6,250 matches
-
de municipiul Timișoara și la o distanță de 12,3 km vest de centrul de comună, Săcălaz. Este străbătut de drumul județean 214, drum care se ramifică la stanga de pe DN59A Timișoara - Jimbolia. Prima atestare documentara datează din 1317, cu numele "Nemți". Alte diplome medievale menționează numele "Némethy". A fost un sat românesc până spre sfârșitul secolului XVII, când a fost colonizat cu sârbi, spre sfârșitul colonizărilor de sârbilor în Banat. De atunci satul a fost unul sârbesc. Cu toate că aici nu au
Beregsău Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301340_a_302669]
-
fostu pusă acolo, și multe lucruri scumpe și odoară au luatu, de s-au înplut de avere. Iară mai pe urmă i-au rămas ficiorul de murie de foame, a lui Panaitachie. Dece atunce au strâcat cetatea Sucevei ș-a Neamțului ș-a Hotinului"". La rândul său, cronicarul Nicolae Costin precizează că: ""... și punând lagum (praf de pușcă), sub zidurile cetăților le-au arungat din temelie. Numai cetatea Sucevei, neputând-o strica cu lagum au umplut-o cu lemne și cu
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
5 aprilie Brâncoveanu a fost mazilit, iar a doua zi, de Buna Vestire, Ștefan a fost ales domn, impus boierilor de către imbrohorul turc. Ștefan Cantacuzino a încurajat plângerile la Constantinopol împotriva lui Constantin Brâncoveanu, a predat turcilor corespondența acestuia cu nemții și a luat averile prietenilor lui Brâncoveanu. Ștefan a fost confirmat în domnie la 23 aprilie/4 mai 1714, după ce i-a trimis la Constantinopol ca soli pe banul Constantin Știrbei și pe comnatul său, Radu Dudescu. Ștefan Cantacuzino a
Ștefan Cantacuzino () [Corola-website/Science/300061_a_301390]
-
Radu Dudescu. Ștefan Cantacuzino a desființat văcăritul, un impozit proporțional pe cap de animal, care fusese impus de predecesorul lui. În timpul domniei lui începe războiul între turci și creștinii europeni conduși de principele Eugen de Savoia. Ștefan a luat partea nemților habsburgici, comunicându-i lui Steinville știri despre stadiul pregătirilor de război ale Porții. Ștefan a fost mazilit și ridicat din București de un capugiu, trimis de Poartă pe 9/20 sau 10/21 ianuarie 1716. În timp ce Del Chiaro a indicat
Ștefan Cantacuzino () [Corola-website/Science/300061_a_301390]
-
pentru a reconstrui vechea casă boierească de pe moșia Ruginoasa. După cum reiese dintr-o “samă” întocmită pe lunile noiembrie-decembrie 1804, arhitectul a primit banii necesari călătoriei sale în Moldova. El a fost însărcinat și cu angajarea în străinătate a unor meșteri nemți care să lucreze la o fabrică de postav înființată de boier. Din cauza faptului că situațiile de venituri și cheltuieli ale moșiei sunt disparate și incomplete, nu se știe ce sume au fost cheltuite cu zidirea casei boierești și a fabricii
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
cu icoana „Hristos pe Cruce”. La început preoții au fost franciscani, până la sfințirea bisericii pe 14 septembrie 1783, de către episcopul Emmerich Christovich, la sărbătoarea Înălțarii Sfintei Cruci, când este și hramul bisericii.Cu începutul anilor 1920 au început să plece nemți și să vină români.În 1951 s-a amenajat aici o capelă ortodoxă,care mai târziu a fost extinsă,astăzi fiind biserică.În această biserică două treimi din sat își spun rugăciunile aici în fiecare zi de sărbătoare și/sau
Cruceni, Arad () [Corola-website/Science/300289_a_301618]
-
1948 au început să treacă la stat și micile firme private a meseriașilor, iar ca urmare majoritatea saganilor și-au căutat de muncă în Arad sau Timișoara. Începând din anul 1956, situația politică a început să se normalizese, iar băștinașii nemți și-au primit casele înapoi, pentru ca românii, cu ajutorul statului, să-și construiască casele lor proprii. Am conlucrat împreună (aici se referă l-a săteni nemți și români), iar economia a început să crească puțin . Sagu fiind o comună, a primit
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
sau Timișoara. Începând din anul 1956, situația politică a început să se normalizese, iar băștinașii nemți și-au primit casele înapoi, pentru ca românii, cu ajutorul statului, să-și construiască casele lor proprii. Am conlucrat împreună (aici se referă l-a săteni nemți și români), iar economia a început să crească puțin . Sagu fiind o comună, a primit devreme un doctor, un dentist și a fost infintata o unitate veterinară. Până în anii 1970 lucrurile bune și cele rele au avut urcușuri și coborâșuri
