nr. 1-2/2003; Dan Cristea, în Ziua literară, 15 mai 2004; idem, în Luceafărul de dimineață, nr. 5/2011; Dumitru Radu Popa, în Lumea liberă, New York, nov. 2004; idem, în Vatra, nr. 5/2006; idem, în Viața Românească, nr. 12/2007; Anca Diana Scarlat, în Cuvîntul, nr. 8/2004; Alex Ștefănescu, în România literară
Liviu Georgescu () [Corola-website/Science/312934_a_314263]
-
Cosmin Ciotloș, în România literară, nr. 30/2005; Dan Bogdan Hanu, în Convorbiri literare, nr. 11/2005; Iulian Boldea, în Vatra, nr. 5/2006; Horia Gârbea, în Ramuri, nr. 11/2007; idem, în Săptămîna financiară, 5 sept. 2008; idem, în Luceafărul de dimineață, nr. 41/2010; Cristina Timar, în Vatra, nr. 12/2007; Tiberiu Stamate, în România literară, nr. 46/2007; Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, Editura Paralela 45, Pitești, 2008; Paul Aretzu, în Ramuri, nr. 9/2008; Vasile
Liviu Georgescu () [Corola-website/Science/312934_a_314263]
-
la Academia de Științe se află la Facultatea de jurnalism a USM și în redacția unui ziar al Asociației de Producție "Alfa" din Chișinău, producătorul principal de televizoare din Republica Moldova. A activat la ziarul raional din Rîșcani, la "Nezavisimaia Moldova", "Luceafărul", "Libertatea", "Glasul Națiunii", "Moldova Suverană", "Literatura și Arta", revistele "Mediul Ambiant", " Alunelul" și alte ediții periodice. Actualmente lucrează la Centrul Național de Perfecționare a Cadrelor din Industria Turismului a Ministerului Culturii și Turismului din Republica Moldova.
Valerian Ciobanu () [Corola-website/Science/312986_a_314315]
-
studii la Școala de culturalizare din Soroca, unde învață arta dramatică în clasa profesoarei Sofia Vorobiova, actriță din Sankt Petersburg, profesoară de canto fiindu-i Maria Bieșu, iar de vorbire scenică - Vera Mereuță. Participă la o selecție organizată de către Teatrul „Luceafărul" din Chișinău, proaspăt înființat și este ales să facă parte din trupa noului teatru, de către comisia formată din actorii Dumitru Caraciobanu, Ion Ungureanu și alții. Debutează în spectacolul „Două culori". Joacă alături de maeștrii Dumitru Caraciobanu, Ecaterina Malcoci, Valentina Izbeșciuc ș.a.
Gheorghe Pârlea () [Corola-website/Science/312992_a_314321]
-
menționăm "Andrei" din spectacolul "Trei surori" de Anton Cehov, "Răducanu" în "Nota zero la purtare" de O. Stoenescu și V. Sava ș.a. A îndeplinit funcțiile de șef de trupă și director-adjunct, iar în 1989 a devenit primul director al Teatrului „Luceafărul" din Chișinău, ales în mod democratic de către întregul colectiv. A îndeplinit această ultimă funcție timp de 5 ani și jumătate. În această calitate, el a organizat primul turneu în România (Iași, Bacău și Botoșani). Gheorghe Pârlea a lucrat la acest
Gheorghe Pârlea () [Corola-website/Science/312992_a_314321]
-
Ea a fost activă în Cenaclul "Junimea" din Iași între anii 1981-1991, de asemenea a participat la începutul activității ei literare la Cenaclul "În numele poetului" condus de poetul Cezar Ivănescu (un grupaj de poezii i-a apărut atunci în revistă "Luceafărul") Bianca Marcovici este din 1990 membră a Uniunii Scriitorilor din România - Fliala Iași, precum și membră a "Asociațiilor Scriitorilor Israelieni de Limbă Română" din anul 1991; Din anul 1991 a devenit și membră a Societății “Junimea” din orașul natal Iași. A
Bianca Marcovici () [Corola-website/Science/309481_a_310810]
-
pară, un chiparos, bobocul unei flori pe cale să se deschidă sau flacăra zoroastriană veșnică ș.a.m.d. Semiluna turcilor selgiucizi a fost și ea inițial o danga, a cărei configurație curbilinie s'a transformat treptat în reprezentarea lunii și a luceafărului. Dangaua tribului "Eymür" pare a fi o variantă ușor stilizata a crucii egiptene ankh corespunzând sunetului "nḫ" respectiv "š" la turcici, iar caracterul "z" sugerează la prototurci svastica de origine ariano-indiană.
Alfabet runic turcic () [Corola-website/Science/309646_a_310975]
-
lucrat ca profesor de țară (1967-1971), bibliotecar la serviciul de schimburi internaționale al Bibliotecii Naționale (1971-1990), după 1990 redactor de pagina culturală la cotidianul "Dimineață" și apoi la săptămânalul "Baricada" (1991-1996); în prezent colaborează la câteva reviste literare, între care "Luceafărul de dimineață", "România literară", "Hyperyon" etc. Debutul editorial: un volum de versuri de Mimmo Morina, "Insula regăsita", traducere din limba italiană, cuvânt înainte de Marin Sorescu (1987). La începutul lunii noiembrie 2008 participa la o serata de poezie româno-italiană găzduită de
Geo Vasile () [Corola-website/Science/310055_a_311384]
-
Bibliografia stilisticii românești (în colaborare), Timișoara, 1986. Radio-Timișoara, Radio - Reșița, la TV Analog - Timișoara, TVR - Timișoara. Debut literar Colaborări la volume colective Opera tipărită: Traduceri din literatura universală, în volum: Ediții critice: Al. Graur, „România literară”, 14, 1974; Nicolae Ciobanu, „Luceafărul”, 42, 1976; Laurențiu Ulici, „România literară”, 38, 1976; Al. Graur, „România literară”, 28, 1984; Nicolae Mocanu, „Steaua”, 2, 1984; Valentin Tașcu, „Cercetări de lingvistică”, 2, 1984; Gheorghe Chivu, „Limba română”, 5, 1984; Vasile Sari, „Limbă și literatură”, 3, 1984; Livius
Olimpia Berca () [Corola-website/Science/310067_a_311396]
-
sacrului fluviu, Dunărea "(Don-Ares)", spațiu fabulos, unde ești întâmpinat de un «relief de sunet» "(Pământ fertil în păsări, fertilă vale-adâncă, / soarele doarme-n scroburi, în miere, printre urși / înnobilați în iarnă, în ochi de ierburi încă / nebănuiți pădurii de-atâți luceferi scurși. // Pornește fieru-n vulturi, în sunet, în lumină, / pe o câmpie-naltă roind azur în spice; / ținutul apei calme pe-o orgă se lumină / ca stele de-o fântână, din tălpi, să ne înspice. // Se lasă-n coaste muzici, oglinzile
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
Din 1991 lucrează ca redactor și colaborator în presa scrisă și audiovizuală. Cătălin Mihuleac a publicat articole satirice în numeroase reviste din țară, printre care menționăm: "România literară", "Ziarul de Duminică", "Orizont", "Timpul", "Convorbiri literare", "Monitorul", "Opinia studențească", "Dacia literară", "Luceafărul", "Cronica" etc. Actualmente este redactor la revista "Convorbiri literare", unde coordonează paginile de proză, teatru și jurnal. A debutat ca scriitor în anul 1995, cu povestirea "Universitatea Matilda" în revista "Timpul". Este membru al Uniuniui Scriitorilor, filiala Iași.
Cătălin Mihuleac () [Corola-website/Science/309089_a_310418]