9,370 matches
-
naturale: „Grele ploi că au ploiatu,/ (...) Roșu soare a răsăritu”. Se creează astfel o opoziție între umiditatea întunecată a diluviului și apariția cosmocratoare a soarelui incandes¬cent, al cărui răsărit constituie și debutul procesului inițiatic. Nu orice aversă a umplut luncile de apele germinative și nu doar un răsărit din seria mișcării de rotație a pământului luminează tabloul poetic. Anterioritatea adjectivelor are ca emițător instanța cunoscătoare a evenimentelor sacre, care își realizează menirea de a transmite informația sacră prin semnale lingvistice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
66] și-am adus diferite cioate și (indescifrabil). A doua zi au venit soldații cu ferăstraie și topoare și le-au tăiat și băgat într-o sală de clasă că le furau de afară. De la Avrămeni m-a trimis la Lunca Banului în județul Fălciu cu ordin că să nu luăm un pai de fân sau fir de ovăs. Și eu am luat 40 de căruțe cu paie și fân și 40 de căruțe cu ovăs și cu strujeni. Și când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
martie, își încărcau căruțele mari (harabale), cu semințe, unelte și strictul necesar traiului și plecau în căutare de locuri de grădinărit, pe care le arendau de la diverși proprietari. Deplasarea sezonieră a bulgarilor hușeni se realiza în două direcții: - spre est (Lunca Prutului) și spre sud (târgurile Leova și Fălciu până la satul Bogdănești), pe malul drept al râului, la sud de satele Pogănești și Stănilești; o altă parte se îndrepta de-a lungul Prutului, spre Iași. - spre vest: Valea Lohanului, Valea Crasnei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
anului 1847 și până la 28 martie 1848, din cauzele menționate, au murit 1.212 vite mari și 7.414 oi și cârlani. Epidemia de holeră din vara anului 1848 a afectat populația din satele din jur, cum ar fi: Odaia-Bogdana, Lunca Banului, Stănilești. În 1847, în ținutul Fălciu, ca urmare a invaziei lăcustelor, a fost distrusă recolta pe o suprafață de 100.000 fălci. Epidemia făcuse 177 de victime din „starea de gios”, determinându-i pe o parte din localnici să
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ca trăsături definitorii ale personalității lui Nicolae Gane idealul moral și liniștea sufletească, spre care a tins în toate împrejurările biografiei sale, diversă și complexă, chiar dacă la o privire de suprafață pare ca albia unui râu care curge lin, vălurind lunci verzi și crânguri cu priveliști însorite. Gane realizează o frescă autobiografică, sentimentală, uneori, neutră, alteori, însumând, sub semnul narațiunii fluente și al umorului sănătos, pagini potrivite pentru cunoașterea copilăriei, adolescenței, tinereții, a etapelor activității literare și politice, dar și prietenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Buiucliu, care avea specialitatea vederilor de țară. El poseda mai ales talentul de a copia tablourile cele mai grele cu o acurateță, cu o exactitate de fotograf, încât nu puteai deosebi originalul de copie. A lucrat și după natură, precum lunca din Mircești cântată de Alecsandri, tablou care se poate vedea în salonul de recepție al Primăriei de Iași, precum și altele care se găsesc în colecția fratelui său Grigore, actualul membru la Curtea de Casație. Verussi și Buiucliu erau niște tipuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lungul pe lângă poalele Carpaților. Aveam în stânga lanțul munților păduratici, a căror vârfuri se înălțau semeț spre ceri, imens decor de verdeață care ne împodobea calea, ne ținea umbră și răcoare; în dreapta aveam șesul întins cu perspectiva depărtărilor, cu satele, cu luncile, cu lanurile de pâne printre care se strecurau ac niște șerpi cu solzi de argint: Moldova, Râșca, Topolița, Ozana, Pipirigul, ape de munte năprasnice care dădeau viață câmpiei și bucurie ochilor! O! Prin acele locuri are unde să se desfate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
astăzi e poate banală pentru cititorul care abia a petrecut Crăciunul, poate emblematică pentru mine; e o chestiune de poziție față de microfon... Astă primăvară, plecând, Îmi strâmbam gâtul ca să mai surprind o ultimă (oare?) imagine a satului meu pierdut În lunca Prutului. Când satul a dispărut după un deal, când șoferul meu, tata, făcea la stânga, am văzut altceva: nucii ce străjuiesc șoselele Basarabiei. Durerea sau lacrima noastră, chiar la a doua generație... Și, sărutându-i pe cei rămași dincolo de Prut, Încerc
