8,529 matches
-
Endonucleaza FEN 1 este o proteină de 46 Kda, absolut necesară maturării fragmentelor Okasaki. Fazele finale ale reparării BER long patch, constau din acțiunea ADN ligazei 1, care reface catena care avusese defectul inițial. Acest tip de reparare a defectelor moleculei de ADN este, din punct de vedere filogenetic, cel mai vechi. Încă din timpuri imemorabile, primele forme înzestrate cu viață au fost confruntate cu o problemă fundamentală: informația genetică este stocată în ADN și ARN iar moleculele de acizi nucleici
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
reparare a defectelor moleculei de ADN este, din punct de vedere filogenetic, cel mai vechi. Încă din timpuri imemorabile, primele forme înzestrate cu viață au fost confruntate cu o problemă fundamentală: informația genetică este stocată în ADN și ARN iar moleculele de acizi nucleici nu sunt inerte din punct de vedere chimic. Integritatea ADN de pildă, a fost mereu asaltată de numeroși factori vătămători fizici, chimici sau biotici (între care și virusuri oncogene). Pentru a proteja acest adevărat călcâi al lui
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
patru etape cronologice intervin o serie de gene ce codifică proteine specializate în diferite „meserii“, dar care sunt coordonate pentru a realiza scopul final: repararea ADN și redarea lui în circuitul multiplicării celulare. Detaliem, în continuare, etapele GGR. Recunoașterea leziunii moleculei de ADN (care constă din distorsiunea respectivei molecule) este opera a două proteine: XPC și hHR23B. Recunoaște și se fixează la locul lezat de pe catena de ADN. hHR 23 B este o proteină care împreună cu XPC se fixează la locul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ce codifică proteine specializate în diferite „meserii“, dar care sunt coordonate pentru a realiza scopul final: repararea ADN și redarea lui în circuitul multiplicării celulare. Detaliem, în continuare, etapele GGR. Recunoașterea leziunii moleculei de ADN (care constă din distorsiunea respectivei molecule) este opera a două proteine: XPC și hHR23B. Recunoaște și se fixează la locul lezat de pe catena de ADN. hHR 23 B este o proteină care împreună cu XPC se fixează la locul lezat, mărind distorsiunea și făcând posibilă aderarea la
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
locul leziunii (c). Buna desfășurare a „misiunii de invazie“ este garantată și de proteina Brca2 (produsul genei BRCA2). La reparare participă și proteinele Rad52 și Rad54. Repararea ADN are o importanță majoră în menținerea și continuarea vieții. În fiecare zi, molecula ADN a oricărei celule, suferă peste 400.000 de evenimente mutaționale, din fericire marea majoritate compatibile cu viața acesteia. Aceasta înseamnă că în fiecare moment se desfășoară ample operațiuni de reparare a ADN-ului, atât a celui nuclear cât și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
1975, că structurile (citește organi tele) specializate în cursul evoluției viețuitoarelor în activitatea de dezasamblare a proteinelor uzate sunt exclusiv lizosomii. Descoperiți de către Cristian de Duve (premiul Nobel, 1974), aceste formațiuni posedau un mănunchi de proteaze capabile să desfacă marile molecule de proteine în polipeptide. În 1977, alfred L. goldberg de la Cell Biology Harvard Medical School din Boston, a ales să lucreze în domeniul degradării ATP-dependente a proteinelor din reticulocite. 4. Apoptoza Aceste celule nu au lizosomi și, cu toate acestea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de a recunoaște biochimic proteinele marcate cu ubiquitină; b) de a le cupla și introduce în cavitatea lor; c) de a le descompune printr-un veritabil proces de digestie proteolitică și, ulterior, de a ejecta în pool-ul celular fărâmele marilor molecule proteinice (polipeptide simple sau chiar aminoacizi) care vor intra după aceea în procese de reciclare. Structura proteasomilor a început să fie studiată la microscopul electronic încă din anul 1982, când s-a precizat că au formă de tuburi scurte, fiecare
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
J. Love în 1974, prin cristalografie cu raze X (16), dar abia în anul 2006 a fost posibil să se reprezinte schematic structura proteasomilor și să se înțeleagă rolul pe care aceste „micromalaxoare chimice“ îl vor juca în dezasamblarea marilor molecule de proteine dezafectate fiziologic (D. nandi). Subcomponentele proteasomului sunt definite prin coeficientul lor de sedimentare moleculară de aprox. 2000 kilodaltoni (K Da). El conține o particulă miez de 20S și două capete reglatorii de 19S. Așa cum se observă din fig
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
sunt definite prin coeficientul lor de sedimentare moleculară de aprox. 2000 kilodaltoni (K Da). El conține o particulă miez de 20S și două capete reglatorii de 19S. Așa cum se observă din fig. 4-13, proteasomii sunt formați din patru nivele de molecule. Cele două de la extremități, subunitățile alfa, au rol structural (de susținere a edificiului), în timp ce subunitățile mijlocii, beta, secretă proteaze ce vor descompune moleculele de proteină „condamnate“ (marcate cu ubiquitină). Fig. 4-16. Structura schematică a proteasomilor. În registrul superior sunt marcate
