6,868 matches
-
satisfacția să-i produc unele neliniști, pe cit putea el fi neliniștit, chiar dacă ele se cumințeau iute. Slabă consolare, și care nu-i făcea decât servicii (îl mai complica), dar nu puteam să mă opresc. - De aceea nu-i de mirare că mi-a rămas un străin. Și apoi, aveamașa de puțin timp liber, tribunalul îmi lua tot timpul, câte douăsprezece ore din zi eram ocupată. Mâncam la prânz la ora două, trei, patru, în fiecare zi, altfel, și puteam susține
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
făcea totdeauna strâmb. - Purta bretele proaste și-i cădeau pantalonii. Tu l-ai învățat să-și cumpere bretele noi? - Da! - Tu l-ai învățat să nu vorbească când are mâncarea în gură? Când am mâncat cu el ultima oară, spre mirarea mea, mânca frumos! - Eu l-am învățat. - Vrasăzică, te interesai de el, voiai să-l transformi! - Dar aceste erau defecte care săreau în ochi, aș fi făcut la fel șicu un străin! - Mereu scuze! Totdeauna găsești o vorbă care să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
japonez din Azuchi. Dar se părea că în mintea lui Nobunaga se dăduse deja răspunsul la întrebarea privind ce fel de școală - creștină sau buddhistă - oferea cea mai bună formă de educație, așa că nu privea nici cu admirație, nici cu mirare, ceea ce se afla în fața lui. Luând manualul unui elev de pe un pupitru din apropiere, frunzări, tăcut, paginile, dar i-l înapoie repede copilului. — Cine cânta adineaori la vioară? întrebă el. Unul dintre preoți le repetă elevilor întrebarea lui Nobunaga. Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca și cum ar fi stat trei ani pe un pat de cuie. Toți vasalii și oamenii de rând din Azuchi au trecut pe lângă sala de banchet goală și au strigat insulte: „Ăsta-i conacul gol al Seniorului Mitsuhide? Nu-i de mirare că pute a pește stricat. Cu un ghinion și-o dizgrație ca astea, lumina care lucește pe capul ăla de kumquat o să pălească imediat.“ — Nimeni n-a criticat faptele Seniorului Nobunaga ca fiind nechibzuite sau nedrepte? — Trebuie să existe unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am întors fără nici un rezultat care să-mi încununeze eforturile. Acest raport, adăugat oboselii din noaptea trecută, îl arunca pe Katsuie în cea mai neagră deznădejde. Apoi, când până și Genba începuse să-i facă reproșuri, nici nu era de mirare că în dimineața aceea se simțea atât de deprimat. Totuși, nu putea rămâne așa, la nesfârșit. În aceeași zi avea loc solemnitatea de anunțare a succesiunii lui Samboshi. După micul dejun, Katsuie trase un pui de somn și făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
face orice ca neamurilor să le fie bine... De bună seamă, și lui, dar și neamurilor. Și la urma urmei toată lumea să fie mulțumită, de ce nu? Mi-a plăcut dintotdeauna, adică de când eram mic, fruntea unchiului meu Vartan. Asta, spre mirarea mamei, care nu constata la el altceva decât un început de chelie. Pentru mine însă era altceva. Vedeam o frunte înaltă, cu două adâncituri ca două golfuri în desișul părului și golfurile acelea mi se păreau foarte șic. Speram să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
stau la taclale, dar n-avea de ales. Acuma lucrurile s-au lămurit, o auzea pe maică-sa spunând. Continua o discuție începută mai înainte. Cu capul pe perna acoperită de cuvertura patului, Daniel îi vedea chipul și observa cu mirare un zâmbet nesigur pe fața ei. Nu crezi că s-au lămurit lucrurile? insista ea. Acum că au venit comuniștii, nu mai putem avea rege. Daniel întrebă: De ce nu mai putem avea? Dar mama vorbea cu tatăl său și numai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prevedea pedepse dintre cele mai aspre... ...Acum instructorul pronunța două nume, și toate urechile tresăreau. Marilena și Melisa. Sfinte Sisoe, ce-o mai fi și asta!... Marilena și Melisa! Te uitai în jur și nu vedeai decât fețe lungite a mirare, întorcându-se unele spre celelalte. Marilena și Melisa?... Câți auziseră de ele și câți nu?... Terminați cu foiala!", a poruncit instructorul încruntat. Era clar, lui nu-i ardea de glumă. Niciodată nu-i ardea de glumă. Și chiar și când
