6,003 matches
-
al-`Arabīya", turcă: Arap İsyanı) a fost o rebeliune inițiată de șeriful Hussein bin Ali cu scopul câștigării independenței de sub jugul Imperiului Otoman și crearea unui stat arab unificat care s-ar fi întins de la Alep (Siria) până la Aden (Yemen). Naționalismul în Imperiului Otoman își are rădăcinile la începutul secolului al XIX-lea. Naționalismul arab își are originile în Mashriq (teritoriile arabe din Egipt), în particular în regiunea Sham (Levantul). Orientarea politică a naționaliștilor arabi în anii de dinaintea izbucnirii primei conflagrații
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
bin Ali cu scopul câștigării independenței de sub jugul Imperiului Otoman și crearea unui stat arab unificat care s-ar fi întins de la Alep (Siria) până la Aden (Yemen). Naționalismul în Imperiului Otoman își are rădăcinile la începutul secolului al XIX-lea. Naționalismul arab își are originile în Mashriq (teritoriile arabe din Egipt), în particular în regiunea Sham (Levantul). Orientarea politică a naționaliștilor arabi în anii de dinaintea izbucnirii primei conflagrații mondiale era în general una moderată. Revoluția Junilor Turci izbucnită pe 3 iulie
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
avea 142 de deputați turci, 60 arabi, 25 albanezi, 23 greci, 12 armeni, 5 evrei, 4 bulgari și 1 vlah. Deputații CUP au pus un accent sporit în activitatea lor parlamentară pe centralizare și programele de modernizare. În acel moment, naționalismul arab nu era încă o mișcare de masă, nici măcar în Siria, unde se manifesta cu mai multă forță. Mulți arabi erau loiali în primul rând comunității lor religioase sau tribului lor. Otomanismul și Panislamismul erau competitori puternici ai naționalismului arab
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
moment, naționalismul arab nu era încă o mișcare de masă, nici măcar în Siria, unde se manifesta cu mai multă forță. Mulți arabi erau loiali în primul rând comunității lor religioase sau tribului lor. Otomanismul și Panislamismul erau competitori puternici ai naționalismului arab. Parlamentarii arabi au sprijinit Contralovitura de stat din 1909, care a avut ca scop renunțarea la monarhia constituțională și restaurarea monarhiei lui Abdul Hamid al II-lea. Sultanul detronat a încercat să restaureze Califatul și să pună capăt politicilor
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
ce se apropie într-o oarecare măsură de ceea ce este cunoscut sub numele de bildungsroman- "Awdat ar-ruh"-"(Renașterea spiritului național )".Lucrarea poate fi considerată un portret al tânărului artist egiptean. Romanul conține și tematici politice fiind abordată de asemenea problematica naționalismului egiptean. Poate fi de asemenea considerat un roman de idei , una dintre abrordările sale fiind problematica modernizării islamului . Scrierile sale au fost influențate și de literatura franceză în special de genul cunoscut sub numele de teatrul absurdului. Ca dramaturg s-
Tawfiq al-Hakim () [Corola-website/Science/321408_a_322737]
-
și capacitatea de luptă a multor unități. Mulți soldați ai Armatei Populare Iugoslave nu erau sârbi, un număr mare din ei fiind bosniaci, etnici albanezi din Kosovo, etnici croați sau maghiari din Vojvodina. Aceștia nu sprijineau în mod deosebit nici naționalismul sârb, nici cauza unei Iugoslavii unite. Soldații de altă origine decât cea sârbă erau priviți cu neîncredere de către corpul ofițeresc dominat de sârbi, iar mulți dezertau din fața unei lupte în care pentru ei nu simțeau nicio miză, deși populația ne-
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
de cultura albilor, respectiv un ansamblu de valori culturale și spirituale ale negrilor, o afirmare a conștiinței apartenenței la această cultură specifică. Legată de anticolonialism, mișcarea a influențat ulterior un mare număr de oameni, apropiați de curentul denumit "« Nationalisme noir »" („Naționalism Negru”), care se extindea și dincolo de lumea francofonă. Termenul a fost inventat în 1935 de către Aimé Césaire, apărând prima dată în numărul 3 al "L'Étudiant noir" (Studentul Negru), revistă a studenților din Martinica. El își revendică identitatea neagră și
Negritudine () [Corola-website/Science/321448_a_322777]
-
în jurul românului « Maitreyi » de Mircea Eliade: modă este, un timp, să fii "indianist". În perioada comunistă (1945-1989) snobismul ia forme noi, semnalate, măi timid desigur, în spectacolele lui Toma Caragiu. ul comunist nu mai este atras de occident, nici de naționalism, nici de civilizația indiană ; el se mândrește cu "origini sociale sănătoase" (adică din proletariat), este inițial cel mai bun cunoscător al Uniunii sovietice, face eforturi pentru a cunoaște și folosi limba și literatura rusă, iar ulterior (după 1960) se mândrește
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