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
capete reglatorii de 19S. Așa cum se observă din fig. 4-13, proteasomii sunt formați din patru nivele de molecule. Cele două de la extremități, subunitățile alfa, au rol structural (de susținere a edificiului), în timp ce subunitățile mijlocii, beta, secretă proteaze ce vor descompune moleculele de proteină „condamnate“ (marcate cu ubiquitină). Fig. 4-16. Structura schematică a proteasomilor. În registrul superior sunt marcate capetele (cărămizii) formate din particule de 11S, care reglează intrarea marilor molecule de proteine rezultate din procesul apoptotic în camera de dezasamblare (colorată
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a edificiului), în timp ce subunitățile mijlocii, beta, secretă proteaze ce vor descompune moleculele de proteină „condamnate“ (marcate cu ubiquitină). Fig. 4-16. Structura schematică a proteasomilor. În registrul superior sunt marcate capetele (cărămizii) formate din particule de 11S, care reglează intrarea marilor molecule de proteine rezultate din procesul apoptotic în camera de dezasamblare (colorată în albastru). În registrul inferior sunt indicate cele patru etaje structurale de câte șapte elemente, fiecare la 20S. La extremități, elementele alfa (structurale, de susținere), la mijloc elementele beta
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de vitamină A), unii dintre ei cu netă acțiune anticanceroasă, etanolul, toxinele bacteriene, unele oncogene (myc, REL), dieta prelungită, precum și matrixul extracelular. Matrixul extracelular este un factor de supraviețuire celulară de prim ordin. Celulele se atașează de matrix cu ajutorul integrinelor (molecule de adeziune prezente la suprafața celulară). Contactul intim dintre celule și matrix crește troficitatea acestora. Desprinderea de matrix crează condiții de apoptoză (se încetinește biosinteza proteinelor, celula este blocată în faza G1). E de la sine înțeles că mecanismul de acțiune
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de sinucidere adus de ligand (FAS, TNRF, TRAIL ș.a.) este cuplat de receptorii morții (DR = Death Receptors, așezați în triade). Receptorii au și un domeniu al morții (DD = Death Domain), orientat către citoplasmă. DD interacționează pe de o parte cu molecula de proteină adaptor, pe de alta cu molecula efector a morții (DED = Death Efector Domain). Prin interacțiunea acestor trei entități (DD, Adaptor și DED) ia naștere în complexul DiSC, duce la autoactivarea acestor caspaze. În stânga calea extrinsecă, în dreapta calea intrinsecă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ș.a.) este cuplat de receptorii morții (DR = Death Receptors, așezați în triade). Receptorii au și un domeniu al morții (DD = Death Domain), orientat către citoplasmă. DD interacționează pe de o parte cu molecula de proteină adaptor, pe de alta cu molecula efector a morții (DED = Death Efector Domain). Prin interacțiunea acestor trei entități (DD, Adaptor și DED) ia naștere în complexul DiSC, duce la autoactivarea acestor caspaze. În stânga calea extrinsecă, în dreapta calea intrinsecă (mitocondrială). Odată activate, caspazele 8 și/sau 10
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
fig. 4-18 este prezentată în partea dreaptă și calea intrinsecă (de informare a mitocondriei asupra deciziei de condamnare la moarte a celulei). În cazul nostru, toți factorii agresivi sau defectele de structură survenite pe parcursul multiplicării celulare (defectele de asamblare a moleculei de ADN în primul rând) sunt definite cu termenul generic de stimul stresor. Acest stimul activează mai multe proteine din familia BH3, respectiv BiM, puMa, noxa, BMF, toate activatoare ale proapoptoticelor Bax și Bam. Care va fi rezultatul? Evident, o
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celulelor, depinde de echilibrul balanței proliferare - apoptoză și b) supraviețuirea unor celule cu defecte de structură și funcții, datorită unor factori antiapoptotici (unele virusuri reprezintă per se asemenea factori), sunt premiza cancerizării lor. Așa-numitul (metaforic) „sărut al morții“ aplicat moleculei de proteină destinată dezasamblării se face prin acțiunea concertată a trei enzime pe care celula sinucigașă le produce, concomitent cu procesul demolator de structuri al cascadei caspazice (a se vedea 4.3.5.2. Cascada caspazică). Acestea sunt: e1, e2
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
transferată de enzima E2 pe un „grup sulfură“. e3, care aparține ligazelor, transferă la rândul ei ubiquitina pe care a legat-o la grupul amil a unei lizine ce aparține proteinei care trebuie să fie descompusă. Astfel, „sărutul morții“ dat moleculei de proteină o condamnă definitiv pe aceasta la dezasamblare. După 2005, au fost demarate cercetări privind implicația etiopatogenică în anumite boli a deficitului de enzime ale ubiquitinării. Astfel, la om, în sindromul descris în 1960 de Grant Liddle (hipertensiune arterială