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o traiectorie cu boltă, bucățica de cretă pe care o ține în mână. De cele mai multe ori chiar îl nimerește. Bucățica de cretă se rostogolește în cădere, lăsând o urmă albă pe vestonul lui bleumarin. Hei, ce faci acolo, dormi? De mirare e doar că cineva poate dormi sau măcar ațipi într-un asemenea vacarm. Toți se prăpădesc de râs în timp ce victima clipește des, buimacă. Dar domnul Panciu nu face niciun alt comentariu, a și uitat de incidentul cu elevul prins moțăind
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
străbătând în mare viteză spațiile deschise de pe trotuarul larg. Precauții inutile, căci profesorul pășește grăbit și obosit fără să se uite nici în dreapta, nici în stânga. De după un trunchi Mazilu face către Chițu un gest întrebător și ridică din sprâncene a mirare. Cu alte cuvinte: unde se duce? Chițu rânjește de după alt trunchi și îi răspunde tot printr-un gest că: sigur se duce să ia ceva la bord. Domnul Panciu își cară ca întotdeauna după el servieta mare și ponosită. Nimeni
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ochi nici pentru altele. Cel puțin, eu nu cunosc vreo colegă care să te fi cucerit. Deși au fost vreo două care au încercat. Zău? se miră Paul. Vreo două! Cine? În același timp însă îi trecu prin minte că mirarea lui era oarecum prefăcută. Realitatea e că la școală nu-i displăcuse să fie admirat de la distanță. La fel și acum, în studenție. De fiecare dată însă când se ivea vreo fată dornică să se apropie de el, se retrăgea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
putea suspecta de intenția de a oferi la rândul ei, prin exuberanța ei debordantă, un spectacol pentru cei din jur, așa cum li se întâmplă altor copii la vârsta aceea. Deși, fără voia ei, le oferea un spectacol. Era chiar de mirare că aproape nimeni din jur nu-i dădea vreo atenție... Tatăl lui Lucian participa cu mult interes la miting, vădind și aici, la fel ca și în multe alte ocazii, acea vioiciune a spiritului său niciodată cu adevărat îmbătrânit. În timp ce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
eliberarea care decurgea din împărtășirea celor mai tainice dureri, temeri și dorințe în fața unei săli pline de oameni străini, deși în cazul ei beneficiul terapeutic era limitat de o stranie capacitate de a suferi în tăcere. Asta nu e de mirare. Știm deja că așa e Carol. Am remarcat de ceva vreme tendința ei de a opune o minimă rezistență. De ce să n-o lăsăm să-și împărtășească experiența cum poate? Pentru că până la urmă asta ar putea să-i fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
respectiv. Dan va simți oare chestia? O va observa? Va putea evita să i se atingă de pubis? Era doar o chestie, un puștiulache ce se dă bine pe lângă fratele mai mare. Nu, n-o simțise. Și e oare de mirare? De fapt, Dan nu se obosise niciodată să examineze cu atenție zona pubiană a lui Carol. N-avea nici cea mai vagă idee despre forma acesteia. Pentru el, această Americă, acestă Mare Descoperire Geografică rămăsese terra incognita. Dan știa doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
subțiri și Carol a Noastră plecă. Dar Cealaltă Carol știa foarte bine că amândoi se vor întoarce. Își răsuci brățara de aramă de la încheietura uscată ca un băț și își dori în gând să aibă dreptate. Așadar, nu e de mirare că, atunci când a hotărât să-și reînnoiască provizia de bere Lamot, Carol a apelat la magazinul soților Wiggins. După doi ani în Muswell Hill, drumul spre prăvălia lor, de-a lungul magazinelor de pe Fortune Green Road înspre Quadrant, devenise pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
locurile lor de pe banca de pin, pur și simplu se agățaseră unul de umerii celuilalt. Lui Dave 2 nu i-a fost niciodată prea clar ce s-a întâmplat și, în lumina evenimentelor ce au urmat, nu e deloc de mirare. În lumina evenimentelor ce au urmat și, desigur, a propriului trecut, unul plin, așa cum am mai spus, de lacune remarcabile. Nici măcar n-a apucat să-i simtă vaginul sau chestia. Degetele lui ca rădăcinile de ghimbir abia dacă-i atinseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
portocaliu. Uitându-se la fețișoara dolofană, cu obrăjori rotunzi și nări în formă de O, Naomi se gândi deodată că are în față un homuncul micuț și inteligent, o prezență extraterestră. Fetița, în schimb, o privea pe Naomi cu o mirare sinceră și candidă. Era la vârsta aceea (cam paisprezece luni) când orice dimineață este, în primul rând, un triumf datorat Departamentului Continuitate. Bebelușul era siderat să vadă obiecte similare, în culori similare, care ocupau aceleași locuri pe care le ocupaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