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu o putere reducătoare remarcabilă, asigură o depoluare eficientă, paralel cu producerea de biomasă, bună drept combustibil, ori pentru fabricarea hârtiei. Rămân dator cu câteva detalii. Cândva, râurile noastre de șes erau Înzestrate natural cu un sistem de mlaștini și lunci. Dar au fost desecate, Îndiguite sau, așa cum se spunea până nu demult, redate agriculturii. De ce redate, dacă n’au fost niciodată terenuri agricole? Și o remarcă tristă. Desecarea Bălții Mari a Brăilei a aruncat Întreaga povară a depoluării Dunării pe seama
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
marile descoperiri geografice și care se pare că are viitor. Adică “călătoria” speciilor În afara arealului lor, un turism favorizat de om dar nu spre binele naturii. La asta vă fac astăzi, cu voia domniilor voastre sper, părtași. Și acum, știrea: În lunca Prutului se plantează frasin de Pennsylvania, arbore cu multe calități, ca orice vine din America... Așa o fi oare? Tot de acolo a venit și gândacul din Colorado și filoxera. Nu că am ceva Împotrivă, ci pun o Întrebare: s
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a apei și Îngustimea albiei nu prea permit locuri de stagnare a apei și deci râul se spală permanent cu apă proaspătă. Evident, eventualii poluanți ajung În zona de șes a râului și atât. Aici, un râu nepervertit dezvoltă o luncă, o fâșie de vegetație, prin care râul șerpuiește obosit; câte cotituri, tot atâtea locuri de stagnare a apei. Asta e și bine, dar și rău. Rău, pentru că acolo râul e mai sensibil la poluare. Bine, căci acolo are loc cel
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
râul șerpuiește obosit; câte cotituri, tot atâtea locuri de stagnare a apei. Asta e și bine, dar și rău. Rău, pentru că acolo râul e mai sensibil la poluare. Bine, căci acolo are loc cel mai intens epurarea biologică, acțiunea biocenozei luncii adică. Am putea considera acel râu o baltă, doar că mult alungită, și astfel ajungem la un model discutat nu demult, căci procesele de epurare biologică sunt aceleași, datorate aceleiași tendințe a biocenozei de a colmata, nivela formele negative de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
să iau probe de apă. Determinarea potențialului redox a confirmat afirmația de mai Înainte, fiind găsit mai mic la malul stăpânit de vegetație decât la mijlocul fluviului. Numai că eficiența maximă o au papura, stuful, rogozul și alte monocotiledonate acvatice. Arborii luncii sunt mai puțin eficienți; de fapt, existența lor e o consecință ori o certificare a eficienței acelei compatibilizări. În paranteză fie spus, tot răul spre bine; ca râu de graniță, din nefericire pentru români, Prutul și-a putut conserva o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sunt mai puțin eficienți; de fapt, existența lor e o consecință ori o certificare a eficienței acelei compatibilizări. În paranteză fie spus, tot răul spre bine; ca râu de graniță, din nefericire pentru români, Prutul și-a putut conserva o luncă, din fericire pentru natură. Acesta este rolul benefic al luncii, pe care omul a Îndepărtat-o prea adesea prin Îndiguiri și regularizări. Astfel nu s’a obținut decât transformarea unor râuri În canale de scurgere, lăsând pe seama mării, iar la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
consecință ori o certificare a eficienței acelei compatibilizări. În paranteză fie spus, tot răul spre bine; ca râu de graniță, din nefericire pentru români, Prutul și-a putut conserva o luncă, din fericire pentru natură. Acesta este rolul benefic al luncii, pe care omul a Îndepărtat-o prea adesea prin Îndiguiri și regularizări. Astfel nu s’a obținut decât transformarea unor râuri În canale de scurgere, lăsând pe seama mării, iar la noi a Deltei Dunării, Întreaga povară. Fiecare kilometru de râu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În canale de scurgere, lăsând pe seama mării, iar la noi a Deltei Dunării, Întreaga povară. Fiecare kilometru de râu sănătos e o stație de epurare, iar ceea ce ajunge de la el, ca aluviuni, În Deltă e solul curat, produs de biocenoza luncii și pe care apa râului Îl sapă și cară. Mi s’ar putea replica că putem construi stații de epurare. Perfect. Numai că viețuitoarele lucrează conștiincios, iar omul face prea adesea erori, vrute și nevrute. Mai mult, căci epurarea cere multă energie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
doar accidental, deci imprevizibil. Deci, ce-ar trebui făcut? Să semănăm pe maluri stuf? Nicidecum. Vine el singur, dacă nu-l deranjăm cu agricultura dusă până la firul apei. Deci să Împiedicăm accesul tehnologiei În ceeea ce trebuie să devină o luncă, plantând arbori, adică făcând ceva oarecum invers decât a făcut altundeva natura, dar cu aceeași finalitate. După ce stuful Își va lua În primire domeniul pe deplin și va realiza epurarea, naturalizarea râului, acești arbori, chiar tânjind până atunci, vor deveni