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
procaspazele 3, 7 și 9, care devin caspazele 3, 7 și 9, adevărații „călăi“ ai structurilor celulare (ICAD, vitamine, actine, lamine ș. a.). Pe parcursul acestui proces distructiv, inhibitorii apoptozei sunt blocați. 4.3.5.3. Digestia proteinelor perimate fiziologic în proteasomi Moleculele de proteină rezultate din demolarea laminelor nucleare și a altor structuri din celulele sinucigașe marcate cu ubiquitină, sunt duse în regiunile bogate în proteasomi. Pentru ca aparatul proteasomal să poată prelua respectivele proteine, e nevoie ca el să posede la extremitățile
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
al oncogenei cu același nume, aflat în citosol în vecinătatea mitocondriilor). Este interesant de știut că în ciuda așa-zisei „omologii“ între oncoproteina adenovirală e1B19K și proteina BCL-2 celulară există totuși deosebiri de structură și funcție între ele. E1B19K are o moleculă mai scurtă și nu posedă domeniul BH4. Lipsește din proteina virală și domeniul BH3 prezent la proteina celulară BCL-2. Lipsa domeniului BH3 (care poate fi clivat de caspaze înlesnind apoptoza) ocrotește proteina virală, în sensul că ea: a) nu mai
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
migreze în nucleu. O serie de factori externi (cum ar fi o proteină-ligand elaborată de virusul HtLV și care „se prinde“ de un receptor specific aflat pe membrana celulei) transmit mesaje care duc la fosforilarea (inactivarea) „paznicului“ ikB, astfel că moleculele nFkB eliberate, se constituie în tetrameri care, reușind de data asta migrația în nucleu, se fixează pe secvențele-țintă ggggaCtttCC din structura ADN și stimulează puternic transcripția genelor care posedă aceste secvențe nucleotidice. În altă ordine de idei, referindu-ne de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de multiplicare O particulă clasică de retrovirus (zis „minimal“, conține, privită dinspre exterior către interior ca în fig. 5-2): a) o anvelopă proteinică ce derivă din membrana plasmatică a celulei gazdă; b) o capsidă, tot un înveliș proteinic; c) două molecule de ARN și mai multe molecule de reverstranscriptază, aflate în interiorul învelișului capsidal. Genomul Retrovirusurile sunt entități de talie mică (7-10 Kb); genomul lor este constituit din două molecule de ARN care conțin întreaga informație pentru: a) multiplicarea lor; b) transformarea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
retrovirus (zis „minimal“, conține, privită dinspre exterior către interior ca în fig. 5-2): a) o anvelopă proteinică ce derivă din membrana plasmatică a celulei gazdă; b) o capsidă, tot un înveliș proteinic; c) două molecule de ARN și mai multe molecule de reverstranscriptază, aflate în interiorul învelișului capsidal. Genomul Retrovirusurile sunt entități de talie mică (7-10 Kb); genomul lor este constituit din două molecule de ARN care conțin întreaga informație pentru: a) multiplicarea lor; b) transformarea neoplazică a celulei pe care o
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a celulei gazdă; b) o capsidă, tot un înveliș proteinic; c) două molecule de ARN și mai multe molecule de reverstranscriptază, aflate în interiorul învelișului capsidal. Genomul Retrovirusurile sunt entități de talie mică (7-10 Kb); genomul lor este constituit din două molecule de ARN care conțin întreaga informație pentru: a) multiplicarea lor; b) transformarea neoplazică a celulei pe care o parazitează. De reținut că genele care codifică multiplicarea, respectiv Gag, Pol și Env nu au nici un rol în funcția de transformare canceroasă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Reținând această netă disociere funcțională dintre genele care poartă informația pentru multiplicare (Gag, Pol și Env) și gena care induce cancerizarea celulei victimă (v-Src), să le analizăm pe fiecare, separat. Astfel, în dinamica procesului de multiplicare: Gag este translată în molecule de proteină capsidală Pol este transcrisă în molecule de reverstranscriptază (ADN polimerază ARN dependentă), enzimă care sintetizează o copie a ARN viral pe un substrat ADN (așa numitul provirus). Env este translată în molecule de proteină de înveliș. Genomul este
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
poartă informația pentru multiplicare (Gag, Pol și Env) și gena care induce cancerizarea celulei victimă (v-Src), să le analizăm pe fiecare, separat. Astfel, în dinamica procesului de multiplicare: Gag este translată în molecule de proteină capsidală Pol este transcrisă în molecule de reverstranscriptază (ADN polimerază ARN dependentă), enzimă care sintetizează o copie a ARN viral pe un substrat ADN (așa numitul provirus). Env este translată în molecule de proteină de înveliș. Genomul este flancat la fiecare dintre capete de secvențe repetitive
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]