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
Înstrăinarea comunei, pierderea poprietatilor și tendințele de asimilare, au fost motivele principale de a întoarce spatele comunei și de a pleca a multor germani. Majoritatea locuitorilor nu au mai vazut posibil să le ofere un viitor copiilor lor ca si nemți (dezavantajați de sistemul comunist). Plecarea în Germania și în America pentru reîntregirea familiei a început la sfârșitul anilor 50. Devreme a început dezmembrarea comunei majoritare de etnie Germană. A avut loc o puternică reîntoarcere în Germania ( cca 70 persoane) între
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
mulți fără chef de lucru și fără prea mare interes în curățenia și prosperitatea comunei. În acest fel, repede economia și cultură comunei a luat-o la vale. Situația s-a îmbunătățit după căderea comunismului, pentru că statul a vandut casele nemților (până atunci date în chirie), locuitorilor satului, noii proprietari refacandu-le și reconstruindu-le, iar prin asta înfățișarea satului s-a schimbat. Din fostele case tradiționale șvăbești, nu se mai disting multe! Case colorate și acoperișuri trase în jos în
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
catolică maghiară cu 75 de elevi și una greco-orientală a sârbilor și românilor cu 24 de elevi. Conform recensământului din anul 1892, în localitate erau înscrise 2.368 de persoane, dintre care: 1.453 maghiari, 495 români, 332 sârbi, 51 nemți și 34 slovaci. În proprietatea orașului - târg existau 4.377 de iugăre cadastrale. În anul 1908 pe ștampila localității scria “Comuna Turnu”, ceea ce înseamnă că din orășel se transformase în comună. Tratatul de pace de la Trianon (1920), a influențat în
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]
-
este cunoscută în mod nedrept de puțin. Mănăstirea Bistrița, alături de alte mănăstiri și vechi locașuri de cult, este reprezentativă pentru istoria, arhitectura și arta feudală românească. Mănăstirea Bistrița, vechea ctitorie mușatină, este situată în partea de apus a Municipiului Piatra - Neamț, la 8 kilometri distanță, pe valea râului Bistrița, spre orașul Bicaz, în comuna Alexandru cel Bun. Ea străjuiește aici de peste șase veacuri ca o neclintită mărturie de credință, ca un odor de mare preț și turn de veghe al Moldovei
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
fi cel mai important tezaur din secolele al XIV-lea și al XV-lea descoperit până în prezent în Moldova. "O descoperire pentru care calificativul de senzațional este cu totul meritat" (Citat din articolul dr. Ionel Marin, directorul Complexului Muzeal județean Neamț, în ziarul "Ceahlăul" din 7 iulie 1985). S-au inventariat nu mai puțin de 1735 de monede din care aproximativ 90% sunt groși de argint datând din vremea lui Petru I Mușat (1376?-1391?). Dar faptul cel mai surprinzător e
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
spre locuri dosnice, apărându-se astfel mult mai ușor de hoardele barbare, în special de tătarii din Răsărit, din Nistru care atacau frecvent satele moldovenești. Marele cronicar Grigore Ureche menționa faptul că oastea lui Ștefan cel Mare, trecând de la Cetatea Neamțului spre cetatea Sucevei a întârziat pe valea pârâului Tarzii din cauza viiturilor mari ale acestuia. Așadar, se observă tendința populației din partea de jos a Moldovei de a se retrage (în jurul anilor 1550-1650), spre văile munților și să formeze acolo noi așezări
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
prin reforma agrară din anul 1921 și cea din anul 1945. Satele comunei s-au separat după al Doilea Război Mondial din comuna Bistricioara, și au făcut din 1950 parte din raionul Piatra Neamț și apoi (după 1964) din raionul Târgu Neamț al regiunii Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Neamț, reînființat. Modul de utilizare al terenurilor: Funcția economică de bază este industria de tăiere și prelucrare a lemnului, iar funcția secundară este agricultura zoopastorală. Există patru puncte de colectare
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
cancelaria domnului Constantin Mavrocordat din anul 1734 , apare menționată o pricina de hotar între Orțești și Pănureștii lui Ion Berea , la Săliște . sătenii din Orțești au avut numeroase neînțelegeri cu satele vecine pentru încălcarea hotarelor , dar și cu M-rea Neamț din cauza pedepselor date sătenilor de către călugări și pentru faptul că mănăstirea refuză să le dea loc pentru hrană .
