7,269 matches
-
din jur, dezastrele, blasfemia, violența, sexul sau alte subiecte neliniștitoare. Deși în general sînt reprezentate de gînduri, obsesiile pot consta adesea în imagini sau scene care se fixează în mintea persoanei afectate, generînd anxietate. De exemplu, gîndul mîinile mele sînt murdare va declanșa ritualul spălării. O persoană afectată de tulburare își imaginează frecvent scena incendierii propriei locuințe. Această scenă declanșează ritualuri de verificare. Și persoanele care manifestă numai obsesii pot fi influențate de anumite gînduri, imagini sau scene. De exemplu, o
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
anxietatea sau pentru a preveni un eveniment înspăimîntător. Efectuarea ritualurilor determină scăderea nivelului de anxietate sau disconfort și se autoperpetuează prin capacitatea de a diminua sentimentele negative. De exemplu, o persoană poate avea convingerea că mîinile sale au atins ceva murdar sau infectat. Acest gînd creează anxietate, persoana simte o senzație de disconfort legată de posibilitatea de contaminare. Senzația supărătoare de anxietate sau disconfort este redusă prin spălarea mîinilor sau a altor obiecte contaminate. La fel, o persoană care simte nevoia
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
preferăm pe cel care este îmbrăcat impecabil, la ultima modă, în locul săracului peticit; că salutăm îndelung, scoțându-ne pălăria în fața enoriașului bogat, în timp ce îl salutăm distrat ori nu-l salutăm deloc pe cel sărac; că tunăm împotriva beției, a vorbelor murdare, a balului, a păcatelor oamenilor sărmani în general, dar suntem indulgenți ori poate ne prefacem că nu vedem sau nu auzim dezordinile, destrăbălările, modul de a vorbi și de a se comporta al categoriilor înstărite? Nu este adevărat că textul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
din nou un port în viața lui, pentru a-și organiza fuga. Acolo, datorită unor colegi, vameși ca și el, care încă nu fuseseră concediați, a reușit să se strecoare pe o mică ambarcațiune cu cherestea. Era un vas mic, murdar și dărăpănat, pe care nimeni nu-l credea în stare să ajungă pînă la Istanbul. Era un vas angajat în secret de familia Nicolae Malaxa, pentru a scoate din țară pe soția și fiul său. S-a ascuns în cală
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
talent, s-au recrutat, timp de o sută de ani, majoritatea oamenilor politici, care din România mică au reușit să facă România Mare. Îmi închipui ce goană vulgară de la o secție la alta trebuie să fie azi acolo pe sălile murdare ale fostului nostru templu de justiție, de a cărui eternitate nu mă puteam îndoi, între "tovarășii" încruntați, inculți și răi. Ce ruină morală trebuie să fie azi peste tot. 35 În 1930, Carol se urcă pe tron. Iuliu Maniu, deși
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și conduse de femei îmbrăcate în uniforme militare cu cizme de iuft în picioare. Căruțele erau supraîncărcate cu calabalîcuri și bucătăriile rulante, îmbibate de murdărie, împărțeau o mîncare dezgustătoare. Soldații aveau capete grosolane, mulți cu fețe asiatice și toți extrem de murdari. Nu o murdărie de drum, o murdărie de praf, ci o murdărie unsuroasă, care se vedea că zăcea pe uniformele lor de multe luni de zile. Erau hoarde de sălbatici, înarmate cu cel mai modern material de război din lume
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
noastre! Pănușile aspre ne brăzdau palmele ca niște brici. Coșurile se umpleau și câte doi băieți mai "răsăriți" le duceau pe aria șurii. Așa am muncit până după-amiază, fără să ne ofere vreo "prescură" sau o gură de apă. Eram murdari, obosiți și flămânzi. Pe deasupra s-a mai adăugat o ploaie torențială, care ne-a fugărit în aria șurii. De aici, cu greu, unul câte unul, am luat o la goană, sărind gardul livezii, fără să ne simtă câinii din lanț
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
așa "întunecate". Mama ne strivea câte-o lămâie și ne punea să ne frecăm cu ea mâinile. Se mai limpezeau oarecum... dar nu de tot. Prea le intrase mustul în piele. Mama ne lua în derâdere. Halal, domnișoare, cu mâinile murdare! Toamna și până la recolta nouă, aveam nuci din belșug. Mama le dădea de sărbătorile de iarnă la urătorii mai mici și făceam prăjituri și torturi numai pe bază de nuci. Cu prunele aveam și mai mult de furcă. Se culegeam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