participat la Primul Război Mondial. A murit în 1935. Consecințele acestei afacere sunt nenumărate și ating toate aspectele vieții publice franceze: cel politic (a consacrat triumful celei de a Treia Republici, al cărei mit fondator a devenit dar și reînnoind naționalismul), militar, religios (a încetinit reforma catolicismului francez, ca și integrarea republicană a catolicilor), social, juridic, mediatic, diplomatic și cultural (cu această ocazie, s-a format noțiunea de intelectual). Afacerea a avut și un impact internațional asupra mișcării sioniste în raport cu unul
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
privind responsabilitatea asupra accidentelor de muncă) și economice (menținerea protecționismului) ducând o politică destul de conservatoare. Sub acest guvern stabil a izbucnit cu adevărat afacerea Dreyfus. s-a plasat în contextul anexării Alsaciei și Lorenei, rapt (furt) teritorial ce a alimentat naționalismul francez extremist. Traumatizanta înfrângere din 1870 părea îndepărtată, dar spiritul revanșard era încă prezent. Numeroși actori ai afacerii Dreyfus au fost, de altfel, alsacieni. Militarii au avut nevoie de mijloace considerabile pentru a pregăti următorul conflict, și în acest sens
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
1894, Secțiunea de Statistici ancheta un trafic de planuri directoare ce priveau Nisa și Meuse, trimise de un agent pe care germanii și italienii îl porecliseră Dubois. Aceasta a stat la originea afacerii Dreyfus. Contextul social era marcat de creșterea naționalismului și antisemitismului. Această creștere a antisemitismului, foarte virulent de la publicarea lucrării "La France juive" a lui în 1886 (vândută în în primul an), mergea mână în mână cu o creștere a . Tensiunile erau puternice în toate straturile societății, răspândite fiind
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
politice "progresiste", apărute la alegerile din 1893 și confirmate în 1898, în plină afacere Dreyfus, deja dispăruseră în 1899. Șocul proceselor Esterházy și Zola au dus la acțiuni politice al căror scop era dezvoltarea unei conștiințe republicane și lupta împotriva naționalismului autoritarist care s-a exprimat cu această ocazie. Progresul dezinhibat al unui naționalism populist a fost o altă mare consecință a evenimentului în lumea politică franceză, și deși acesta nu s-a născut odată cu afacerea Dreyfus, doctrina politică naționalistă fiind
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
afacere Dreyfus, deja dispăruseră în 1899. Șocul proceselor Esterházy și Zola au dus la acțiuni politice al căror scop era dezvoltarea unei conștiințe republicane și lupta împotriva naționalismului autoritarist care s-a exprimat cu această ocazie. Progresul dezinhibat al unui naționalism populist a fost o altă mare consecință a evenimentului în lumea politică franceză, și deși acesta nu s-a născut odată cu afacerea Dreyfus, doctrina politică naționalistă fiind teoretizată de încă din 1892. Naționalismul a cunoscut suișuri și coborâșuri, dar a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
cu această ocazie. Progresul dezinhibat al unui naționalism populist a fost o altă mare consecință a evenimentului în lumea politică franceză, și deși acesta nu s-a născut odată cu afacerea Dreyfus, doctrina politică naționalistă fiind teoretizată de încă din 1892. Naționalismul a cunoscut suișuri și coborâșuri, dar a reușit să se mențină totuși ca forță politică, sub titulatura de , până la înfrângerea din 1940, când, după cincizeci de ani de luptă, a ajuns la putere și a putut să-și pună în
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Eric John Hobsbawm (n. 9 iunie 1917, d. 1 octombrie 2012) a fost un istoric britanic specializat în marxism, în istoria secolului al XIX-lea și concepte precum , socialism și naționalism. Distins specialist al istoriei secolului al XIX-lea, Hobsbawm și-a câștigat notorietatea mondială în special datorită trilogiei consacrate „lungului secol al XIX-lea” (de la Revoluția franceză la Primul Război Mondial; formula și conceptul de „secol lung”, astăzi folosite frecvent
Eric Hobsbawm () [Corola-website/Science/322435_a_323764]
-
de Hobsbawm prin această trilogie), Intelectual implicat politic, Hobsbawm a aderat în 1936 la "Partidul comunist al Marii Britanii" și a colaborat la revista "Marxism Today" până în 1991. Nucleul central al cercetărilor lui Hobsbawm este constituit de probleme precum națiunea și naționalismul în Europa secolelor XIX și XX, precum și inventarea tradițiilor de către națiuni. Născut la Alexandria din părinți evrei, Hobsbawm a crescut la Viena (1920), apoi la Berlin (1931-1933) unde familia sa a trăit primele persecuții antisemite. S-a mutat la Londra
Eric Hobsbawm () [Corola-website/Science/322435_a_323764]
-
este o enciclopedie multilingva și de extremă dreaptă, care afirma că se concentrează pe cultură, arta, știința, filozofie și politică. Conține puncte de vedere ale naționalismului alb, supremației albe, neonazismului și a extremei dreapta. A fost oficial lansată pe 26 octombrie 2006 cu versiunea în limba suedeză la care construcția începuse pe 9 august 2006. Versiunea în limba română a fost lansată pe 3 aprilie 2008