Orțăști, Neamț () [Corola-website/Science/301657_a_302986]
-
și Văleni) este un sat în comuna Poiana Teiului din județul Neamț, Moldova, România. Mănăstirea Petru Vodă este o mănăstire ortodoxă, care aparține administrativ de Arhiepiscopia Iașilor. Este cunoscută atât ca centru semnificativ de pelerinaj și turism ecumenic din zona Neamțului, precum și prin caracterul de memorial al martirilor din temnițele regimului comunist, implicarea socială și facilitarea asistenței medicale pe plan local. Deasemeni, numele ei este asociat unor personalități relevante din punct de vedere al ortodoxiei românești contemporane (Arhimandritul Iustin Pârvu, părintele
Petru Vodă, Neamț () [Corola-website/Science/301660_a_302989]
-
contemporane (Arhimandritul Iustin Pârvu, părintele Atanasie Ștefănescu, preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa) și culturii românești (poetul Radu Gyr) precum și implicării active în disputele naționale privitoare la pașapoartele biometrice și exploatarea gazelor de șist. Administrativ tutelează alte mănăstiri sau schituri - tot în zona Neamțului. Lăcașul, având hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", a fost înființat în anul 1991 într-o poiană (Hașca) din Munții Stânișoarei de către Arhimandritul Iustin Pârvu, în amintirea celor care au suferit în detenție în timpul regimului comunist. Biserica din lemn a
Petru Vodă, Neamț () [Corola-website/Science/301660_a_302989]
-
umane și animale, fragmente de ceramică și catarame de fier. 12 martie 1437: Ilie Voievod, domnul Moldovei, a stabilit hotarul moșiei “Munții”, arătând că : “[...] hotarul am început a alege din gura pârâului Mustei , în sus de Cetatea Neamțului, până la drumul Neamțului [...], până la gura Peperigului, apoi drept în Slatina, apoi obcina către obârșia Largului și a Farcașei [...] până la muntele de sub Hălăuca și gura Hălăucăi, apoi până la vârful Pâțigaiei și până la vârful Sihlei, la dealul Rusului și peste obârșia Nemțișorului drept la capul
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
din zid, până la ferestre și jumătate din lemn. În satul Boboiești se află o biserică din bârne ridicată din bârne de către enoriași, în timpul preotului Vasile Baboi. Biserica avea o icoană a Sfântului Gheorghe care a fost în biserica din Cetatea Neamțului. Biserica din Leghin cu hramul Sfantului Dumitru este adusă de la Călugăreni în anul 1959. Biserica satului Stânca a fost ctitorită de către enoriași dupa anul 1990. Enoriasii acestui sat erau arondati bisericii din centrul comunei și celei din satul Popeni. Școala
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
râului Topolița, la 4 km de orașul Târgu Neamț. Topolița este localizată în depresiunea Ozana-Topolița, pe valea râului Topolița și denumită astfel deoarece este drenată de râurile Ozana și Topolița, aceasta din urmă fiind cunoscută și sub numele de Depresiunea Neamțului sau Depresiunea Nemțișorului, situată la altitudinea de 357 metri. Satul se găsește la 4 km de orașul Târgu Neamț. Topolița este împărțită în două „cartiere”: Topolița, partea veche a satului, și Ocea, partea nouă. În Topolița s-a născut mama
Topolița, Neamț () [Corola-website/Science/301689_a_303018]
-
Vovidenia, Prohov, Sihăstria și schitul Sihlea, cu o populație totală de 3638 de locuitori. În comună existau 11 mănăstiri, patru biserici de mir, 13 mori de apă și două școli. Anuarul Socec din 1925 o consemnează sub numele de "Vânătorii Neamțului" în plasa Cetatea Neamțu a aceluiași județ, având 3874 de locuitori în satele Condreni, Lunca, Mănăstirea Neamțului, Nemțișoru, Vânătorii Neamțului și în cătunele Mănăstirea Secului, Schitu Procov, Schitu Sihăstria, Schitu Sihlea și Schitu Vovidenia. În 1931, comuna a căpătat alcătuirea
Comuna Vânători-Neamț, Neamț () [Corola-website/Science/301697_a_303026]
-
al XIX-lea. Pe acest loc era o pădurice mică de salcii și ulmi. Alături de ea era o pădure mare de circa 100 hectare de ulmi, stejari și salcii. În aceste locuri s-au luptat în 1917 armata româno-rusă cu nemții. Până în 1920 pădurea s-a defrișat. Ea făcea parte din vestita pădure a Vlasiei. La început aici s-a construit un conac boieresc cu trei -patru locuințe unde se adăposteau logofătul și slugile boierului. Cu timpul s-au adăugat și
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
fost numit Gawasdywar, în 1506 Gabosdwar, în 1808 Gavosdia și Govosdia, în 1888 a fost numit în final Govasdia ". Mai multe ateliere de fierărie au funcționat la Govăjdia, în care pe lîngă localnicii romîni și țigani au mai lucrat și nemți mutați aici din Steiermark, Austria. Atelierul din valea Nădrab a fost menționat încă din 1517, în 1754 avea deja trei cuptoare și o forjă, în 1872 deja a fost ruină. Forja de coase a funcționat pînă în 1872. Atelierul Limpertul
Govăjdia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300549_a_301878]
-
o parohie Greco-Catolică independentă. În 1857 au transferat de la Ghelari la Govăjdia parohia Romano-Catolică. După documentele oficiale din 1867, reiese că la uzina de fier de la Govăjdia lucrau 162 muncitori. După părerea etnografului Jankó János din 1894 reiese că "Casele nemților mineri sînt mai frumoase decît casele derăpănate ale romînilor localnici". Cei 100 muncitori romîni de la furnal alături de majoritatea muncitorilor țigani și muncitorilor nemți proveniți din Steiermark Austria, în 1906 toți au fost plătiți după realizări. În 1900 au inaugurat calea
Govăjdia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300549_a_301878]