7,611 matches
-
Fecioara-nfiorată își zice: acesta este... Acesta da... Simțire tu ai și este dreaptă. Nebuni suntem cu toții, natura-i înțeleaptă - Un corp frumos și neted te face să iubești, În brațul lui puternic tu simți că-ntinerești. Doar nu ești tu, nebună {EminescuOpIV 290} S-alegi în locu-i, fată, pe un împușcă-n lună, 145Pe-un om care stă noaptea ș-a minții adâncime În strofe o disface și o așază-n rime... Soldatul spune glume ușoare - tu petreci... Pe când poetul gingaș, cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pleava... Cerul cu sorii lui decade, 160Tărînd cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n chaos întins fără de fine, Căzând negre și stinse surpatele lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde. Văzîndu-te strigare-aș de-un dor nebun cuprins: "Mărire ție Satan, de trei ori ai învins! "Atuncea mă primește prin îngerii peirei, "Mă-nvață și pe mine cuvântul nimicirei "Adînc, demonic, rece. Ți-o jur - astă știință 170" Eu aș striga-o-n lume c-o cruntă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ai spune viața toată, tot n-a sfârși de spus. {EminescuOpIV 323} 145"Vezi tu, eu te-aș vrea timid, un blând băiet, să-mi spună Cu ochii plini de visuri zadarnice povești, S-adorm plecîndu-mi tâmpla la tâmpla ta - nebună! "Așa cum te visasem ai fost, dar nu mai ești. "Pătate de-ndoiele a vieții tale vise - "Băiet de-ai fi tu încă, la mine să te-ardic, "Să te privesc cu gene pe jumătate-nchise, Dar nu mai crezi în visuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stelele, -n râuri gonite, o turmă. Și munții bătrâni îl urmau în galop Cu stîncele negre, gigantici ciclopi, Greoaie hurducă pămîntu-n picior, Prăval-de pe umeri pădurile lor. Se-ntreabă: Fug eu? sau că lumea întreagă A rupt-o de fugă nebună, pribeagă? Sau mări subterane duc munții cu sine, Purtîndu-m-o frunză pierdută pe mine? {EminescuOpIV 328} Odată-ncă pintenu-nfige - aleargă!... De-odată... se schimbă în noaptea cea largă Privirea... Nainte-i o lume-i deschisă Cu aer văratec pe lunce de visă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
S-au dus nădejdile toate În mormânt, în adâncul mormânt. {EminescuOpIV 343} Și parcă sub bolți de piatră Aud un rece cânt, Ce-atrage viețile noastre În mormânt, în rece mormânt. {EminescuOpIV 344} CE S-ALEGEA DE NOI A MEA NEBUNĂ Ce s-alegea de noi, a mea nebună, De ne-ntîlneam de mult cu-așa iubire? Sau nebuneam mai mult încă-mpreună Sau eu muream de-atîta fericire. Viața mea cea strălucită, De ochii tăi cei de copil, Era cu sgomot și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
adâncul mormânt. {EminescuOpIV 343} Și parcă sub bolți de piatră Aud un rece cânt, Ce-atrage viețile noastre În mormânt, în rece mormânt. {EminescuOpIV 344} CE S-ALEGEA DE NOI A MEA NEBUNĂ Ce s-alegea de noi, a mea nebună, De ne-ntîlneam de mult cu-așa iubire? Sau nebuneam mai mult încă-mpreună Sau eu muream de-atîta fericire. Viața mea cea strălucită, De ochii tăi cei de copil, Era cu sgomot și-nflorită Precum e luna lui April. Și-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oameni. "Voiești ca să se-nchine cu toți l-a tale oase, Atunci învie într-înșii pornirea dușmănoasă, Invidia și ura botează-le virtuți, Numește-erou pe-un gâde ca fierul să-i ascuți, Pe cel viclean și neted numește-l înțelept, "Nebun zi-i celui nobil și simplu celui drept, "Din patimi a mulțimii fă scară la mărire "Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. "Cu laude mîngîe deșertăciunea lor, "Din roiuri risipite vei face un popor Și sigur fii la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ție pe toți vecii, Pe când de flori se scuturau Alături liliecii Și-au prefăcut pe-acest pământ A noastre vieți în stepe Și ne-au pătruns de-un farmec sfânt Ce nu-l putem pricepe. Dar cine e veți întreba, Nebună și infamă: Nici voiu să știu cărarea sa Și nici chiar cum o chiamă. Ea sufletul mi-au mistuit C-o stranie părere Din viața mea, necontenit Prilej pentru durere. {EminescuOpIV 448} SĂ FIE SARA-N ASFINȚIT Să fie sara