numai național), ițari, mineșterguri (marame), cămăși de-ale noastre, ștergare, așternuturi de pat, perdele, cuverturi etc. Acestea trebuiau să fie albe "ca ghiocul", spunea mama. De aceea, de cu seară, în tindă, într-un obroc mare se așezau toate rufele murdare. El se punea apoi pe o scândură lată, deasupra unui ciubăr de lemn, foarte încăpător. Peste rufe se turna uncrop de leșie multă, se acoperea cu un țol curat obrocul și se lăsa până a doua zi dimineață. Era un
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la Moara de Piatră în toamna anului 1941, părinții reluându-și activitatea la vechile servicii. Nu îmi amintesc nimic din drumul de întoarcere. Revăd doar clipa în care toată familia a pășit pragul casei. O casă complet devastată, cu pereții murdari, scrijeliți. În holul de la intrare, piroane bătute în pereți de care se legau caii. Dezmățul distrugător s-a extins și în afara casei. Încet, încet, părinții sprjiniți de comunitate, au făcut tot ce s-a putut pentru a reveni la normalitate
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
de câștig compromițător, cum e pomenirea morților a II-a zi de Paști. Să nu cumva să se i se amintească de vreo taxă la Sf. Slujbă. Să nu mai apară nici un preot Îmbrăcat civil cu antereu și giubea scurte, murdare și ponosite, dar tuns și ras ca orice lucrător de rând. La toate oficierile ca și prezentarea la autorități va fi În uniformă completă. Îndeosebi se atrage atenția preoțior fruntași, unii fiind piatră de sminteală prin atitudinea și Îmbrăcămintea lor
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
al soțului ei. Aud mereu că vremea pumnului a trecut și că nici un războinic nu are voie să-și capete drepturile cu sabia. Dar uneori trebuie să o facă... Domnii noștri Zähringer au fost Înșelați Într-un mod atât de murdar. Cum să-i mai fie credincioși Împăratului? Sunt Îndreptățiți să acționeze așa cum o fac. O spun din nou, eu, Hildebrand, pe care nimeni nu-l poate Învinui de necredință, au avut și au și acum dreptate! — Împărații sunt și ei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
niciodată stăpânii. — Da, el este un om integru, nu zic ba, dar nu e singur pe malul stâng al Rinului. Sunt alții despre care nu se poate spune același lucru. Chiar unii dintre cei apropiați sunt amestecați În asemenea treburi murdare. Hildebrand Îl privi mirat: — Oameni de-ai noștri, vasali ai ducelui, vrei să spui, părinte? Nu pot să cred una ca asta! De ce nu-i azvârle domnul Bertold sus În fortăreață, dacă-i așa? — Pentru că, exact așa ca tine, scumpe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se despărțiseră de grosul slujito rilor, care Împreună cu stăpânii o luaseră În direcția opu să, cioplitorul În piatră se străduise să citească fețele Întune cate ale Însoțitorilor săi. Un lucru era sigur: toți erau tică loși, obișnuiți cu felurite treburi murdare. Cu un stăpân ca Eglord, mai mult ca sigur că nu erau la prima fărădelege. Urcară pe un drumeag Îngust, prin pădurea Întunecoasă. Deasupra se vedea din când În când o fâșie de cer, care mai Întâi se Înroși, apoi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mânăstire? se răsti Hugo. Tare-ai mai vrea să mănânci și să dormi bine și să iei banii stăpânului fără să faci nimic! — Ca să fac ceva trebuie să știu ce, ripostă sec slujitorul. Avea un ochi acoperit cu un petic murdar de stofă neagră, iar celălalt Îi sclipea Întunecat. — Fiecare lucru la timpul lui răspunse Hugo Învelindu-se Într-o pelerină groasă. Așteptăm unde trebuie să aș tep tăm, la marginea pădurii din preajma mânăstirii. Avem acolo un oaspete de Întâmpinat. — Aha
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care să se lăfăie ca niște porci În banii lor? Prostimea n-are decât să asude pentru noi! Pe noi ne-a lăsat Dumnezeu să-i stăpânim și nu de-andoaselea! Noi suntem aleșii Domnului și nu animalele astea păroase și murdare care put a bălegar! Bine a făcut Adalbrecht de pe Stouff că i-a Înhămat la jug și i-a pus să are până la Breisach! Ăsta zic și eu om vajnic și cavaler adevărat, nu slăbănogul de Conrad, care nu poate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