Metapedia () [Corola-website/Science/322450_a_323779]
-
români s-au văzut liberi să restrângă din nou drepturile maghiarilor din România. Primul pas în acest sens a fost comasarea Universității Bolyai cu Universitatea Victor Babeș din Cluj. Retragerea treptată a drepturilor maghiarilor din România a dus la reaprinderea naționalismului de ambele părți, fapt speculat de Uniunea Sovietică. Regiunea Autonomă Maghiară a fost desființată în anul 1968. Regimul comunist de la București, pentru a compensa neajunsurile aduse populației, a adăugat comunismului său o doză crescândă de naționalism care s-a concretizat
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
a dus la reaprinderea naționalismului de ambele părți, fapt speculat de Uniunea Sovietică. Regiunea Autonomă Maghiară a fost desființată în anul 1968. Regimul comunist de la București, pentru a compensa neajunsurile aduse populației, a adăugat comunismului său o doză crescândă de naționalism care s-a concretizat prin închiderea mai multor școli și instituții ale maghiarilor, prin repartizarea intelectualilor maghiari în județele extracarpatice ale României, concomitent cu aducerea de muncitori din Vechiul Regat în Transilvania și Banat, ceea ce a dus la reducerea ponderii
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
politică considerabilă în anii 1920, care a culminat cu mișcarea condusă de arhidiaconul Owen "Piny Owacho" (Vocea Poporului) și înființarea „Asociației tinerilor Kikuyu” (redenumită „Asociația Africii de Est”) în 1921 de către Harry Thuku (1895-1970), care a dat un sentiment de naționalism pentru mulți kikuyu și a pledat pentru nesupunere civilă. Activitatea politică între cele două războaie a avut un caracter local, cu o manifestare mai energică în triburile luo, unde tineri cu vederi progresiste devin lideri. Prin anii 1930 guvernul a
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
în Somalia și Etiopia. Războiul a adus bani și o oportunitate pentru serviciul militar pentru 98.000 de africani, numiți "askaris". Aceștia erau înrolați în corpul de "Pușcași Africani ai Regelui Războiul" King's African Rifles (KAR). Războiul a stimulat naționalismul african. Cu toate acestea, acești militari nu își vedeau interesele în afara forței coloniale. Participarea africanilor în KAR a creat o nouă societate africană modernizată, cu interese și aspirații noi, care se va dovedi o forță după război. Oficialii britanici au
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
fals dovedit, și culminând în prezent cu teoriile moderne ale conspirației, care au adăugat peste miturile existente ipoteze fantastice despre originea francmasoneriei într-o frăție antică a unor "„reptilieni”", urmași corciți ai unor extratereștri și ai oamenilor cei mai "„vicioși”". Naționalismul de tip nedemocrat, care își promovează neamul nu prin patriotism (iubirea pentru o țară, și pentru toți locuitorii ei; promovarea unui neam printre celelalte, în cadrul democrației), ci prin xenofobie (iubirea exclusivă pentru un singur neam, însoțită de marginalizarea minorităților și
Persecuția francmasoneriei () [Corola-website/Science/325344_a_326673]
-
ai cartierul Fanar al Constantinopolului, au devenit din ce în ce mai puternici. Călătoriile întreprinse de aceștia în țările Europei Occidentale în interes de afaceri sau în cadrul misiunilor diplomatice otomane i-au pus în contact cu ideile cele mai avansate ale vremii - liberalismul și naționalismul. Ideea naționalistă modernă elenă a prins contur inițial în rândurile fanarioților. Numeroși negustori și călători greci au fost influențați de ideile Revoluției Franceze, iar la începutul secolului al XVII-lea a prins contur așa-numitul Iluminism Elen. Naționalismul elen a
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
liberalismul și naționalismul. Ideea naționalistă modernă elenă a prins contur inițial în rândurile fanarioților. Numeroși negustori și călători greci au fost influențați de ideile Revoluției Franceze, iar la începutul secolului al XVII-lea a prins contur așa-numitul Iluminism Elen. Naționalismul elen a fost stimulat și de agenții împărătesei Imperiului Rus Ecaterina cea Mare, care spera să poată cuceri teritorii otomane ale unui imperiu aflat în declin, cel mai important fiind Constantinopolul însuși, prin incitarea la revoltă a popoarelor creștine supuse
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
de acest drept, rușii au început să se amestece cu regularitate în afacerile interne ale Imperiului Otoman. Sprijinul rus, combinat cu ideile Revoluției Franceze, le-a permis grecilor să se reconecteze la lumea exterioară, ceea ce a condus la dezvoltarea unui naționalism activ, o mișcare care se număra printre cele mai progresiste ale vremurilor acelea. Grecia a fost doar tangențial implicată în Războaiele napoleoniene, dar un episod al acestor conflicte a avut o consecință majoră. Când armatele franceze conduse de împăratul Napoleon
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]