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Tot viață și tot moarte-o să se cheme. "Tu chemi blestemul nenduratei ierne Pe capul lui cel tânăr, ne-nțeleapto! "Tu-i ceri durerea unei vieți eterne. {EminescuOpIV 454} " Da, sus la cer privirea ta îndreapt-o! "Plinită e dorința ta nebună. "Și ziua neagră peste el așteapt-o. Căci i s-a dat să simtă-ntotdeuna "Un dor adânc și îndărătnic foarte "De-o frumusețe cum nu e niciuna "Și s-o ajungă chiar e dat de soarte, "Căci tinereță neîmbătrînită Ii dăruim
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înneacă Chipul lunei cel bălaiu. Vraja trece peste lume, Vraja... cântec amorțit, Ca un vis îngălbenit, Pe-a ei buze vineți spume, Capu-i alb e amețit. Fuge, trece, fuge, sboară, Buza-i tremură spunând, Ochi-i joacă schinteind, Sub nebuna ei cântare Lumea doarme în descânt. Este daina cea nebună, Care cântă noaptea-n crâng, Pe când stelele se sting, Pe când frunzele-abia sună, Pe când apele-abia plâng. Vezi cum luna înghețată, Dintr-al nourilor hău, Trece ca și visul greu - Sună-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cântec amorțit, Ca un vis îngălbenit, Pe-a ei buze vineți spume, Capu-i alb e amețit. Fuge, trece, fuge, sboară, Buza-i tremură spunând, Ochi-i joacă schinteind, Sub nebuna ei cântare Lumea doarme în descânt. Este daina cea nebună, Care cântă noaptea-n crâng, Pe când stelele se sting, Pe când frunzele-abia sună, Pe când apele-abia plâng. Vezi cum luna înghețată, Dintr-al nourilor hău, Trece ca și visul greu - Sună-n noaptea descântată Cântul trist din ceasul tău. Și bătrâna moarte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o aureolă de raze. Să ascult sburînde ginii Vocea oaselor uscate Și a umbrelor păcate Și a mea! și a mea! Vânt Gând Dee Fee Sbori prin bucle de femee De sunt nour, de sunt lună Ai fi umbra mea nebună Eu sunt om, tu ești păcat Eu sunt gând și tu ești fapt Eu număr schițele-n treaptă Care trebui s-o cobori De ar fi-n stele, de-ar fi nori Căci cu soarta-ți mînă-n mână Îți fac
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
POETUL (cca 1868) ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie căiții din mormânt, Sfăramă-n stânca rece a ta nebună liră Căci lumea este piatră și ea nu te admiră. Ci tu, nebun și palid, la poalele ei plângi Ca valul care cântă trecutul unei stânci, Ce veștedă, bătrâna se leagănă prin nori, Când stânca e eternă și valu-i trecător
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie căiții din mormânt, Sfăramă-n stânca rece a ta nebună liră Căci lumea este piatră și ea nu te admiră. Ci tu, nebun și palid, la poalele ei plângi Ca valul care cântă trecutul unei stânci, Ce veștedă, bătrâna se leagănă prin nori, Când stânca e eternă și valu-i trecător. POETUL Și tu, crezi, geniu negru, că fără scop și țintă A lumei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îmi trebue mie, să fac din lume-un nor... Și ce-mi trebue oare ca visu-ți să-l omor? {EminescuOpIV 472} MUREȘANU (cu putere) Strimt este al tău spațiu și secolii sunt largi! Nu văd eu cum în cercu-ți, sărman nebun, te spargi? Nu văd eu cum în cercu-ți, nebun, te svîrcolești, Ca o națiune-ntreagă în sboru-ți s-o răpești? Trecut-au secoli negri, cu coasele de foc Cosit-au generații... Națiunea stă pe loc! Trecut-au Nordul rege, cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
radioase prin mine-a rătăcit! Cu ochi pe jumătate închiși dormeam ca dus. Ce liniște mă prinse în caosu-i nespus. În roșu întuneric părea că mor... părea Că sufletu-mi e-o rană și inima-mi o stea. Treceau inregulare, nebune, fără șir Icoanele pierdute ca-ntr-un adânc delir. Deodat-am deschis ochii și te-am văzut pe tine Cum știi tu, turturică, să lingușești de bine. {EminescuOpIV 497} 4O. MEDICUL SĂRACILOR (cca 1875 ) Prin murii ulicioare-ntunecate Calci pospăind cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pic Și nu-mi fii ursuză. Căci cu degetul cel mic Te ating pe buză. Și șoptește-mi un nimic Nimeni să n-auză. Astăzi e Duminecă. Pac! și una bună. Eu te las și bine că Mi te las nebună... Trage-te de mânecă... Ce știi de-i minciună. Nici nu știi, o, turture, Ce-mi auz de-a bine. Tu gândești cine știi ce Și te uiți la mine. Ah, iubită mitite, Cum te-ador pe tine. Un nimic