masa pe care se lăfăia un talger cu câteva bucățele de carne friptă, un șervet curat În care erau Învelite felii de pâine și o tavă cu mere. Alături, Într-o carafă, apă proaspătă. Fata se Îndreptă spre fereastră. Geamul murdar era acoperit cu praf și cu o pânză deasă de păianjen. Abia stăpânindu-și dezgustul, Încercă să-l deschidă și, după câteva Încercări, Încuietoarea cedă și aerul proaspăt al nopții pătrunse În odaie. Prizoniera se aplecă În afară. Pricepu că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să se așeze pe pat, așa că Își petrecu noaptea pe marginea jilțului, tremurând În răcoarea ce venea dinspre munte și rugându-se Sfintei Fecioare și Sfântului Trudpert. Spre ziuă ațipi. Când se trezi, lumina mohorâtă a zilei pătrundea prin fereastra murdară acoperind Întreaga Încăpere ca un văl cenușiu. Era frig. Constată cu spaimă că i se aduseseră apă proaspătă, fructe noi. O bucată de pâine mirosind Îmbietor o ademenea de pe o farfurie de argint. Prin urmare, cineva intrase În temnița ei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
seama că nimic nu l-ar putea opri, acum că era În mâinile lui! — Mai bine moartea spuse ea cu acea voce rece care Îl umilise de atâtea ori pe bărbatul din fața ei. Mai bine moartea! Acum Îți Înțeleg jocul murdar! Nevrednicule, te numești nobil și cavaler! Ai primit din mâinile tatălui meu privilegii, pământuri și titluri. Dar nu ți-a fost destul! Acum vrei să pui mâna și pe fiica lui... Adelheid vorbea precipitat și fără Întrerupere, ca să câștige timp
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
omule, aici ne sufocăm amân doi. Cum poți trăi În asemenea fum? Fă o gaură În tavan, că altfel Într-o zi o să te găsească Înăbușit! — Ai dreptate, stăpâne, spuse celălalt. Era o mogâldeață Înfășurată Într-o sumedenie de cârpe murdare, din care nu se deslușea decât cocoașa uriașă și rotundă, care-i ascundea În Întregime capul și umerii. Hai, lasă cocoașa, Îndreaptă-te, că te-o durea spatele. Pe mine vrei să mă duci de nas? Ca prin farmec, mogâldeața
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cocoașa, Îndreaptă-te, că te-o durea spatele. Pe mine vrei să mă duci de nas? Ca prin farmec, mogâldeața se Îndreptă din șale și de sub zdrențe apăru un bărbat foarte Înalt, mai Înalt decât Conrad. Din toată făptura lui murdară respira o forță uriașă, contrastând cu expresia oarecum copilăroasă și naivă de pe fața cu trăsături neregulate și plină de zbârcituri. Cu un semn, gazda Își pofti musafirul să iasă din colibă și, după ce făcură doi pași, se opri sub un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Conrad să treacă. Sub ochii acestuia, statura lui Înaltă se topi și nu mai rămase decât un biet cocoșat care dispăru În ceață. Totul durase doar o clipă. Întors pe același drum la castel, Conrad Își schimbă la iuțeală hainele murdare de la cățărat și ceru să-i fie adusă cina. De-abia Începuse să se Înfrupte din țiparul de Rin fript pe grătar, În sos de unt, când trompetele și larma din curte vestiră că ducele Bertold se Întorcea de la vânătoare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și pereți, cu uși și geamuri și tavane, bucătării de vară, garduri de lemn vopsite sau spălăcite, grinzi, căpriori, scânduri. dușumele, un talmeș-balmeș de lucruri muncite, dichisite, puse la locul lor cu dragoste și nădejde în Dumnezeu, totul era acum murdar, mânjit, anulat și aruncat pe apa sâmbetei într-o cumplită și sinistră bătaie de joc... Și iată Eu voi aduce asupra pământului potop de apă, ca să pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de viață, și tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
La începutul lui aprilie 1950, a fost torturat într-o cameră de către Țurcanu: lovit de palma puternică a acestuia, a căzut sub fereastră și și-a spart timpanul. Măgirescu a fost apoi dezbrăcat, i s-au îndesat în gură obielele murdare, i s-au legat mâinile și picioarele la spate cu o funie, fiind lovit la cap, la față, pe spate, în coaste, plex și la tălpi. De fiecare dată când leșina era trezit cu apă. Țurcanu a jucat încălțat pe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
înjurat. În urma acestei torturi a înnebunit din nou pentru o lungă perioadă, revenindu-și abia după ce bătăile au fost interzise în închisoare. Doctorul de la infirmerie i-a spus că a fost adus acolo după vreo lună și jumătate, inconștient și murdar din cap până în picioare; striga din când în când după nevastă și copil, apoi izbucnea în plâns. Cum torturile încetaseră la Gherla, a fost scos la muncă în ateliere, dar a fost în continuare șicanat de Avădanei, care i-a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]