suficient de rapidă pentru a ține în frâu cinismul și alienarea asociate artei vindecării. Avea abia treizeci și doi de ani și urma să preia șefia centrului în momentul în care se va retrage doctorul Fortis; nici nu e de mirare că își iubea atât de mult pacienții, dat fiind că aceștia contribuiau în asemenea măsură la folosul său. Afirmațiile lor sunau toate a lobby: „Vai, ce drăguț e domnul doctor Margoulies“, spuneau ei într-un fel care te făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de acceptare a sinelui. De cum ajunsese acasă înțelesese de ce urlase Ramona la vederea vaginului său. Înțelesese și care erau cauzele stării de tensiune fără nume și anxietății care îl cuprinseseră în ziua aceea. Era la ciclu. Nici nu e de mirare că luase de la Boots tampoanele și Feminax-ul, latura sa feminină știuse ce urmează. Postat încă o dată în lumina oranj ce venea dinspre Consiliu, își curățase petele maronii de pe călcâi și își pusese un absorbant, folosind una dintre genunchere pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
conduc de obicei la ajungerea în a ridica pe un piedestal Știința și Tehnicismul (știința, aparatele, invențiile etc.) închinîndu-se lor și la Ateism. Bine ați venit în minunata societate de consum în care trăim un trai “minunat”! Nu e de mirare astfel că oamenii suferă puternic din cauza stresului (ei fiind deconectați de Creator), se izolează și ajung pe binecunoscutele canapele ale psihiatrilor (pe care le-am vizionat în filmele americane). Aceste probleme și multe altele pot dispărea în cazul restabilirii unor
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
din jur, împădurite, întinzându-se spre orizont ca o mare nesfârșită. Uite, se vede Valea Verde de-aici, mi-a spus Iasomia, ghicindu-mi gândurile. Da, o parte... Știi că teiul ăsta are două sute de ani?... Am privit-o cu mirare, apoi m-am uitat la pom. Arborele sub care stăteam avea tulpina puternică și coroana bogată, iar la rădăcină ieșiseră pui mici de tei, nenumărați puieți cu frunze vernil, veseli în lumina soarelui. Era ceva maiestuos și magic la acel
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
i-a dat până la urmă jumătate de împărăție și fata de soție... Da... Mergeam lângă ea pe cărare și-mi părea că intrasem și noi într-o poveste, și pășeam pe un tărâm fermecat... de altfel, nici nu era de mirare, pentru că prezența ei era de ajuns ca să facă posibil acest adevăr... Hai s-o luăm pe scurtătură, mi-a propus ea la un moment dat, pentru că drumul cotea șerpuit, și printre copaci se vedeau copiii care ajunseseră în partea cealaltă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
aproape ireale... Aveam impresia că, din acest moment în care apăruseră dinozaurii, orice era posibil. Chiar și o urmare întocmai ca dintro poveste. Ceva fantastic. Orice. Și, la urma urmei, Iasomia se afla cu noi, acolo... nici nu era de mirare că totul devenise un basm adevărat. De fapt, adevăratul basm începuse cu mult înainte de a ajunge noi acolo... adevăratul basm începuse cu ea. Și, probabil, avea să se termine atunci când avea să se transforme totul înapoi... dacă ea avea legătură
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
când jumătatea ei dragă, dragul ei drag, s-a stins, cât trăise, nici vorbă să-i fi spus așa, jumătatea ei dragă, dragul ei drag, îl chinuia necontenit cu gelozia și cu nenumăratele ei boli închipuite, nici nu-i de mirare că bunicul n-a mai suportat, nici nu-i de mirare că și-a băgat țeava de la pistol în gură și, spunând astea, mama a început să plângă cu atâta disperare cum n-o mai văzusem plângând, umerii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
trăise, nici vorbă să-i fi spus așa, jumătatea ei dragă, dragul ei drag, îl chinuia necontenit cu gelozia și cu nenumăratele ei boli închipuite, nici nu-i de mirare că bunicul n-a mai suportat, nici nu-i de mirare că și-a băgat țeava de la pistol în gură și, spunând astea, mama a început să plângă cu atâta disperare cum n-o mai văzusem plângând, umerii i se scuturau atât de tare încât a trebuit să se agațe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]