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
văzu și datini deprinse, Multe-n inima lui supărări pe mare avut-au, Chibzuind pentru sufletul lui, a lor săi înturnare. Dar pe tovarăși el nu mântui cu toată-a lui grijă. Singuri ei gătiră peirea prin fără de lege, Căci, nebuni, ei boii-au tăiet luminosului fiu al Lui Hyperion, în cât le luă a-ntoarcerii ziuă - De aste vorbește-ne asemeni puțin a Cronidului fiică. Toți ceilalți precât de peire-au scăpat, pre a casă Ei erau, mântuiți de răsboaie și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
corăbii... Vei fi erou... și mare te vor numi toți orbii Pe când pe-adevărații eroi coboară corbii! Invidia și ura botează-le virtuți, Numește brav pe gâde și fierul i-l ascuți, Pe cel viclean și neted numește-l înțelept, Nebun zi-i celui nobil și simplu celui drept, Din poftele mulțimii fă scară, de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire; Cu laude mîngîe deșertăciunea lor, Din roiuri risipite vei face un popor... Ferește-te de una... Să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Iov a luat un ciob să se scarpine și a șezut pe cenușă. 9. Nevastă-sa i-a zis: "Tu rămîi neclintit în neprihănirea ta! Bleastămă pe Dumnezeu, și mori!" 10. Dar Iov i-a răspuns: "Vorbești ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, și să nu primim și răul?" În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui. 11. Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Șuah, și Țofar din Naama, au aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
dat peste numele unui loc pe care îl știam din documentele descoperite prin anul 2001 la Constantin Calistru, nepot al lui Gheorghe Calistru, stăpânul Crâșmei „La Doi Peri”. Din acele acte am aflat că această crâșmă se găsea în satul Nebuna, de pe moșia cu același nume. Astăzi, satul Hlincea. Unul din documente vorbește de punerea în posesie în anul 1841 a Mariei, văduva lui Harabagibașa, pe o vie din satul Nebuna, aflată pe moșia mănăstirii Cetățuia. Între acele documente am mai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
problemele societății, pe care nu le prea întâlnim în forme poetice, însă Ioana știe să le așeze într-o lumină aparte. În ciuda acestor aglomerații, ea știe să rămână optimistă: „Tot ce contează e că suntem toți împreună/ În această lume nebună, nebună, nebună...”. Se simte atât de fericită că poate transmite un gând, orice lucru mărunt, parte a vieții ei, poeziile ei sunt într-un continuu basm cu prinți și prințese, în care îndrăgostiții se întâlnesc și rămân împreună până la adânci
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
societății, pe care nu le prea întâlnim în forme poetice, însă Ioana știe să le așeze într-o lumină aparte. În ciuda acestor aglomerații, ea știe să rămână optimistă: „Tot ce contează e că suntem toți împreună/ În această lume nebună, nebună, nebună...”. Se simte atât de fericită că poate transmite un gând, orice lucru mărunt, parte a vieții ei, poeziile ei sunt într-un continuu basm cu prinți și prințese, în care îndrăgostiții se întâlnesc și rămân împreună până la adânci bătrâneți
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
pe care nu le prea întâlnim în forme poetice, însă Ioana știe să le așeze într-o lumină aparte. În ciuda acestor aglomerații, ea știe să rămână optimistă: „Tot ce contează e că suntem toți împreună/ În această lume nebună, nebună, nebună...”. Se simte atât de fericită că poate transmite un gând, orice lucru mărunt, parte a vieții ei, poeziile ei sunt într-un continuu basm cu prinți și prințese, în care îndrăgostiții se întâlnesc și rămân împreună până la adânci bătrâneți. Vede
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
de mult, Dar trenul a plecat și am rămas hoinară Pe lungul drum al vieții, într-o gară. Poate nu ai să știi cine am fost, Am dispărut așa, căci n-are rost Să lupt cu mine, mintea mi-e nebună Și eu te aștept și azi sub clar de lună. FERICIREA E UN VIS Fericirea e visul suprem Din care nu te mai poți trezi, căci Arzi, arzi până la ultima picătură Din lacrima uscată a soarelui. Fericirea e un vis
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]