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adică făcând ceva oarecum invers decât a făcut altundeva natura, dar cu aceeași finalitate. După ce stuful Își va lua În primire domeniul pe deplin și va realiza epurarea, naturalizarea râului, acești arbori, chiar tânjind până atunci, vor deveni semincerii viitoarei lunci regenerate. Evident, amintindu-mi de capitolul trecut, să plantăm arbori autohtoni, din aceia pe care-i vedem mai bătrâni - deci adaptați - Într’o luncă naturală, căci și stuful pe care-l ajută să se instaleze e autohton. Digurile pot fi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și va realiza epurarea, naturalizarea râului, acești arbori, chiar tânjind până atunci, vor deveni semincerii viitoarei lunci regenerate. Evident, amintindu-mi de capitolul trecut, să plantăm arbori autohtoni, din aceia pe care-i vedem mai bătrâni - deci adaptați - Într’o luncă naturală, căci și stuful pe care-l ajută să se instaleze e autohton. Digurile pot fi plasate În exteriorul luncii. E mai scump, se “pierde” ceva pământ, dar natura e protejată. În fond, nu ne-a obligat ea nici să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
-mi de capitolul trecut, să plantăm arbori autohtoni, din aceia pe care-i vedem mai bătrâni - deci adaptați - Într’o luncă naturală, căci și stuful pe care-l ajută să se instaleze e autohton. Digurile pot fi plasate În exteriorul luncii. E mai scump, se “pierde” ceva pământ, dar natura e protejată. În fond, nu ne-a obligat ea nici să ne Înmulțim, nici să ne ridicăm așezările la un pas de râu. Natura a cizelat o lume deosebit de complexă, mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ca să Înhațe ceva. Ba, În unele locuri nici n’a așteptat prea mult. Ca pe malul stâng al Prutului. Pe vremea În care Încă nu exista actuala rezervație Pădurea Domnească, de fapt ceea ce a mai rămas dintr’o pădure de luncă, proprietarii Își delimitau parcelele cu ajutorul acestei specii, netentante ca lemn - strâmb și fără calități, mai puțin aceea de lemn de foc - și nepretențioase. Asta Înainte de război. A trebuit ca noii stăpâni, veniți din stepele Rusiei, să constate, după ce au transformat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fără calități, mai puțin aceea de lemn de foc - și nepretențioase. Asta Înainte de război. A trebuit ca noii stăpâni, veniți din stepele Rusiei, să constate, după ce au transformat Basarabia din codru În ogor, că a mai rămas ceva lemn, În lunca Prutului; lemn care, Încă sub scoarța arborilor, le Încurca vederea spre noi orizonturi... Și să Înceapă defrișarea. Și a mai trebuit ceva: să se construiască barajul de la Stânca, care a făcut de domeniul trecutului obișnuitele inundații ce Întrețineau un nivel
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vederea spre noi orizonturi... Și să Înceapă defrișarea. Și a mai trebuit ceva: să se construiască barajul de la Stânca, care a făcut de domeniul trecutului obișnuitele inundații ce Întrețineau un nivel specific al pânzei freatice și o anume umiditate În luncă. Și așa, speciile locale de arbori, până atunci compatibile, au devenit dintr’o dată handicapate. Spre deosebire de speciile locale, stejar, plop, salcie, arțarul american are o putere de Înmulțire, ca viteză și volum, de-a dreptul prodigioasă. Și așa, a invadat toate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vecinătatea Dunării vechi la vest și a Munților Măcinului (Culmea Pricopanului) la est și nord est. Mama îmi explică și-mi expune pe hârtie, să pot înțelege pe îndelete, dispoziția treptelor de relief, una graduală ce începe de la Dunăre cu Lunca Dunării, continuă cu câmpia marginală și culminează cu Munții Măcinului. Sunt unele lucruri pe care le-am studiat la clasă la orele de Geografia Europei, aspecte pe care mama acum mi le accentuează și care par mai simple cu ajutorul schemelor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
înțeleg de ce mama devine oarecum rezervată și tăcută când ajungem acolo. E ceva ce ține doar de amintirile tale. Mihnea - Nicolaie Botezatu clasa a VII a B Liceul Economic „Nicolae Iorga” Pașcani Îmi aduc aminte... Îmi aduc aminte că în „Lunca” era raiul pe pământ. Nimic din ce am văzut și simțit în viață nu se poate compara cu frumusețea locurilor, bunătatea oamenilor și iubirea cu care am fost înconjurată... Pe ulița ce ducea spre locuința bunicii mele drumul era împodobit
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]